ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1400/2017

Decizia nr. 1400/2017

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 29 septembrie 2014 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. SRL a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, solicitând suspendarea executării Deciziei ASF nr. A/408 din 20 mai 20142, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anularea respectivului act administrativ, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 3237 din 26 noiembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca neîntemeiată.

Împotriva Sentinței civile nr. 3237 din 26 noiembrie 2014 a declarat recurs reclamanta A. SRL, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Circumscris motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă susține că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 15 și art. 14 din aceeași lege și argumentează îndeplinirea condiției referitoare la necesitatea prevenirii unei pagube iminente. Astfel, sub un prim aspect, conformarea cu măsurile dispuse prin decizia ASF nr. A/408 din 20 mai 2014 implică achiziționarea pachetului de 114.957 acțiuni la un preț mai mare decât cel de 21,48 lei/acțiune, rezultat conform art. 204 alin. (1) din Legea nr. 297/2004. Rezultă o diferență de preț considerabilă de 1.647.333 lei. Prima instanță a reținut că vătămarea rezultată din achitarea diferenței de preț are caracter reversibil, situație care nu corespunde realității. O anulare a deciziei ASF nr. A/408 nu ar repune societatea în situația anterioară întrucât operațiunile de vânzare pe piața de profil ar fi finalizate, fără a exista posibilitatea pentru A. de a obține restituirea diferențelor de preț de la acționarii care și-au înstrăinat participațiile în cadrul ofertei.

Sub un al doilea aspect, în măsura în care nu s-ar conforma deciziei ASF nr. A/408, societatea s-ar expune unor sancțiuni drastice (amenzi contravenționale într-un cuantum cuprins între 0,1 și 10% din cifra de afaceri).

Așa cum rezultă din situațiile financiare ale societății, în anii 2013 și 2014 au fost înregistrate pierderi.

Suspendarea se justifică și în situația în care paguba nu este iremediabilă, dar recuperarea ei presupune demersuri dificile și cu rezultat neclar, cum este cazul în speță.

În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă susține că motivarea hotărârii atacate este străină de natura pricinii, întrucât instanța face referiri la demersurile care ar putea fi eventual întreprinse ulterior producerii prejudiciului, în condițiile în care suspendarea la care se referă art. 15 din Legea nr. 554/2004 reprezintă, de plano, o măsură cu rol de a preîntâmpina producerea unui prejudiciu.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Autoritatea pentru Supraveghere Financiară a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., intimata-pârâtă apreciază că hotărârea de fond este motivată conform rigorilor legii, cuprinzând atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au respins pretențiile părților și nu conține motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Referitor la motivul de casare prevăzut de ar. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., intimata-pârâtă consideră că instanța de fond a interpretat corect textele legale incidente și a făcut o corectă aplicare a normelor speciale incidente în domeniul instrumentelor și investițiilor financiare, precum și a normelor generale din materia administrativă și contravențională. Expunând situația de fapt și normele legale aplicabile în speță, intimata-pârâtă apreciază că recurenta-reclamantă nu a făcut dovada îndeplinirii celor două condiții cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Prin cererea înregistrată la data de 27 iunie 2014 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/33/2014, reclamanta A. SRL a chemat în judecată pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, solicitând: (i) anularea Deciziei nr. A/408 din 20 mai 2014 emisă de ASF - Sectorul Instrumentelor și Investițiilor ca nelegală; (ii) obligarea pârâtei Autoritatea de Supraveghere Financiară să emită o nouă decizie în termen de 10 zile de la comunicarea sentinței prin care să fie aprobat documentul de ofertă publică de preluare obligatorie a societății B. SA inițiată de ofertantul societatea A. SRL având ca obiect un număr de 114.957 acțiuni nominative, reprezentând 38,9215% din capitalul social al B. SA la cel mai mare preț plătit de ofertant în perioada de 12 luni anterioară datei de depunere la ASF a documentației de ofertă adică 21,48 lei/acțiune în conformitate cu dispozițiile art. 204 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital; (iii) obligarea pârâtei Autoritatea de Supraveghere Financiară, în cazul refuzului de a emite decizia în termenul ce va fi stabilit de către instanță, la plata în favoarea reclamantei societatea A. SRL, a unei penalități în sumă de 1.000 lei pentru fiecare zi de întârziere, până la executarea obligației; (iv) obligarea pârâtei Autoritatea de Supraveghere Financiară la plata cheltuielilor de judecată ocazionate.

Prin Sentința civilă nr. 394 din 29 septembrie 2014, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de instanță din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel București și a trimis cauza acestei instanțe spre competentă soluționare.

Prin Sentința civilă nr. 977 din 3 aprilie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Recursul declarat de reclamanta A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 977 din 3 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/33/2014, se află pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 26 octombrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 22 martie 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen pentru judecarea lui pe fond.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente.

Un prim aspect care se impune a fi analizat este cel antamat de către recurenta-reclamantă în cadrul concluziilor asupra recursului său, referitor la soluția care s-ar impune prin prisma probatoriului administrat în recurs, respectiv casarea sentinței pronunțate în fond și, în rejudecare, respingerea cererii sale de suspendare a executării deciziei ASF nr. A/408 din 20 mai 2014, ca lipsită de interes.

