ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 26/2017

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 374 din 19/05/2017

Ionel Barbă - președintele Secției de contencios administrativ și fiscal - președintele completului

Dana Iarina Vartires - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Angelica Denisa Stănișor - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Eugenia Marin - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Cristian Daniel Oana - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Emanuel Albu - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Eugenia Ion - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Mariana Constantinescu - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Ana-Hermina Iancu - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ce formează obiectul Dosarului nr. 125/1/2017 este constituit conform dispozițiilor art. XIX alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările ulterioare, și ale art. 27

4

alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de domnul judecător Ionel Barbă, președintele Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă domnul Aurel Segărceanu, magistrat-asistent la Secțiile Unite, desemnat în conformitate cu dispozițiile art. 27

6

din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 4.536/62/2015, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept:

"- natura juridică a creanței constând în compensațiile prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

- interpretarea dispozițiilor art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ-teritoriale și pentru aprobarea Procedurii de realizare a serviciilor silvice și de efectuare a controalelor de fond, cu modificările ulterioare - respectiv dacă această normă instituie sau nu o condiție suspensivă pentru acordarea compensațiilor;

- stabilirea criteriilor pentru determinarea actului normativ aplicabil cererilor de acordare a compensațiilor (actul normativ în vigoare în perioada pentru care sunt solicitate compensațiile sau actul normativ în vigoare la data cererii de acordare a compensațiilor, adresată autorității publice)."

Magistratul-asistent prezintă referatul cu privire la obiectul sesizării, arătând că, la solicitarea instanței supreme, instanțele de judecată au comunicat hotărâri judecătorești și puncte de vedere referitoare la problemele de drept supuse dezlegării, din analiza cărora rezultă că există deja o jurisprudență bogată și diversificată referitoare la aceste probleme de drept; se arată, de asemenea, că a fost depus la dosar raportul întocmit de judecătorul-raportor, act care, potrivit dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, a fost comunicat părților, dintre care numai intimata-reclamantă asociație de proprietari de terenuri forestiere și-a exprimat punctul de vedere.

În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra chestiunii de drept ce face obiectul sesizării, constată următoarele:

I. Titularul și obiectul sesizării

"- natura juridică a creanței constând în compensațiile prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 46/2008 - Codul silvic);

- interpretarea dispozițiilor art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ-teritoriale și pentru aprobarea Procedurii de realizare a serviciilor silvice și de efectuare a controalelor de fond, cu modificările ulterioare (Hotărârea Guvernului nr. 861/2009) - respectiv dacă această normă instituie sau nu o condiție suspensivă pentru acordarea compensațiilor;

- stabilirea criteriilor pentru determinarea actului normativ aplicabil cererilor de acordare a compensațiilor (actul normativ în vigoare în perioada pentru care sunt solicitate compensațiile sau actul normativ în vigoare la data cererii de acordare a compensațiilor, adresată autorității publice)."

II. Expunerea succintă a procesului. Obiectul învestirii instanței care a solicitat pronunțarea unei hotărâri prealabile. Stadiul procesual în care se află pricina

III. Dispozițiile legale supuse interpretării

"Art. 97. - (1) În scopul gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ- teritoriale, statul alocă anual de la buget, prin bugetul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, sume pentru:

(...)

b) acordarea unor compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă;

(...)"

"Art. 6. - (1) Formele de sprijin prevăzute la art. 97 alin. (1) lit. a), la art. 97 alin. (1) lit. b) pentru persoane juridice și la art. 97 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, cu modificările și completările ulterioare, se vor finanța numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat.

(2) Toate formele de sprijin prevăzute în Legea nr. 46/2008, cu modificările și completările ulterioare, vor fi continuate după data de 1 ianuarie 2010 numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat."

