ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 26/2017

Curtea de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal, prin Încheierea din 3 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 4.536/62/2015, a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile prin care să dea o rezolvare de principiu cu privire la următoarele chestiuni de drept: "- natura juridică a creanței constând în compensațiile prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 46/2008 - Codul silvic); - interpretarea dispozițiilor art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ-teritoriale și pentru aprobarea Procedurii de realizare a serviciilor silvice și de efectuare a controalelor de fond, cu modificările ulterioare (Hotărârea Guvernului nr. 861/2009) - respectiv dacă această normă instituie sau nu o condiție suspensivă pentru acordarea compensațiilor; - stabilirea criteriilor pentru determinarea actului normativ aplicabil cererilor de acordare a compensațiilor (actul normativ în vigoare în perioada pentru care sunt solicitate compensațiile sau actul normativ în vigoare la data cererii de acordare a compensațiilor, adresată autorității publice)." II. Expunerea succintă a procesului. Obiectul învestirii instanței care a solicitat pronunțarea unei hotărâri prealabile. Stadiul procesual în care se află pricina

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, reclamanta asociație de proprietari de terenuri forestiere a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, anularea Actului nr. 5.583-5.592 din 5.08.2015, obligarea pârâților la plata sumei de 88.890,51 lei, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietar, pentru suprafața de pădure de 149,90 ha, situată în zona de conservare totală a sitului Natura 2000 ROSPA0098 Piemontul Făgăraș și ROSCI0122 Munții Făgărașului, în zona/tipul funcțional T2, terenuri forestiere administrate în totalitate de reclamantă în anul 2009, cu titlu de compensații/ajutoare de stat, datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice ce au determinat restricții de masă lemnoasă; s-a mai solicitat obligarea pârâților la plata dobânzilor calculate asupra debitului principal, începând cu data publicării în Jurnalul Oficial a Uniunii Europene a Deciziei C/2012/5.166 a Comisiei Europene - 13.09.2012 - prin care a avizat favorabil continuarea acordării ajutoarelor de stat tuturor persoanelor fizice și juridice, indiferent de forma de proprietate a terenurilor forestiere, sau de la data de 14.07.2015, data la care reclamanta a depus Cererea nr. 565/14.07.2015 la pârâta Garda Forestieră.

Pârâta Garda Forestieră a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității acțiunii și excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fond a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată. Pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a formulat, de asemenea, întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată.

Tribunalul Brașov a respins excepțiile prematurității, inadmisibilității și prescripției, invocate de pârâți, și a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată și modificată de reclamantă, obligând pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor să achite reclamantei suma de 88.890,51 lei, cu titlu de compensații prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, pentru anul 2009, plus dobânda fiscală aferentă, începând cu data de 14.09.2012 și până la data achitării efective, cu cheltuieli de judecată.

În soluționarea excepțiilor, instanța de fond a reținut aplicabilitatea considerentelor Deciziei nr. 36 din 23 noiembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 11 februarie 2016) - în special a pct. 58 și 60 - și a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 554/2004), precum și faptul că reclamanta este îndreptățită la obținerea de despăgubiri (acest drept fiind recunoscut de părți), ceea ce a fost de natură a întrerupe cursul prescripției.

Au mai fost reținute dispozițiile art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 861/2009, faptul că creanța constând în compensațiile prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic este o creanță fiscală și împrejurarea că, chiar dacă prin Decizia nr. 36 din 23 noiembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a stabilit că normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 se înscriu în cadrul de reglementare al "ajutoarelor de stat existente" până la sfârșitul anului 2009, pentru acest an nefiind nevoie de decizia Comisiei Europene, acest lucru nu înlătură suspendarea acordării formelor de sprijin dispuse prin Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 și pentru anul 2009.

Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că sunt aplicabile în speță dispozițiile art. 3 alin. (3) din anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 861/2009, art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic și că refuzul pârâtului Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor de acordare a sumei pretinse de reclamantă este nejustificat în accepțiunea art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004; s-a reținut de către prima instanță că dreptul reclamantei de a beneficia de compensații pentru produsele pe care nu le poate recolta din cauza funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice este unul prevăzut de lege, iar modalitatea de calcul al compensațiilor este stabilită de Hotărârea Guvernului nr. 861/2009.

Pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a declarat recurs împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, și solicitând casarea hotărârii și respingerea acțiunii.