Înalta Curte constată că în recurs au fost administrate înscrisuri din care rezultă că, ulterior declarării recursului la data de 27 ianuarie 2015, prin Decizia nr. 1185 din 12 iunie 2015, ASF a admis la tranzacționare pe sistem alternativ (AeRO) administrat de BVB SA acțiunile emise de societatea B. SA Cluj-Napoca, la care este acționară societatea reclamantă. De asemenea, o decizie a ASF de sancționare contravențională a reclamantei, în calitate de acționar majoritar, pentru neîndeplinirea obligației de derulare a ofertei publice de preluare, respectiv decizia ASF nr. 880 din 6 mai 2015, a fost revocată de autoritatea emitentă prin Decizia nr. 1666 din 16 iulie 2015, ca o consecință a constatării că, ulterior admiterii la tranzacționare pe sistemul AeRO, conform prevederilor Legii nr. 151/2014, acționarii majoritari care nu și-au îndeplinit obligația derulării ofertelor publice de preluare nu mai pot fi obligați de ASF să lanseze astfel de operațiuni.

Se constată că solicitarea recurentei, formulată în cadrul concluziilor asupra recursului, de reformare a hotărârii pronunțate în fond în sensul respingerii cererii sale, ca lipsită de interes, excede motivelor de recurs formulate.

Pe de altă parte, recurenta nu a invocat lipsa sa de interes în cadrul recursului, ca o excepție de procedură care să fie analizată prioritar fondului recursului. O astfel de excepție a lipsei interesului în susținerea recursului nu a fost opusă nici de către intimată, care a considerat că datele cauzei anterior menționate, ulterioare declarării recursului, conduc la concluzia lipsei caracterului executoriu al Deciziei nr. A/408, ceea ce constituie un argument pentru respingerea recursului ca nefondat.

Pe cale de consecință, Înalta Curte are în vedere datele factuale ale cauzei anterior menționate, a apărării de fond opuse recursului.

Cât privește motivul de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., acesta este nefondat, soluția primei instanțe fiind argumentată pe neîndeplinirea condiției necesității prevenirii unei pagube iminente.

Analizând motivele de recurs subsumate dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în ceea ce privește condiția referitoare la prevenirea unei pagube iminente, Înalta Curte constată că judecătorul fondului cu just temei a concluzionat în sensul că nu au relevanța propusă susținerile recurentei referitoare la achitarea unui preț mai mare pentru achiziționarea acțiunilor, nefiind evidențiat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, prejudiciul material viitor și previzibil, greu sau imposibil de înlăturat, de natură a pune în pericol activitatea sau existența agentului economic. Totodată, Înalta Curte reține că nici susținerile referitoare la sancțiunile la care s-ar expune societatea recurentă în ipoteza neconformării la conduita impusă prin actul contestat nu reprezintă, în sensul acelorași dispoziții din Legea nr. 554/2004, o situație care să poată fi circumscrisă noțiunii de pagubă iminentă.

În plus, constată, pe baza înscrisurilor administrate în recurs, că Decizia nr. A/408 din 20 mai 2014, a cărei suspendare s-a solicitat, nu a fost executată, iar între timp și-a pierdut caracterul executoriu, așa cum au arătat ambele părți, ca urmare a împrejurării că nu mai există un cadru legal de funcționare a pieței RASDAQ, ulterior adoptării Legii nr. 151/2014. Astfel, admiterea la tranzacționare pe sistemul AeRO BVB a acțiunilor emise de B. SA face ca Decizia nr. A/408 [prin care s-a dispus stabilirea prețului în cadrul ofertei publice de preluare obligatorie a B. SA în conformitate cu prevederile art. 204 alin. (3) din Legea nr. 297/2004 de către un evaluator independent înregistrat la ASF] să nu mai poată fi pusă în aplicare.

Această împrejurare confirmă soluția instanței de fond care a constatat că nu este îndeplinită condiția necesității prevenirii pagubei iminente, cerută de art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ.

Mai mult, se constată, ca un argument care pledează tot pentru respingerea recursului, că a fost pronunțată Sentința civilă nr. 977 din 3 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, asupra acțiunii în anularea Deciziei nr. A/408 din 20 mai 2014, acțiune în anulare care a fost respinsă ca neîntemeiată, instanța de fond reținând netemeinicia cererii reclamantei atât în privința argumentelor referitoare la nemotivarea actului administrativ contestat cât și în privința interpretării și aplicării dispozițiilor art. 204 din Legea nr. 297/2004, care a constituit chestiunea litigioasă de bază a cauzei.

Existând o soluție în fond asupra acțiunii în anulare defavorabilă reclamantei, Înalta Curte apreciază că nu este îndeplinită nici condiția de suspendare a executării actului administrativ referitoare la existența cazului bine justificat.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., constatând că nu sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., pe care se întemeiază recursul reclamantei, Înalta Curte va respinge acest recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 3237 din 26 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 aprilie 2017.

Procesat de GGC - GV