ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 174/2014

Deliberând,

în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de

față, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția litigii de muncă și

asigurări sociale, la data de 28 februarie 2011, contestatorul A.I.G., prin

Sindicatul cadrelor militare disponibilizate, în rezervă și în retragere-județul

Hunedoara, în contradictoriu cu intimații M.A.N. și Casa sectorială de pensii

din M.A.N., a solicitat anularea deciziei nr. 50211 din 29 decembrie 2010 prin

care i-au fost recalculate drepturile de pensie în conformitate cu dispozițiile

Legii nr. 119/2010 și menținerea Deciziei nr. 095326 din 16 decembrie 2003 prin

care i-a fost stabilită pensie de serviciu, iar în subsidiar

obligarea intimaților la emiterea deciziei de

stabilire a drepturilor de pensii calculate

potrivit Legii nr. 119/2010 ținând

seama de toate veniturile realizate lunar pe toată durata de activitate,

aferentă gradului de maior, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 554/LM/2011 din 20 iunie 2011,

Tribunalul Hunedoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a admis

excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, declinând competența

de soluționare a contestației în favoarea Tribunalului București, în temeiul

dispozițiilor art. 156 teza a Ii-a din Legea nr. 19/2000.

Recurs declarat de contestatorul A.I.G. împotriva

acestei

sentințe a fost respins, ca

inadmisibil, prin decizia nr. 2166 din 8 decembrie 2011 pronunțată

de

Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări

sociale, în Dosarul nr. 2200/97/2011, în temeiul dispozițiilor art. 158 alin.

(3) C. proc. civ.

După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale,

iar la termenul de judecată din data de 19 septembrie 2013, instanța, din

oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București.

Prin sentința civilă nr. 8026 din 19 septembrie 2013,

Tribunalul București a admis excepția necompetentei teritoriale și a declinat

competenta de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

În motivarea hotărârii, tribunalul a reținut că

domiciliul contestatorului A.I.G. se află în municipiul Deva, județul Hunedoara

și potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate

împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de

pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul ori sediul reclamantul.

”

La intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 competența

teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de caselor

teritoriale de pensii sau de casele de pensii sectoriale (fostele case de

pensii ale M.A.N., M.A.I. și S.R.I.) a fost modificată, în sensul că cererile

în această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul

reclamantului.

Decizia a cărei anulare se solicită a fost emisă la 29

decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010, cererea de anulare fiind formulată

la instanța de la domiciliul contestatorului pensionar la data de 28 februarie 2011,

după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000.

Normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare,

iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la

normele de procedură, raportate la Codul de procedură civilă.

Când o Lege specială (nr. 19/2000) care reglementează

un anumit domeniu și care cuprinde și norme cu privire la competență, este

înlocuită cu o altă Lege (nr. 263/2010) și aveam o altă Lege specială (nr. 119/2010)

care face trimite la normele de competență din legea abrogată, se aplică noua

lege, competența fiind cea stabilită de la data intrării ei în vigoare.

Constatând intervenit conflictul negativ de competență,

Tribunalul București, în conformitate cu art. 21 și art. 22 C. proc. civ. a

înaintat cauza Înaltei Curții de Casație și Justiție în vederea soluționării

acestuia.

Cu privire la conflictul negativ de competență Înalta Curte

reține următoarele:

Cererea dedusă judecății este o contestație împotriva

deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă

sectorială de pensii și anume, Casa de pensii din cadrul Ministerului Apărării

Naționale.

Decizia contestată a fost emisă la data de 29 decembrie

2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 28 februarie 2011.

Este adevărat că la data emiterii deciziei contestate

era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156 prevedea că „Cererile

îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul sau sediul pârâtului".

Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată odată cu

intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice,

respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2011, conform dispozițiilor art. 196

lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data sesizării instanței, și anume 28

februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziții

privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010,

„Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau

împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit alin.

(2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.”

Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010,

competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise

de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale M.A.N., M.A.I.

și S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează de către

instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc.

civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare,

urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză este cea

cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării

instanței.

Cum, în speță, instanța a fost învestită cu o cerere

împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din

Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanței de la domiciliul

reclamantului, instanța competentă teritorial să judece pricina este cea de la

domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Hunedoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2014.