A susținut recurentul că este nelegală interpretarea dată de instanța de fond dispozițiilor art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic și dispozițiilor art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 861/2009, apreciind că cererea reclamantei de acordare a compensațiilor/ajutoarelor de stat a rămas fără obiect până la emiterea unor noi norme metodologice și că creanța solicitată de intimata-reclamantă cu titlu de compensații nu are un caracter cert, lichid și exigibil, existența certă a acesteia fiind condiționată de promulgarea unor norme metodologice prin care să fie calculate concret întinderea acestora. A mai susținut recurentul că acordarea compensațiilor solicitate de reclamantă este afectată de o condiție suspensivă, respectiv adoptarea hotărârii Guvernului aflate în discuție. III. Dispozițiile legale supuse interpretării

Legea nr. 46/2008 - Codul silvic: "Art. 97. - (1) În scopul gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ- teritoriale, statul alocă anual de la buget, prin bugetul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, sume pentru: (...) b) acordarea unor compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă; (...)"

Hotărârea Guvernului nr. 861/2009: "Art. 6. - (1) Formele de sprijin prevăzute la art. 97 alin. (1) lit. a), la art. 97 alin. (1) lit. b) pentru persoane juridice și la art. 97 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, cu modificările și completările ulterioare, se vor finanța numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat. (2) Toate formele de sprijin prevăzute în Legea nr. 46/2008, cu modificările și completările ulterioare, vor fi continuate după data de 1 ianuarie 2010 numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat." IV. Punctul de vedere al părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept A) Intimata-reclamantă a susținut, în esență, că nu se impune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, întrucât nu sunt îndeplinite toate cerințele legale reglementate de art. 519 din Codul de procedură civilă, în sensul că problemele de drept de a căror lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei deduse judecății nu sunt noi, iar creanța solicitată, constând în ajutor de stat aferent anului 2009, are o natură fiscală.

A arătat intimata că criteriile pentru determinarea actului normativ aplicabil cererilor de acordare a compensațiilor au fost stabilite definitiv și obligatoriu de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 36/2015, iar dreptul persoanelor juridice de a accesa ajutoarele de stat era supus, începând din anul 2011, unei condiții suspensive. B) Recurentul-pârât a apreciat că se impune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în condițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, deoarece dreptul pretins de intimata-reclamantă este afectat de o condiție suspensivă. Normele metodologice ce urmează a fi adoptate de către legiuitorul delegat au un rol determinant în individualizarea dreptului la compensații al beneficiarului în condițiile în care au obiect de reglementare atât modul de calcul, cât și criteriile de eligibilitate, inclusiv procedurile de supraveghere și control. V. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea A. Cu privire la admisibilitatea sesizării

Instanța de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, reținând următoarele: este învestită cu soluționarea cauzei în ultimă instanță; soluționarea cauzei depinde de lămurirea modului de interpretare a dispozițiilor legale ce constituie obiectul sesizării; chestiunea de drept este nouă și asupra ei Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o altă hotărâre; problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei alte sesizări, în condițiile art. 519 din Codul de procedură civilă.

Referitor la condiția noutății, instanța de trimitere a făcut mai multe precizări.

Prin deciziile nr. 1 și nr. 2 din 17 februarie 2014, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 și nr. 260 din 9 aprilie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reținut că cerința noutății este îndeplinită nu numai atunci când chestiunea de drept își are izvorul în reglementările nou-intrate în vigoare, ci și atunci când se referă la o normă juridică intrată în vigoare cu mai mult timp în urmă, dar a cărei aplicare a devenit actuală ulterior. S-a mai reținut că, în această ultimă situație, în stabilirea elementului de noutate a chestiunii de drept a cărei interpretare se solicită trebuie plecat de la premisele asigurării funcției mecanismului hotărârii prealabile de prevenire a practicii judiciare neunitare și a evitării paralelismului și suprapunerii cu mecanismul recursului în interesul legii.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a pronunțat Decizia nr. 36 din 23 noiembrie 2015, prin care a stabilit că, "pentru acordarea compensațiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, republicată, și de art. 4 lit. s) pct. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 74/2010, cu modificările și completările ulterioare, după data de 1 ianuarie 2010, trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat și să fie adoptate normele metodologice ulterioare, în condițiile art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2010".

Prin această decizie, apreciază instanța de trimitere, nu au fost dezlegate însă și problemele de drept ce constituie obiectul sesizării supuse analizei, astfel că este îndeplinită cerința noutății. B. Cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării

Completul de judecată care a formulat sesizarea nu și-a exprimat punctul de vedere referitor la problemele de drept supuse dezlegării, motivând că aceasta ar echivala cu o antepronunțare cu privire la criticile aduse în recurs. VI. Jurisprudența instanțelor naționale și opiniile exprimate de acestea

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 36 din 23 noiembrie 2015, a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Brașov și a stabilit că "Pentru acordarea compensațiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, republicată, și de art. 4 lit. s) pct. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 74/2010, cu modificările și completările ulterioare, după data de 1 ianuarie 2010, trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat și să fie adoptate normele metodologice ulterioare, în condițiile art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2010".

