ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5736/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5736/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Deliberând, în condițiile art. 256
C. proc. civ., asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului
Hunedoara la data de 2 martie 2011, contestatorul N.M. prin Sindicatul Cadrelor
Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere a solicitat în contradictoriu
cu intimații Ministerul Apărării Naționale și Casa de Pensii a Ministerului Apărării
Naționale ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea deciziei
din 31 decembrie 2010 privind recalcularea pensiilor în baza Legii nr. 119/2010
și menținerea ca valabilă, în vigoare, a deciziei din 2 august 2001, precum și a
drepturilor de pensie pe care le-a avut anterior deciziei atacate, aferentă gradului
de locotenent colonel; obligarea intimaților să-i achite suma de 1.656 RON reprezentând
diferența dintre pensia de 2.862 RON net avută în luna decembrie 2010 și suma de
1.206 RON plătită în baza deciziei atacate, reevaluată cu rata inflației la data
plății efective.
Prin sentința civilă nr. 1595/LM din
23 iunie 2011, Tribunalul Hunedoara, a admis excepția necompetenței teritoriale
invocată din oficiu, declinând competența de soluționare a contestației în favoarea
Tribunalului București, în temeiul dispozițiilor art. 156 din Legea nr. 19/2000.
Împotriva acestei sentințe a declarat
recurs contestatorul N.M., iar Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia civilă
nr. 2309 din 15 decembrie 2011, a respins recursul, ca inadmisibil, în raport de
dispozițiile art. 158 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin
Legea nr. 202/2010, care prevăd „dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea
nu este supusă nici unei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente…”
După declinare, cauza a fost înregistrată
pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări
sociale, iar la termenul de judecată din data de 14 iunie 2012, instanța, din oficiu,
a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București.
Prin sentința civilă nr. 5668 din 14
iunie 2012, Tribunalul București, a admis excepția necompetentei teritoriale și
a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.
În motivarea hotărârii, Tribunalul a
reținut că
domiciliul contestatorului
se află pe raza județului Hunedoara și potrivit art. 154 alin. (1) din Legea
nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de
pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei
rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul.”
La intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010
competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise
de caselor teritoriale de pensii sau de casele de pensii sectoriale (fostele case
de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, M.A.I. și S.R.I.) a fost modificată,
în sensul că cererile în această materie se soluționează de către instanța de la
domiciliul reclamantului.
Decizia a cărei suspendare se solicită
a fost emisă la 31 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010, cererea de anulare
fiind formulată la instanța de la domiciliul contestatorului pensionar la data de
2 martie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă
a Legii nr. 19/2000.
Normele de procedură civilă sunt de imediată
aplicare, iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire
la normele de procedură, raportate la C. proc. civ.
Când o lege specială (nr. 19/2000) care
reglementează un anumit domeniu și care cuprinde și norme cu privire la competență,
este înlocuită cu o altă lege (nr. 263/2010) și aveam o altă lege specială (nr.
119/2010) care face trimite la normele de competență din legea abrogată, se aplică
noua lege, competența fiind cea stabilită de la data intrării ei în vigoare.
Constatând intervenit conflictul negativ
de competență, Tribunalul București, în conformitate cu art. 21 și art. 22 C.
proc. civ. a înaintat cauza Înaltei Curții de Casație și Justiție în vederea soluționării
acestuia.
Cu privire la conflictul negativ de competență
Înalta Curte reține următoarele:
Cererea dedusă judecății are natura unei
contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010,
emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului
Apărării Naționale.
Decizia contestată a fost emisă la data
de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 2 martie 2011.
Este adevărat că la data emiterii deciziei
contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156 prevedea că „Cererile
îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează
instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.
Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul
sau sediul pârâtului”.
Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată
odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii
publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2011, conform dispozițiilor
art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.
Prin urmare, la data sesizării instanței,
și anume 2 martie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziții
privitoare la competență în art. 154.
Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154
din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale
de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a
cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul”, iar potrivit
alin. (2) al aceluiași art., „Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei
rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.”
Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare
a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire
la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii
ale Ministerului Apărării Naționale, M.A.I. și S.R.I., s-a modificat în sensul că
aceste cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.
Raportat la dispozițiile art. 725
alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată
aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză este cea
cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.
Cum, în speță, instanța a fost învestită
cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154
alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanței de la
domiciliul reclamantului, instanța competentă teritorial să judece pricina este
cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Hunedoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare
a cauzei în favoarea Tribunalului
Hunedoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
25 septembrie 2012.