IV. Punctul de vedere al părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

A) Intimata-reclamantă a susținut, în esență, că nu se impune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, întrucât nu sunt îndeplinite toate cerințele legale reglementate de art. 519 din Codul de procedură civilă, în sensul că problemele de drept de a căror lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei deduse judecății nu sunt noi, iar creanța solicitată, constând în ajutor de stat aferent anului 2009, are o natură fiscală.

B) Recurentul-pârât a apreciat că se impune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în condițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, deoarece dreptul pretins de intimata-reclamantă este afectat de o condiție suspensivă. Normele metodologice ce urmează a fi adoptate de către legiuitorul delegat au un rol determinant în individualizarea dreptului la compensații al beneficiarului în condițiile în care au obiect de reglementare atât modul de calcul, cât și criteriile de eligibilitate, inclusiv procedurile de supraveghere și control.

V. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea

A. Cu privire la admisibilitatea sesizării

B. Cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării

VI. Jurisprudența instanțelor naționale și opiniile exprimate de acestea

"58. Până la data de 31 decembrie 2009 nu s-a pus problema conformării măsurilor de ajutor de stat aflate în discuție cu legislația europeană, în acest sens fiind prevederile anexei nr. V pct. 3 «Agricultura» lit. (b) din Tratatul privind aderarea Bulgariei și României la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005, potrivit cărora ajutoarele acordate înainte de data aderării sunt calificate ca «ajutoare existente», în înțelesul art. III-168 alin. (1) din Tratatul de instituire a unei Constituții pentru Europa, «până la sfârșitul celui de-al treilea an de la data aderării».

a) "Având în vedere prevederile art. 6 alin. (2) din Codul civil, potrivit cărora «prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit», precum și dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958 (privitor la prescripția extinctivă, republicat - n.r.) care prevăd că termenul de prescripție este de 3 ani, este evident că dreptul material la acțiune este prescris, excepția invocată de intimatul-pârât fiind întemeiată. Contrar susținerilor recurentei-reclamante, Înalta Curte apreciază că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 91 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, întrucât compensațiile (aferente anului 2007 - n.r.) solicitate prin cererea de chemare în judecată constituie o formă de ajutor de stat și nu au natura juridică a unei creanțe bugetare fiscale. Văzând prevederile art. 1 alin. (1) și (2) din Codul de procedură fiscală și constatând că sumele pretinse de reclamantă nu sunt de natură fiscală, Înalta Curte va aplica dreptul comun în materie de prescripție reprezentat de Decretul nr. 167/1958." (Decizia nr. 169 din 26 ianuarie 2017).

b) "Într-adevăr, pentru că acțiunea vizează acordarea de despăgubiri aferente anului 2009, prescripția dreptului la acțiune este supusă prevederilor Decretului nr. 167/1958 (...). Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Hotărârii Guvernului nr. 861/2008 [art. 6 alin. (1) - n.r.]. Această prevedere legală face pe deplin aplicabil în cauză art. 7 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958 potrivit căruia «Dacă dreptul este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data când s-a împlinit condiția sau a expirat termenul.»

(...)

Având în vedere că s-au solicitat despăgubiri pentru anul 2009, la soluționarea cauzei în procedura de filtru s-a avut în vedere tocmai faptul că există o jurisprudență constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal prin care au fost admise acțiunile formulate ce au vizat acordarea despăgubirilor conform art. 97 alin. (1) lit. b) din Codul silvic și Hotărârea Guvernului nr. 861/2008 pentru perioada anterioară anului 2010." (Decizia nr. 2.256 din 22 septembrie 2016; Decizia nr. 946 din 25 martie 2016; Decizia nr. 4.838 din 20 octombrie 2011)

c) "Cât privește motivul vizând greșita respingere a excepției prescripției dreptului material la acțiune, instanța de recurs apreciază că în mod corect judecătorul fondului a aplicat prevederile art. 7 din Decretul nr. 167/1958, dreptul de acordare a despăgubirilor fiind condiționat de obținerea unei decizii favorabile a Comisiei Europene privind ajutorul de stat în privința suprafețelor de teren incluse în arii protejate, cum de altfel precizează și dispozițiile art. 6 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 861/2009." (Decizia nr. 2.425 din 5 octombrie 2016)