Prin decizia sus-menționată, instanța supremă a reținut, sub aspectul ce prezintă relevanță pentru sesizarea analizată, următoarele: "58. Până la data de 31 decembrie 2009 nu s-a pus problema conformării măsurilor de ajutor de stat aflate în discuție cu legislația europeană, în acest sens fiind prevederile anexei nr. V pct. 3 «Agricultura» lit. (b) din Tratatul privind aderarea Bulgariei și României la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005, potrivit cărora ajutoarele acordate înainte de data aderării sunt calificate ca «ajutoare existente», în înțelesul art. III-168 alin. (1) din Tratatul de instituire a unei Constituții pentru Europa, «până la sfârșitul celui de-al treilea an de la data aderării». 59. Acest aspect a fost recunoscut atât în practica administrativă a instituțiilor publice cu competențe în domeniu, cât și în jurisprudența instanțelor de contencios administrativ. 60. Prin urmare, Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 se înscriu în cadrul de reglementare al «ajutoarelor de stat existente» până la sfârșitul anului 2009. 61. Acordarea tuturor formelor de sprijin prevăzute de legislația națională se poate face, începând cu data de 1 ianuarie 2010, în baza alocațiilor bugetare, după parcurgerea procedurii de notificare a schemelor de ajutor de stat, conform Liniilor directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol și forestier 2007-2013 (publicate în Jurnalul Oficial al Comunității Europene, seria C, nr. 319 din 27 decembrie 2006), și adoptarea cadrului normativ intern pentru punerea în aplicare a acestora".

