ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 45/2017

Tribunalul Ialomița - Secția civilă, prin Încheierea din 8 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 2.446/98/2016, a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la următoarea chestiune de drept:

Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița - Secția civilă cu nr. 2.446/98/2016 la data de 14.12.2016, reclamantul, persoană fizică, în contradictoriu cu pârâții municipiul S., Consiliul Local S. și alte persoane fizice, a solicitat anularea Hotărârii Consiliului Local S. nr. 76/2016, repunerea în drepturi în ceea ce privește calitatea de consilier, obligarea consiliului local la plata drepturilor bănești neacordate, aferente perioadei începând de la emiterea hotărârii până la reluarea calității de consilier, și obligarea pârâților, în solidar, la plata de daune morale și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că, în urma alegerilor locale din anul 2016, a dobândit calitatea de consilier local în cadrul Consiliul Local S., care, prin Hotărârea nr. 76/2016, a constatat încetarea de drept, înainte de expirarea duratei normale, a mandatului de consilier al reclamantului, ca urmare a pierderii calității de membru al partidului politic pe a cărui listă a fost ales, și a fost declarat vacant locul de consilier local al reclamantului.

Reclamantul a susținut că Hotărârea nr. 76/2016 a fost emisă în mod nelegal, cu încălcarea dispozițiilor art. 12 alin. (3) din Legea nr. 393/2004, care atribuie prefectului competența de emitere a hotărârii de încetare de drept a mandatului, înainte de expirarea duratei normale a acestuia, ca urmare a pierderii calității de membru al partidului pe ale cărui liste a fost ales.

Pârâții au formulat întâmpinare prin care au arătat, în esență, că potrivit legislației în vigoare un cetățean român nu poate face parte, în același timp, din două sau mai multe partide politice, iar prin admiterea candidaturii reclamantului, la alegerile pentru Senat din anul 2016, din partea unui alt partid decât cel pe listele căruia participase la alegerile locale din același an, mandatul său de consilier local al municipiului S. încetează de drept.

Constatarea încetării de drept a calității de consilier local, înainte de expirarea duratei normale a mandatului, se realizează de către consiliul local prin hotărâre, la propunerea primarului ori, după caz, a președintelui consiliului județean sau a oricărui consilier, în conformitate cu prevederile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 393/2004.

Conform art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 393/2004, în situația încetării de drept a mandatului de consilier local, având drept cauză "pierderea calității de membru al partidului politic sau al organizației minorităților naționale pe a cărei listă a fost ales", competența constatării încetării de drept a mandatului de consilier local al reclamantului aparține Consiliului Local al Municipiului S., care adoptă în prima ședință ordinară, la propunerea primarului sau a oricărui consilier, o hotărâre prin care se ia act de situația apărută și se declară vacant locul consilierului în cauză.

Pe cale de consecință, în ședința ordinară a Consiliului Local al Municipiului S. din 29.11.2016 a fost adoptată Hotărârea nr. 76 privind încetarea de drept, înainte de expirarea duratei normale, a mandatului de consilier local al reclamantului.

În ceea ce privește competența materială a consiliului local, de constatare a încetării de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului, pârâtele au apreciat că aceasta rezultă din interpretarea prevederilor art. 9 alin. (4) din Legea nr. 393/2004.

Consideră pârâții că există două texte legale care reglementează competența materială și procedura prin care se constată încetarea mandatului consilierului local sau județean înainte de expirarea duratei normale a acestuia și se declară vacant locul consilierului local sau județean. Pe de o parte, este competent consiliul local/județean [conform art. 9 alin. (3) și (4) din Legea nr. 393/2004], iar, pe de altă parte, este competența exclusivă a instituției prefectului [conform art. 12 alin. (3) din Legea nr. 393/2004].

Apreciază că revine consiliului local/județean competența materială generală de a constata încetarea de drept, înainte de expirarea duratei normale, a mandatului consilierilor locali sau județeni, așa cum rezultă din interpretarea prevederilor art. 9 alin. (4) coroborate cu cele ale art. (3) din Legea nr. 393/2004.