d) "Judecătorul fondului a analizat judicios documentația prezentată de reclamantă pentru acordarea alocațiilor bugetare prevăzute la art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, concluzionând că au fost parcurse toate etapele legale, au fost indicate atât actele de proprietate, cât și fișa de calcul a acestora efectuată în temeiul actelor normative de către Ocolul Silvic Cluj, cu trimitere la filele dosarului unde acestea se regăsesc. În fine, în mod corect a fost înlăturat motivul refuzului invocat de autoritățile publice, întrucât pentru anul 2009 erau aplicabile normele metodologice amintite, care la anexa nr. 2 indicau modul de calcul al compensațiilor care se acordă de către stat persoanelor fizice și juridice pentru funcțiile de protecție asigurate de pădurile proprietate privată încadrate la tipurile funcționale T1 și T2, respectiv tipurile funcționale pentru care nu se reglementează procesul de producție. Abia începând cu data de 1.01.2010, conform celor statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 36/2015, pentru acordarea compensațiilor prevăzute de lege «trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat și să fie adoptate normele metodologice, în condițiile art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2010»." (deciziile nr. 2.844 din 26 octombrie 2016, nr. 1.643 din 26 mai 2016, nr. 1.644 din 26 mai 2016, nr. 224 din 3 februarie 2016)

e) "După cum se constată, instanța de fond a acordat reclamantei compensațiile solicitate atât pentru anul 2009, cât și pentru anul 2010.

Necontestat este faptul că reclamanta are dreptul la compensații conform art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, cu modificările și completările ulterioare, însă acestea au fost refuzate la plată pentru anul 2009 și 2010 pentru lipsa deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat.

Este adevărat că dispozițiile art. 6 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 dispun că formele de sprijin prevăzute la art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 se vor finanța după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat, însă alin. (2) al aceluiași articol menționează că «Toate formele de sprijin prevăzute în Legea nr. 46/2008, cu modificările și completările ulterioare, vor fi continuate după data de 1 ianuarie 2010 numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat».

Prin urmare, conform alin. (2) al art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 este condiționată acordarea și a acestor compensații solicitate de reclamantă de primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat pentru anul 2010.

În consecință, până la 31.12.2009 nu era necesară decizia favorabilă a Comisiei, în acest sens fiind și Adresa nr. 53.032 din 11.05.2010 a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (...).

Întrucât cuantumul compensațiilor solicitate de reclamantă pentru anul 2009 nu a fost contestat, existând și un centralizator al acestora cu anexe de calcul, întocmit de Ocolul Silvic (...) cu nr. 12 din 6.09.2010 (filele 8-12 dosar fond), instanța de recurs, în raport și cu cele reținute anterior, apreciază că se impune admiterea în parte a acțiunii formulată de reclamantă, în sensul obligării pârâtului Ministerul Mediului și Pădurilor la plata despăgubirilor/compensațiilor în sumă de 1.669.921 lei aferente anului 2009.

Nefiind făcută dovada existenței unei decizii favorabile a Comisiei Europene pentru acordarea acestor compensații începând cu anul 2010, astfel cum impun expres dispozițiile art. 6 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 861/2009, refuzul recurentului-pârât de acordare a acestora pentru anul 2010 este unul justificat, astfel că nu se poate reține incidența prevederilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004." (Decizia nr. 4.838 din 20 octombrie 2011)

f) "Înalta Curte constată că refuzul recurentului de a soluționa favorabil cererea intimatului de acordare a despăgubirilor este nejustificat, în sensul pe care art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, îl dă acestei noțiuni.