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal s-a pronunțat, de asemenea, asupra problemelor de drept supuse dezlegării, prin mai multe decizii de speță, reținând următoarele: a) "Având în vedere prevederile art. 6 alin. (2) din Codul civil, potrivit cărora «prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit», precum și dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958 (privitor la prescripția extinctivă, republicat - n.r.) care prevăd că termenul de prescripție este de 3 ani, este evident că dreptul material la acțiune este prescris, excepția invocată de intimatul-pârât fiind întemeiată. Contrar susținerilor recurentei-reclamante, Înalta Curte apreciază că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 91 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, întrucât compensațiile (aferente anului 2007 - n.r.) solicitate prin cererea de chemare în judecată constituie o formă de ajutor de stat și nu au natura juridică a unei creanțe bugetare fiscale. Văzând prevederile art. 1 alin. (1) și (2) din Codul de procedură fiscală și constatând că sumele pretinse de reclamantă nu sunt de natură fiscală, Înalta Curte va aplica dreptul comun în materie de prescripție reprezentat de Decretul nr. 167/1958." (Decizia nr. 169 din 26 ianuarie 2017). b) "Într-adevăr, pentru că acțiunea vizează acordarea de despăgubiri aferente anului 2009, prescripția dreptului la acțiune este supusă prevederilor Decretului nr. 167/1958 (...). Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Hotărârii Guvernului nr. 861/2008 [art. 6 alin. (1) - n.r.]. Această prevedere legală face pe deplin aplicabil în cauză art. 7 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958 potrivit căruia «Dacă dreptul este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data când s-a împlinit condiția sau a expirat termenul.» (...) Având în vedere că s-au solicitat despăgubiri pentru anul 2009, la soluționarea cauzei în procedura de filtru s-a avut în vedere tocmai faptul că există o jurisprudență constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal prin care au fost admise acțiunile formulate ce au vizat acordarea despăgubirilor conform art. 97 alin. (1) lit. b) din Codul silvic și Hotărârea Guvernului nr. 861/2008 pentru perioada anterioară anului 2010." (Decizia nr. 2.256 din 22 septembrie 2016; Decizia nr. 946 din 25 martie 2016; Decizia nr. 4.838 din 20 octombrie 2011) c) "Cât privește motivul vizând greșita respingere a excepției prescripției dreptului material la acțiune, instanța de recurs apreciază că în mod corect judecătorul fondului a aplicat prevederile art. 7 din Decretul nr. 167/1958, dreptul de acordare a despăgubirilor fiind condiționat de obținerea unei decizii favorabile a Comisiei Europene privind ajutorul de stat în privința suprafețelor de teren incluse în arii protejate, cum de altfel precizează și dispozițiile art. 6 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 861/2009." (Decizia nr. 2.425 din 5 octombrie 2016) d) "Judecătorul fondului a analizat judicios documentația prezentată de reclamantă pentru acordarea alocațiilor bugetare prevăzute la art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, concluzionând că au fost parcurse toate etapele legale, au fost indicate atât actele de proprietate, cât și fișa de calcul a acestora efectuată în temeiul actelor normative de către Ocolul Silvic Cluj, cu trimitere la filele dosarului unde acestea se regăsesc. În fine, în mod corect a fost înlăturat motivul refuzului invocat de autoritățile publice, întrucât pentru anul 2009 erau aplicabile normele metodologice amintite, care la anexa nr. 2 indicau modul de calcul al compensațiilor care se acordă de către stat persoanelor fizice și juridice pentru funcțiile de protecție asigurate de pădurile proprietate privată încadrate la tipurile funcționale T1 și T2, respectiv tipurile funcționale pentru care nu se reglementează procesul de producție. Abia începând cu data de 1.01.2010, conform celor statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 36/2015, pentru acordarea compensațiilor prevăzute de lege «trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat și să fie adoptate normele metodologice, în condițiile art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2010»." (deciziile nr. 2.844 din 26 octombrie 2016, nr. 1.643 din 26 mai 2016, nr. 1.644 din 26 mai 2016, nr. 224 din 3 februarie 2016) e) "După cum se constată, instanța de fond a acordat reclamantei compensațiile solicitate atât pentru anul 2009, cât și pentru anul 2010. Necontestat este faptul că reclamanta are dreptul la compensații conform art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, cu modificările și completările ulterioare, însă acestea au fost refuzate la plată pentru anul 2009 și 2010 pentru lipsa deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat. Este adevărat că dispozițiile art. 6 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 dispun că formele de sprijin prevăzute la art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 se vor finanța după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat, însă alin. (2) al aceluiași articol menționează că «Toate formele de sprijin prevăzute în Legea nr. 46/2008, cu modificările și completările ulterioare, vor fi continuate după data de 1 ianuarie 2010 numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat». Prin urmare, conform alin. (2) al art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 este condiționată acordarea și a acestor compensații solicitate de reclamantă de primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat pentru anul 2010. În consecință, până la 31.12.2009 nu era necesară decizia favorabilă a Comisiei, în acest sens