ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5736/2012

Deliberând, în condițiile art. 256

C. proc. civ., asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Hunedoara la data de 2 martie 2011, contestatorul N.M. prin Sindicatul Cadrelor

Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere a solicitat în contradictoriu

cu intimații Ministerul Apărării Naționale și Casa de Pensii a Ministerului Apărării

Naționale ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea deciziei

din 31 decembrie 2010 privind recalcularea pensiilor în baza Legii nr. 119/2010

și menținerea ca valabilă, în vigoare, a deciziei din 2 august 2001, precum și a

drepturilor de pensie pe care le-a avut anterior deciziei atacate, aferentă gradului

de locotenent colonel; obligarea intimaților să-i achite suma de 1.656 RON reprezentând

diferența dintre pensia de 2.862 RON net avută în luna decembrie 2010 și suma de

1.206 RON plătită în baza deciziei atacate, reevaluată cu rata inflației la data

plății efective.

Prin sentința civilă nr. 1595/LM din

23 iunie 2011, Tribunalul Hunedoara, a admis excepția necompetenței teritoriale

invocată din oficiu, declinând competența de soluționare a contestației în favoarea

Tribunalului București, în temeiul dispozițiilor art. 156 din Legea nr. 19/2000.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs contestatorul N.M., iar Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia civilă

nr. 2309 din 15 decembrie 2011, a respins recursul, ca inadmisibil, în raport de

dispozițiile art. 158 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin

Legea nr. 202/2010, care prevăd „dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea

nu este supusă nici unei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente…”

După declinare, cauza a fost înregistrată

pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări

sociale, iar la termenul de judecată din data de 14 iunie 2012, instanța, din oficiu,

a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București.

Prin sentința civilă nr. 5668 din 14

iunie 2012, Tribunalul București, a admis excepția necompetentei teritoriale și

a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

În motivarea hotărârii, Tribunalul a

reținut că

domiciliul contestatorului

se află pe raza județului Hunedoara și potrivit art. 154 alin. (1) din Legea

nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de

pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul.”

La intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010

competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise

de caselor teritoriale de pensii sau de casele de pensii sectoriale (fostele case

de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, M.A.I. și S.R.I.) a fost modificată,

în sensul că cererile în această materie se soluționează de către instanța de la

domiciliul reclamantului.

Decizia a cărei suspendare se solicită

a fost emisă la 31 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010, cererea de anulare

fiind formulată la instanța de la domiciliul contestatorului pensionar la data de

2 martie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă

a Legii nr. 19/2000.

Normele de procedură civilă sunt de imediată

aplicare, iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire

la normele de procedură, raportate la C. proc. civ.

Când o lege specială (nr. 19/2000) care

reglementează un anumit domeniu și care cuprinde și norme cu privire la competență,

este înlocuită cu o altă lege (nr. 263/2010) și aveam o altă lege specială (nr.

119/2010) care face trimite la normele de competență din legea abrogată, se aplică

noua lege, competența fiind cea stabilită de la data intrării ei în vigoare.

Constatând intervenit conflictul negativ

de competență, Tribunalul București, în conformitate cu art. 21 și art. 22 C.

proc. civ. a înaintat cauza Înaltei Curții de Casație și Justiție în vederea soluționării

acestuia.

Cu privire la conflictul negativ de competență

Înalta Curte reține următoarele:

Cererea dedusă judecății are natura unei

contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010,

emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului

Apărării Naționale.

Decizia contestată a fost emisă la data

de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 2 martie 2011.

Este adevărat că la data emiterii deciziei

contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156 prevedea că „Cererile

îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul pârâtului”.

Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată

odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii

publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2011, conform dispozițiilor

art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data sesizării instanței,

și anume 2 martie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziții

privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154

din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale

de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul”, iar potrivit

alin. (2) al aceluiași art., „Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.”

Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare

a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire

la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii

ale Ministerului Apărării Naționale, M.A.I. și S.R.I., s-a modificat în sensul că

aceste cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile art. 725

alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată

aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză este cea

cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.

Cum, în speță, instanța a fost învestită

cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154

alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanței de la

domiciliul reclamantului, instanța competentă teritorial să judece pricina este

cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului

Hunedoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

25 septembrie 2012.