Relevante pe problema de drept aflată în discuție sunt dezlegările cuprinse în Decizia nr. 36 din 23 noiembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Până la data de 31 decembrie 2009 nu se pune problema conformării măsurilor de ajutor de stat aflate în discuție cu legislația europeană, în acest sens fiind prevederile anexei nr. V pct. 3 - «Agricultura» lit. (b) din Tratatul privind aderarea Bulgariei și României la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005, potrivit cărora ajutoarele acordate înainte de data aderării sunt calificate ca «ajutoare existente», în înțelesul art. III-168 alin. (1) din Tratatul de instituire a unei Constituții pentru Europa, «până la sfârșitul celui de-al treilea an de la data aderării».

Prin urmare, Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 se înscriu în cadrul de reglementare al "ajutoarelor de stat existente" până la sfârșitul anului 2009.

Acordarea tuturor formelor de sprijin prevăzute de legislația națională se poate face, începând cu data de 1 ianuarie 2010, în baza alocațiilor bugetare, după parcurgerea procedurii de notificare a schemelor de ajutor de stat, conform Liniilor directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol și forestier 2007-2013 (publicate în Jurnalul Oficial al Comunității Europene, seria C, nr. 319 din 27 decembrie 2006) și adoptarea cadrului normativ intern pentru punerea în aplicare a acestora.

În speța de față, despăgubirile solicitate de intimat pentru anul 2008 se înscriu în categoria "ajutoarelor existente" pentru care nu se impune obținerea avizului favorabil al Comisiei Europene și adoptarea normelor metodologice ulterioare, în condițiile art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2010.

Prin urmare, cererea intimatului nu poate fi considerată prematură, după cum se susține de către recurent." (Decizia nr. 946 din 25 martie 2016)

g) "Cât privește motivul vizând greșita respingere a excepției prescripției dreptului material la acțiune, instanța de recurs apreciază că în mod corect judecătorul fondului a aplicat prevederile art. 7 din Decretul nr. 167/1958, dreptul de acordare a despăgubirilor fiind condiționat de obținerea unei decizii favorabile a Comisiei Europene privind ajutorul de stat în privința suprafețelor de teren incluse în arii protejate, cum de altfel precizează și dispozițiile art. 6 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 861/2009.

Or, Comisia Europeană a emis Decizia cu nr. C(2012)5.266/19.07.2012 prin care a acordat aviz favorabil pentru acordarea ajutoarelor de stat persoanelor fizice și juridice care dețin păduri inclusiv în T1 și T2 din cadrul siturilor Natura 2000.

Calculând termenul de prescripție raportat la acest moment, cum cererea de chemare în judecată apare a fi adresată instanței la 11 aprilie 2014, este evident că termenul de prescripție nu s-a împlinit și astfel, în mod corect, instanța de fond a respins excepția.

Cât privește fondul pricinii, susținerile recurentei privind inexistența unui text normativ care să stabilească cuantumul despăgubirilor nu sunt susținute, existând, precum corect s-a reținut și pe fondul cauzei, cadrul legislativ național - în speță Hotărârea Guvernului nr. 861/2009, care permite acordarea de despăgubiri pentru situații precum cele invocate de reclamantă [art. 6 alin. (1) și (2) din Hotărârea Guvernului nr. 861/2009, cu raportare la art. 92 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic]." (Decizia nr. 2.425 din 5 octombrie 2016)

h) De asemenea, raportându-se la Decizia nr. 36 din 23 noiembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în alte decizii de speță, Secția de contencios administrativ și fiscal a instanței supreme a reținut că: "Procedura internă necesară acordării ajutoarelor de stat vizate de Decizia Comisiei Europene nu a fost finalizată, în condițiile în care nu a fost adoptată și publicată în Monitorul Oficial al României hotărârea Guvernului pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control al ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000. Prin urmare, în prezent, nu există baza legală pentru acordarea compensațiilor, în lipsa hotărârii Guvernului cu obiectul de reglementare sus-menționat, excepția prematurității acțiunii fiind astfel întemeiată." (deciziile nr. 2.975 din 22 septembrie 2016, nr. 1.590 din 24 mai 2016 și nr. 2.253 din 22 septembrie 2016)

a) Tribunalul Hunedoara - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a apreciat că: "reclamanta este îndreptățită să obțină compensațiile solicitate (în anul 2015, raportat la anul 2007 - n. r.), în temeiul art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 și art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 (...) " (Sentința nr. 233 din 30.03.2016).