fiind și Adresa nr. 53.032 din 11.05.2010 a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (...). Întrucât cuantumul compensațiilor solicitate de reclamantă pentru anul 2009 nu a fost contestat, existând și un centralizator al acestora cu anexe de calcul, întocmit de Ocolul Silvic (...) cu nr. 12 din 6.09.2010 (filele 8-12 dosar fond), instanța de recurs, în raport și cu cele reținute anterior, apreciază că se impune admiterea în parte a acțiunii formulată de reclamantă, în sensul obligării pârâtului Ministerul Mediului și Pădurilor la plata despăgubirilor/compensațiilor în sumă de 1.669.921 lei aferente anului 2009. Nefiind făcută dovada existenței unei decizii favorabile a Comisiei Europene pentru acordarea acestor compensații începând cu anul 2010, astfel cum impun expres dispozițiile art. 6 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 861/2009, refuzul recurentului-pârât de acordare a acestora pentru anul 2010 este unul justificat, astfel că nu se poate reține incidența prevederilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004." (Decizia nr. 4.838 din 20 octombrie 2011) f) "Înalta Curte constată că refuzul recurentului de a soluționa favorabil cererea intimatului de acordare a despăgubirilor este nejustificat, în sensul pe care art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, îl dă acestei noțiuni. Relevante pe problema de drept aflată în discuție sunt dezlegările cuprinse în Decizia nr. 36 din 23 noiembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Până la data de 31 decembrie 2009 nu se pune problema conformării măsurilor de ajutor de stat aflate în discuție cu legislația europeană, în acest sens fiind prevederile anexei nr. V pct. 3 - «Agricultura» lit. (b) din Tratatul privind aderarea Bulgariei și României la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005, potrivit cărora ajutoarele acordate înainte de data aderării sunt calificate ca «ajutoare existente», în înțelesul art. III-168 alin. (1) din Tratatul de instituire a unei Constituții pentru Europa, «până la sfârșitul celui de-al treilea an de la data aderării». Prin urmare, Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 se înscriu în cadrul de reglementare al "ajutoarelor de stat existente" până la sfârșitul anului 2009. Acordarea tuturor formelor de sprijin prevăzute de legislația națională se poate face, începând cu data de 1 ianuarie 2010, în baza alocațiilor bugetare, după parcurgerea procedurii de notificare a schemelor de ajutor de stat, conform Liniilor directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol și forestier 2007-2013 (publicate în Jurnalul Oficial al Comunității Europene, seria C, nr. 319 din 27 decembrie 2006) și adoptarea cadrului normativ intern pentru punerea în aplicare a acestora. În speța de față, despăgubirile solicitate de intimat pentru anul 2008 se înscriu în categoria "ajutoarelor existente" pentru care nu se impune obținerea avizului favorabil al Comisiei Europene și adoptarea normelor metodologice ulterioare, în condițiile art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2010. Prin urmare, cererea intimatului nu poate fi considerată prematură, după cum se susține de către recurent." (Decizia nr. 946 din 25 martie 2016) g) "Cât privește motivul vizând greșita respingere a excepției prescripției dreptului material la acțiune, instanța de recurs apreciază că în mod corect judecătorul fondului a aplicat prevederile art. 7 din Decretul nr. 167/1958, dreptul de acordare a despăgubirilor fiind condiționat de obținerea unei decizii favorabile a Comisiei Europene privind ajutorul de stat în privința suprafețelor de teren incluse în arii protejate, cum de altfel precizează și dispozițiile art. 6 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 861/2009. Or, Comisia Europeană a emis Decizia cu nr. C(2012)5.266/19.07.2012 prin care a acordat aviz favorabil pentru acordarea ajutoarelor de stat persoanelor fizice și juridice care dețin păduri inclusiv în T1 și T2 din cadrul siturilor Natura 2000. Calculând termenul de prescripție raportat la acest moment, cum cererea de chemare în judecată apare a fi adresată instanței la 11 aprilie 2014, este evident că termenul de prescripție nu s-a împlinit și astfel, în mod corect, instanța de fond a respins excepția. Cât privește fondul pricinii, susținerile recurentei privind inexistența unui text normativ care să stabilească cuantumul despăgubirilor nu sunt susținute, existând, precum corect s-a reținut și pe fondul cauzei, cadrul legislativ național - în speță Hotărârea Guvernului nr. 861/2009, care permite acordarea de despăgubiri pentru situații precum cele invocate de reclamantă [art. 6 alin. (1) și (2) din Hotărârea Guvernului nr. 861/2009, cu raportare la art. 92 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic]." (Decizia nr. 2.425 din 5 octombrie 2016) h) De asemenea, raportându-se la Decizia nr. 36 din 23 noiembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în alte decizii de speță, Secția de contencios administrativ și fiscal a instanței supreme a reținut că: "Procedura internă necesară acordării ajutoarelor de stat vizate de Decizia Comisiei Europene nu a fost finalizată, în condițiile în care nu a fost adoptată și publicată în Monitorul Oficial al României hotărârea Guvernului pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control al ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000. Prin urmare, în prezent, nu există baza legală pentru acordarea compensațiilor, în lipsa hotărârii Guvernului cu obiectul de reglementare sus-menționat, excepția prematurității acțiunii fiind astfel întemeiată." (deciziile nr. 2.975 din 22 septembrie 2016, nr. 1.590 din 24 mai 2016 și nr. 2.253 din 22 septembrie 2016)