Pe de altă parte, din perspectiva dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 393/2004, ar rezulta o competență exclusivă în favoarea instituției prefectului de constatare a încetării de drept, înainte de expirarea duratei normale, a mandatului, în cazul unui consilier local sau județean. Consideră pârâții că această competență exclusivă a fost acordată instituției prefectului doar în ipoteza în care solicitarea de constatare a încetării de drept, înainte de expirarea duratei normale, a mandatului unui consilier local/județean este formulată de partidul politic sau de organizația cetățenilor aparținând minorităților naționale pe a cărui/cărei listă consilierul local sau consilierul județean a fost ales.

În acest stadiu al analizei dispozițiilor art. 9 alin. (4) și ale art. 12 alin. (3) din Legea nr. 393/2004 rezultă un aparent conflict între două dispoziții care, deși nu sunt contradictorii, ar putea genera un conflict în interpretarea lor cu privire la instituția publică competentă material să constate încetarea de drept, înainte de expirarea duratei normale, a mandatului consilierilor locali sau județeni.

Dacă s-ar interpreta cele două texte de lege doar în sensul în care numai instituția prefectului are competența materială de a constata încetarea de drept, înainte de expirarea duratei normale, a mandatului consilierilor locali sau județeni, s-ar ajunge în situația în care, în lipsa unei sesizări formale a partidului politic sau a organizației cetățenilor aparținând minorităților naționale pe a cărui/cărei listă consilierul local sau județean a fost ales, prefectul nu poate constata, prin ordin, încetarea mandatului consilierului local sau județean. În această ipoteză, consiliul local sau județean ar fi lipsit de dreptul de a acționa în sensul respectării voinței alegătorilor care au acordat un vot de încredere programului politic și administrativ al partidului sau al organizației cetățenilor aparținând minorităților naționale pe a cărui/cărei listă consilierul local sau consilierul județean a fost ales și respectării spiritului prevederilor art. 9 alin. (2) lit. h

Concluzionează pârâții că interpretarea dispozițiilor art. 9 alin. (3) și (4) și art. 12 alin. (3) din Legea nr. 393/2004 trebuie să se realizeze astfel:

Instanța de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, reținând următoarele: este învestită cu soluționarea cauzei în ultimă instanță; soluționarea cauzei depinde de lămurirea modului de interpretare a dispozițiilor legale și normative ce constituie obiectul sesizării; chestiunea de drept este nouă și asupra ei Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o altă hotărâre; problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei alte sesizări, în condițiile art. 519 din Codul de procedură civilă.

Instanța de trimitere constată că la momentul publicării Legii nr. 393/2004 dispozițiile art. 9 alin. (2) nu prevedeau cazul de pierdere a calității de consilier local/județean, înainte de expirarea duratei normale a mandatului, ca urmare a pierderii calității de membru al partidului politic sau al organizației minorităților naționale pe a cărui/cărei listă a fost ales; acest caz a fost introdus prin Legea nr. 249/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali (Legea nr. 249/2006), fiind prevăzut de art. 9 alin. (2) lit. h1). Au fost menținute dispozițiile art. 9 alin. (3), care prevedeau că încetarea de drept a mandatului de consilier se constată de către consiliul local, respectiv de consiliul județean, prin hotărâre, la propunerea primarului ori, după caz, a președintelui consiliului județean sau a oricărui consilier. Cu această ocazie a fost modificat și art. 9 alin. (4), în sensul că și pentru situația reglementată de art. 9 alin. (2) lit. h

Prin Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali (Legea nr. 115/2015), dispozițiile art. 12 alin. (1) ale acestui din urmă act normativ au fost modificate după cum urmează: " (1) Cu excepția cazului prevăzut la art. 9 alin. (2) lit. h