b) Tribunalul Gorj - Secția contencios administrativ și fiscal a apreciat că (Sentința nr. 627 din 22 aprilie 2016):

- fiind vorba despre despăgubiri/ajutor de stat ce se cer a fi acordate în baza dispozițiilor art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, aferente anilor 2007-2009, suntem în prezența unor sume cu caracter fiscal, supuse regulilor instituite prin normele Codului de procedură fiscală, adoptat prin Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Codul de procedură fiscală), așa cum aceasta era în vigoare la data formulării cererilor de acordare, astfel că termenul de prescripție este de 5 ani fiscali, calculați de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care se cuvenea ajutorul în litigiu;

- prin Hotărârea Guvernului nr. 861/2009, respectiv prin art. 6 alin. (1) și (2), s-a suspendat acordarea acestor ajutoare de stat până la momentul în care s-ar fi emis un aviz favorabil din partea Comisiei Europene, raportat la Tratatul încheiat între Uniunea Europeană și România pe data de 1 ianuarie 2007;

- excepția prematurității acțiunii, în sensul că nu ar fi fost emise normele metodologice de acordare a ajutoarelor, s-ar putea, eventual, invoca doar în ce privește anii 2010 și, respectiv, 2012, dar cu privire la care reclamata a renunțat la judecată, "întrucât numai pentru aceste compensații/ajutoare de stat, aferente anilor de după aderarea României la Uniunea Europeană, respectiv de la 1 ianuarie 2010, trebuie așteptată emiterea acestor norme, urmare pronunțării de către Comisia Europeană a Deciziei C (2012) 5.166 final/19.07.2012, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la data de 13 septembrie 2012."

c) Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal a apreciat că:

- " (...) până la data de 31.12.2009 nu se poate pune problema conformării măsurilor de ajutor de stat cu legislația europeană, în acest sens fiind prevederile Tratatului de aderare (art. III - 168 alin. 1 și anexa 5 cap. 3 pct. b), potrivit cărora ajutoarele acordate ori puse în aplicare înainte de data aderării sunt calificate ca ajutoare existente până la sfârșitul celui de-al treilea an de la data aderării, în același sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 36/2015 în considerentele căreia s-a stabilit că normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 se înscriu în cadrul de reglementare al «ajutoarelor de stat existente» până la sfârșitul anului 2009" (Decizia nr. 1.446 din 10 octombrie 2016);

- "reclamanta avea la îndemână acțiunea pentru plata acestor compensații (aferente anului 2007 - n. r.), iar termenul de prescripție ar începe să curgă de la sfârșitul anului 2007, plata făcându-se anual, dreptul nefiind afectat de vreo condiție. În materia prescripției dreptului de a obține compensațiile solicitate de reclamantă, sunt aplicabile dispozițiile Decretului nr. 167/1958, care prevede un termen general de 3 ani, atât timp cât legiuitorul nu a instituit norme speciale în privința acestor creanțe și în cauză raporturile dintre părți nu sunt raporturi de drept fiscal care să genereze creanțe fiscale pentru a fi aplicabil termenul de 5 ani reglementat de art. 135 din Codul de procedură fiscală vechi" (Decizia nr. 1.643/2016).

d) Curtea de Apel Brașov, menționând jurisprudența tribunalelor Covasna - Secția civilă (sentința nr. 433 din 5 mai 2016) și Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal (Sentința nr. 482 din 11 mai 2016), a apreciat că:

- sumele acordate de stat cu titlu de compensații pentru contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care proprietarii nu le pot recolta de pe suprafețele de pădure situate în zona de protecție/conservare prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Codul silvic reprezintă ajutoare de stat, astfel că, în condițiile art. 21 alin. (1) din vechiul Cod de procedură fiscală, reprezintă creanțe fiscale; prin urmare, față de această calificare juridică, termenul de prescripție aplicabil este cel reglementat de art. 135 din Codul de procedură fiscală, respectiv 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut dreptul de a solicita aceste sume;

- prevederile art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 nu anulează acordarea compensațiilor după data de 1 ianuarie 2010, ci se referă doar la condițiile în care acestea se acordă, după data de 1 ianuarie 2010, respectiv determinat de primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat;

- dispozițiile art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 au instituit, pentru perioada ulterioară datei de 1.01.2010, o condiție suspensivă privind plata compensațiilor, respectiv primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat;

- actul normativ aplicabil cererilor de acordare a compensațiilor este cel în vigoare în perioada pentru care s-au solicitat compensațiile.

e) Curtea de Apel Cluj - Secția a III-a de contencios administrativ și fiscal (Decizia nr. 1.119/14.09.2016 și Decizia nr. 1.016/08.09.2016) a apreciat că:

- natura juridică a cauzei deduse judecății, prin care se solicită acordarea compensațiilor, aparține sferei contenciosului administrativ, generat de faptul că prin Decizia nr. 36 din 23.11.2015 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept creanța în cauză a fost considerată ca aparținând sferei ajutorului de stat;

- cadrul legislativ aplicabil cererilor este cel în vigoare în perioada pentru care se solicită compensațiile.

f) Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a apreciat că:

- este întemeiată "cererea reclamantei - beneficiar al compensației prevăzute de art. 91 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - de obligare a organului fiscal la avizarea decontului justificativ întocmit de autoritatea silvică, pentru compensații aferente anului 2012, motivat de faptul că, deși la momentul emiterii Raportului de inspecție economico-financiară nu exista decizia favorabilă a Comisiei Europene, aceasta a fost primită mai înainte de soluționarea plângerii prealabile" (Sentința nr. 226 din 10 decembrie 2015);

- este neîntemeiată "acțiunea reclamantei - beneficiar al compensației prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - motivat de faptul că, deși Comisia Europeană a avizat favorabil schema de ajutor de stat, apreciind că ajutoarele prevăzute în cadrul acesteia sunt compatibile cu piața internă, dreptul reclamantei nu poate fi recunoscut în lipsa normelor metodologice (...)" (Sentința nr. 229 din 16 decembrie 2015).

g) Curtea de Apel Craiova a opinat că:

- în aplicarea art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 861/2009, finanțarea formelor de sprijin prevăzute la art. 97 alin. (1) lit. b) din Codul silvic este condiționată de primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat; ca atare, este instituită o condiție suspensivă;

- aplicarea normei în timp presupune că regimul juridic al compensațiilor, precum și condițiile de fond privind acordarea acestora sunt determinate de către actul în vigoare în perioada pentru care sunt solicitate acestea.

h) În practica Curții de Apel Galați - Secția de contencios administrativ și fiscal s-a apreciat că sumele acordate cu titlu de compensații, conform prevederilor art. 97 alin. (1) lit. b) din Codul silvic, au natura unor ajutoare de stat, pentru care este obligatorie adoptarea prealabilă a deciziei Comisiei Europene, începând cu anul 2010, potrivit art. 6 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 (Decizia nr. 113/26.01.2016, Decizia nr. 517/31.03.2016, Decizia nr. 114/26.01.2016 și Decizia nr. 1.718/15.10.2015);

i) Curtea de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a reținut că:

- fiind un ajutor de stat, compensațiile prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Codul silvic reprezintă o creanță fiscală (Sentința nr. 216 din 12 octombrie 2016);