Totodată, cu privire la aplicarea dispozițiilor legale supuse interpretării s-a pronunțat Secția a II-a civilă a instanței supreme, prin Decizia nr. 2.787 din 30 septembrie 2014, nepublicată, în care s-a reținut că: "În ceea ce privește verificarea îndeplinirii condițiilor de solicitare a compensațiilor de către recurent (printr-o cerere formulată în anul 2008 - n. r.), instanța constată că, în conformitate cu art. 6 al Hotărârii Guvernului nr. 861/2009, formele de sprijin prevăzute la art. 97 alin. (1) lit. a), la art. 97 alin. (1) lit. b) pentru persoane juridice și la art. 97 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, cu modificările și completările ulterioare, se vor finanța numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat. Se reține astfel că, pentru a beneficia de compensațiile solicitate, legea instituie o condiție imperativă, și anume primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat, or, acest aviz nu a fost acordat pentru compensațiile solicitate de entitățile administrativ-teritoriale și nici pentru suprafețele forestiere care nu sunt situate într-o zonă Natura 2000, în această situație aflându-se recurentul-reclamant."

La solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, curțile de apel au comunicat hotărâri judecătorești și puncte de vedere referitoare la problemele de drept supuse dezlegării, din analiza cărora rezultă că există deja o jurisprudență bogată și diversificată referitoare la aceste probleme de drept, după cum urmează: a) Tribunalul Hunedoara - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a apreciat că: "reclamanta este îndreptățită să obțină compensațiile solicitate (în anul 2015, raportat la anul 2007 - n. r.), în temeiul art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 și art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 (...) " (Sentința nr. 233 din 30.03.2016). b) Tribunalul Gorj - Secția contencios administrativ și fiscal a apreciat că (Sentința nr. 627 din 22 aprilie 2016): - fiind vorba despre despăgubiri/ajutor de stat ce se cer a fi acordate în baza dispozițiilor art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, aferente anilor 2007-2009, suntem în prezența unor sume cu caracter fiscal, supuse regulilor instituite prin normele Codului de procedură fiscală, adoptat prin Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Codul de procedură fiscală), așa cum aceasta era în vigoare la data formulării cererilor de acordare, astfel că termenul de prescripție este de 5 ani fiscali, calculați de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care se cuvenea ajutorul în litigiu; - prin Hotărârea Guvernului nr. 861/2009, respectiv prin art. 6 alin. (1) și (2), s-a suspendat acordarea acestor ajutoare de stat până la momentul în care s-ar fi emis un aviz favorabil din partea Comisiei Europene, raportat la Tratatul încheiat între Uniunea Europeană și România pe data de 1 ianuarie 2007; - excepția prematurității acțiunii, în sensul că nu ar fi fost emise normele metodologice de acordare a ajutoarelor, s-ar putea, eventual, invoca doar în ce privește anii 2010 și, respectiv, 2012, dar cu privire la care reclamata a renunțat la judecată, "întrucât numai pentru aceste compensații/ajutoare de stat, aferente anilor de după aderarea României la Uniunea Europeană, respectiv de la 1 ianuarie 2010, trebuie așteptată emiterea acestor norme, urmare pronunțării de către Comisia Europeană a Deciziei C (2012) 5.166 final/19.07.2012, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la data de 13 septembrie 2012." c) Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal a apreciat că: - " (...) până la data de 31.12.2009 nu se poate pune problema conformării măsurilor de ajutor de stat cu legislația europeană, în acest sens fiind prevederile Tratatului de aderare (art. III - 168 alin. 1 și anexa 5 cap. 3 pct. b), potrivit cărora ajutoarele acordate ori puse în aplicare înainte de data aderării sunt calificate ca ajutoare existente până la sfârșitul celui de-al treilea an de la data aderării, în același sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 36/2015 în considerentele căreia s-a stabilit că normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 se înscriu în cadrul de reglementare al «ajutoarelor de stat existente» până la sfârșitul anului 2009" (Decizia nr. 1.446 din 10 octombrie 2016); - "reclamanta avea la îndemână acțiunea pentru plata acestor compensații (aferente anului 2007 - n. r.), iar termenul de prescripție ar începe să curgă de la sfârșitul anului 2007, plata făcându-se anual, dreptul nefiind afectat de vreo condiție. În materia prescripției dreptului de a obține compensațiile solicitate de reclamantă, sunt aplicabile dispozițiile Decretului nr. 167/1958, care prevede un termen general de 3 ani, atât timp cât legiuitorul nu a instituit norme speciale în privința acestor creanțe și în cauză raporturile dintre părți nu sunt raporturi de drept fiscal care să genereze creanțe fiscale pentru a fi aplicabil termenul de 5 ani reglementat de art. 135 din Codul de procedură fiscală vechi" (Decizia nr. 1.643/2016). d) Curtea de Apel Brașov, menționând jurisprudența tribunalelor Covasna - Secția civilă (sentința nr. 433 din 5 mai 2016) și Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal (Sentința nr. 482 din 11 mai 2016), a apreciat că: - sumele acordate de stat cu titlu de compensații pentru contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care proprietarii nu le pot recolta de pe suprafețele de pădure situate în zona de protecție/conservare prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Codul silvic reprezintă ajutoare de stat, astfel că, în condițiile art. 21 alin. (1) din vechiul Cod de procedură fiscală, reprezintă creanțe fiscale; prin urmare, față de această calificare juridică, termenul de prescripție aplicabil este cel reglementat de art. 135 din Codul de procedură fiscală, respectiv 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut dreptul de a solicita aceste sume; - prevederile art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 nu anulează acordarea compensațiilor după data de 1 ianuarie 2010, ci se referă doar la condițiile în care acestea se acordă, după data de 1 ianuarie 2010, respectiv determinat de primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat; - dispozițiile art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 au instituit, pentru perioada ulterioară datei de 1.01.2010, o condiție suspensivă privind plata compensațiilor, respectiv primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat; - actul normativ aplicabil cererilor de acordare a compensațiilor este cel în vigoare în perioada pentru care s-au solicitat compensațiile. e) Curtea de Apel Cluj - Secția a III-a de contencios administrativ și fiscal (Decizia