- în interpretarea dispozițiilor art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 861/2009, acordarea formelor de sprijin este condiționată de existența deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat (Sentința nr. 33 din 10 februarie 2016);

- este aplicabil actul normativ în vigoare la data cererii de acordare a compensațiilor (Decizia nr. 516 din 23 martie 2016).

j) Potrivit practicii Curții de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal (Decizia nr. 750 din 2 noiembrie 2016, Decizia nr. 752 din 2 noiembrie 2016, Decizia nr. 638 din 5 octombrie 2016 și Decizia nr. 557 din 20 septembrie 2016), precum și a Tribunalului Mureș - Secția de contencios administrativ și fiscal și a Tribunalului Harghita - Secția civilă:

- creanța constând în compensațiile prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic are caracter fiscal, aceste compensații reprezentând ajutoare de stat;

- din textul art. 6 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 reiese, în mod neechivoc, că dreptul de a încasa forma de sprijin prevăzută de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic a fost supus unei condiții suspensive care constă în primirea unei decizii favorabile privind ajutoarele de stat din partea Comisiei Europene;

- dispozițiile art. 6 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 nu sunt incidente în privința pretențiilor formulate pentru perioada 2007-2009, de vreme ce aceste prevederi legale reglementează regimul juridic al compensațiilor după data de 1 ianuarie 2010, în condițiile în care, până la data de 31 decembrie 2009, nu s-a pus problema conformării compensațiilor în cauză cu normele Uniunii Europene, față de prevederile anexei nr. V pct. 3 "Agricultura" lit. b) din Tratatul de aderare a Bulgariei și României la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005, conform cărora ajutoarele acordate înainte de data aderării sunt calificate ca ajutoare existente, în înțelesul art. III-168 alin. (1) din Tratatul de instituire a unei constituții pentru Europa, până la sfârșitul celui de-al treilea an al aderării. Așadar, normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 se înscriu în cadrul de reglementare al ajutoarelor de stat existente până la sfârșitul anului 2009.

k) Curtea de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal (Decizia nr. 3.808 din 11.11.2016 și Decizia nr. 2.796 din 23.09.2016) a apreciat că:

- prin art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 a fost instituită o condiție suspensivă pentru acordarea compensațiilor, până la obținerea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat;

- actul normativ în vigoare în perioada pentru care sunt solicitate compensațiile este aplicabil cererii de acordare a compensațiilor.

l) Tribunalul Hunedoara - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a apreciat că: "în ce privește compensațiile aferente anului 2010, (...) potrivit art. 6 alin. (1) și (2) din Hotărârea Guvernului nr. 861/2009, toate formele de sprijin prevăzute la art. 97 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic se finanțează numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat, iar formele de sprijin prevăzute de Legea nr. 46/2008 vor fi continuate după data de 1 ianuarie numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene. Prin urmare, dreptul de ajutor de stat era incert, fiind afectat de o condiție suspensivă, respectiv aceea a stabilirii conformității temeiului de drept național cu articolul 107 alin. 1 din Tratatul UE, «condiția suspensivă fiind îndeplinită la data de 14.09.2012, data publicării în Monitorul Oficial al UE a Deciziei C (2012) 5166 final/19.07.2012», conform Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 36/23.11.2015" (Sentința nr. 182 din 16.03.2016).

VII. Jurisprudența Curții Constituționale, Curții Europene a Drepturilor Omului și Curții de Justiție a Uniunii Europene

VIII. Răspunsul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

IX. Raportul asupra chestiunii de drept

X. Înalta Curte de Casație și Justiție

- existența unei cauze aflate în curs de judecată;

- instanța care a formulat sesizarea este învestită cu soluționarea cauzei în ultimă instanță;

- soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită;

- chestiunea de drept a cărei lămurire se cere să fie nouă, să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și să nu fie nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.