nr. 1.119/14.09.2016 și Decizia nr. 1.016/08.09.2016) a apreciat că: - natura juridică a cauzei deduse judecății, prin care se solicită acordarea compensațiilor, aparține sferei contenciosului administrativ, generat de faptul că prin Decizia nr. 36 din 23.11.2015 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept creanța în cauză a fost considerată ca aparținând sferei ajutorului de stat; - cadrul legislativ aplicabil cererilor este cel în vigoare în perioada pentru care se solicită compensațiile. f) Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a apreciat că: - este întemeiată "cererea reclamantei - beneficiar al compensației prevăzute de art. 91 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - de obligare a organului fiscal la avizarea decontului justificativ întocmit de autoritatea silvică, pentru compensații aferente anului 2012, motivat de faptul că, deși la momentul emiterii Raportului de inspecție economico-financiară nu exista decizia favorabilă a Comisiei Europene, aceasta a fost primită mai înainte de soluționarea plângerii prealabile" (Sentința nr. 226 din 10 decembrie 2015); - este neîntemeiată "acțiunea reclamantei - beneficiar al compensației prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - motivat de faptul că, deși Comisia Europeană a avizat favorabil schema de ajutor de stat, apreciind că ajutoarele prevăzute în cadrul acesteia sunt compatibile cu piața internă, dreptul reclamantei nu poate fi recunoscut în lipsa normelor metodologice (...)" (Sentința nr. 229 din 16 decembrie 2015). g) Curtea de Apel Craiova a opinat că: - în aplicarea art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 861/2009, finanțarea formelor de sprijin prevăzute la art. 97 alin. (1) lit. b) din Codul silvic este condiționată de primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat; ca atare, este instituită o condiție suspensivă; - aplicarea normei în timp presupune că regimul juridic al compensațiilor, precum și condițiile de fond privind acordarea acestora sunt determinate de către actul în vigoare în perioada pentru care sunt solicitate acestea. h) În practica Curții de Apel Galați - Secția de contencios administrativ și fiscal s-a apreciat că sumele acordate cu titlu de compensații, conform prevederilor art. 97 alin. (1) lit. b) din Codul silvic, au natura unor ajutoare de stat, pentru care este obligatorie adoptarea prealabilă a deciziei Comisiei Europene, începând cu anul 2010, potrivit art. 6 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 (Decizia nr. 113/26.01.2016, Decizia nr. 517/31.03.2016, Decizia nr. 114/26.01.2016 și Decizia nr. 1.718/15.10.2015); i) Curtea de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a reținut că: - fiind un ajutor de stat, compensațiile prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Codul silvic reprezintă o creanță fiscală (Sentința nr. 216 din 12 octombrie 2016); - în interpretarea dispozițiilor art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 861/2009, acordarea formelor de sprijin este condiționată de existența deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat (Sentința nr. 33 din 10 februarie 2016); - este aplicabil actul normativ în vigoare la data cererii de acordare a compensațiilor (Decizia nr. 516 din 23 martie 2016). j) Potrivit practicii Curții de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal (Decizia nr. 750 din 2 noiembrie 2016, Decizia nr. 752 din 2 noiembrie 2016, Decizia nr. 638 din 5 octombrie 2016 și Decizia nr. 557 din 20 septembrie 2016), precum și a Tribunalului Mureș - Secția de contencios administrativ și fiscal și a Tribunalului Harghita - Secția civilă: - creanța constând în compensațiile prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic are caracter fiscal, aceste compensații reprezentând ajutoare de stat; - din textul art. 6 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 reiese, în mod neechivoc, că dreptul de a încasa forma de sprijin prevăzută de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic a fost supus unei condiții suspensive care constă în primirea unei decizii favorabile privind ajutoarele de stat din partea Comisiei Europene; - dispozițiile art. 6 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 nu sunt incidente în privința pretențiilor formulate pentru perioada 2007-2009, de vreme ce aceste prevederi legale reglementează regimul juridic al compensațiilor după data de 1 ianuarie 2010, în condițiile în care, până la data de 31 decembrie 2009, nu s-a pus problema conformării compensațiilor în cauză cu normele Uniunii Europene, față de prevederile anexei nr. V pct. 3 "Agricultura" lit. b) din Tratatul de aderare a Bulgariei și României la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005, conform cărora ajutoarele acordate înainte de data aderării sunt calificate ca ajutoare existente, în înțelesul art. III-168 alin. (1) din Tratatul de instituire a unei constituții pentru Europa, până la sfârșitul celui de-al treilea an al aderării. Așadar, normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 se înscriu în cadrul de reglementare al ajutoarelor de stat existente până la sfârșitul anului 2009. k) Curtea de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal (Decizia nr. 3.808 din 11.11.2016 și Decizia nr. 2.796 din 23.09.2016) a apreciat că: - prin art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 a fost instituită o condiție suspensivă pentru acordarea compensațiilor, până la obținerea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat; - actul normativ în vigoare în perioada pentru care sunt solicitate compensațiile este aplicabil cererii de acordare a compensațiilor. l) Tribunalul Hunedoara - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a apreciat că: "în ce privește compensațiile aferente anului 2010, (...) potrivit art. 6 alin. (1) și (2) din Hotărârea Guvernului nr. 861/2009, toate formele de sprijin prevăzute la art. 97 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic se finanțează numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat, iar formele de sprijin prevăzute de Legea nr. 46/2008 vor fi continuate după data de 1 ianuarie numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene. Prin urmare, dreptul de ajutor de stat era incert, fiind afectat de o condiție suspensivă, respectiv aceea a stabilirii conformității temeiului de drept național cu articolul 107 alin. 1 din Tratatul UE, «condiția suspensivă fiind îndeplinită la data de 14.09.2012, data publicării în Monitorul Oficial al UE a Deciziei C (2012) 5166 final/19.07.2012», conform Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 36/23.11.2015" (Sentința nr. 182 din 16.03.2016). VII. Jurisprudența Curții Constituționale, Curții Europene a Drepturilor Omului și Curții de Justiție a Uniunii Europene

În jurisprudența Curții Constituționale și a instanțelor europene nu au fost identificate decizii relevante în privința chestiunilor de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Răspunsul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

Prin Adresa nr. 278/C/365/III-5/2017 din 21 februarie 2017, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu s-a verificat și nu se verifică, în prezent, practica judiciară, în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la problemele de drept ce formează obiectul sesizării. IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (7) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite, cumulativ, condițiile prevăzute de art. 519 din același cod, pentru declanșarea mecanismului privind pronunțarea unei hotărâri prealabile. X. Înalta Curte de Casație și Justiție

Examinând sesizarea, raportul întocmit de judecătorul raportor și chestiunile de drept a căror dezlegare se solicită, constată următoarele:

Înainte de cercetarea în fond a problemei de drept supuse dezbaterii, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept trebuie să analizeze dacă sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

Potrivit dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă: "Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

Din analiza textului legal citat rezultă cu evidență că legiuitorul a instituit, pentru declanșarea acestei proceduri, o serie de condiții de admisibilitate care se impun a fi întrunite în mod cumulativ. În doctrină, ca și în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție deja cristalizată în această materie, aceste condiții au fost identificate și examinate ca fiind următoarele: - existența unei cauze aflate în curs de judecată; - instanța care a formulat sesizarea este învestită cu soluționarea cauzei în ultimă instanță; - soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită; - chestiunea de drept a cărei lămurire se cere să fie nouă, să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și să nu fie nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Instanța supremă constată că primele trei cerințe de admisibilitate sunt îndeplinite, întrucât instanța de trimitere este Curtea de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal, legal învestită cu soluționarea unui recurs formulat împotriva unei sentințe date în judecata unei cereri în materia contenciosului administrativ, cauza aflându-se în ultimă instanță.

De asemenea, se constată ca fiind îndeplinită și cerința ca soluționarea cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei dezlegare se cere, în ciuda faptului că, prin încheierea de sesizare a Înaltei Curți, instanța de trimitere, respectiv completul de judecată care a formulat sesizarea, nu și-a exprimat punctul de vedere referitor la problemele de drept supuse dezlegării, motivând că aceasta ar echivala cu o antepronunțare. O atare abordare contravine însă dispozițiilor art. 520 alin. (1) teza finală din Codul de procedură civilă, care stabilesc condițiile de formă ale sesizării instanței supreme cu această procedură și prevăd în mod expres că în cuprinsul încheierii de sesizare vor fi menționate punctul de vedere al completului de judecată și al părților