Având în vedere cronologia acestor modificări ale Legii nr. 393/2004, instanța de trimitere a apreciat că s-a dorit reglementarea separată a procedurii de încetare de drept a mandatului de consilier, înainte de expirarea duratei normale a mandatului, ca urmare a pierderii calității de membru al partidului pe ale cărui liste a fost ales. În acest sens, tribunalul are în vedere tocmai introducerea alin. (3) în cuprinsul art. 12 din Legea nr. 393/2004, care stabilește modalitatea în care se poate constata încetarea mandatului de consilier local înainte de expirarea duratei normale a mandatului, ca urmare a pierderii calității de membru al partidului pe ale cărui liste a fost ales. Prin urmare, legiuitorul a dorit să stabilească, în cazul încetării mandatului de consilier local înainte de expirarea duratei normale a mandatului, ca urmare a pierderii calității de membru al partidului pe ale cărui liste a fost ales, o competență exclusivă a prefectului de a emite ordinul de încetare a mandatului de consilier local și numai la sesizarea partidului pe ale cărui liste a fost ales consilierul. Tribunalul a apreciat că tot timpul partidul pe ale cărui liste a fost ales consilierul local/județean va avea interes să sesizeze prefectul pentru emiterea ordinului de încetare a mandatului, deoarece în cazul în care nu o face ar pierde un loc în cadrul consiliului local/județean.

În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție nu au fost identificate decizii relevante pentru dezlegarea problemei de drept ce face obiectul sesizării.

La solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, curțile de apel, în majoritate, au comunicat că nu au identificat jurisprudență referitoare la problema de drept supusă dezlegării; cele câteva hotărâri judecătorești transmise nu sunt relevante pentru dezlegarea problemei de drept în discuție, fiind pronunțate în temeiul Legii nr. 393/2004, în forma anterioară Legii nr. 115/2015, prin care a fost modificat art. 12 alin. (1) și introdus alin. (3) în cuprinsul aceluiași articol din acest din urmă act normativ.

Prin hotărârile respective, instanțele de judecată au verificat legalitatea hotărârilor emise de autoritățile deliberative locale (consiliul local/județean), în baza art. 9 alin. (3) din Legea nr. 393/2004, fără să se fi invocat aspecte de nelegalitate privind lipsa competenței autorității publice locale deliberative în cauză de a emite actul administrativ de constatare a încetării de drept a mandatului de consilier pentru cel aflat în situația reglementată de art. 9 alin. (2) lit. h

Singurele hotărâri, pronunțate ulterior modificării Legii nr. 393/2004 intervenite prin Legea nr. 115/2015, din care rezultă - implicit, fără a se antama aspectul privind competența autorității publice locale deliberative de a emite actul administrativ - că cele două autorități, prefectul și consiliul local/județean, au competență alternativă în privința constatării încetării mandatului consilierului local/județean, înainte de expirarea duratei normale a acestuia, în situația prevăzută de art. 9 alin. (2) lit. h

Unele instanțe de judecată au transmis puncte de vedere, din analiza cărora rezultă următoarele opinii:

În sprijinul acestei opinii s-a susținut că, în ceea ce îl privește pe prefect, competența a fost instituită prin Legea nr. 115/2015, până la a cărei intrare în vigoare competența aparținea în exclusivitate consiliului local/județean. Extinderea competenței și pentru prefect s-a justificat pentru a fi înlăturat abuzul de majoritate manifestat în numele consiliilor locale/județene, care făcea imposibilă întrunirea locală a consiliului în ședință ordinară, pentru a lua act de situația apărută prin încetarea calității de consilier, ca urmare a încetării mandatului de consilier local/județean înainte de expirarea duratei normale a acestuia, în situația pierderii calității de membru al partidului politic sau al organizației minorităților naționale pe a cărui/cărei listă a fost ales, și declararea ca fiind vacant a locului consilierului în cauză. Dacă, însă, activitatea consiliului funcționează normal, nu există impediment legal pentru ca acesta să adopte hotărârea în sensul arătat mai sus, scopul prevăzut de legiuitor prin introducerea alin. (3) în cuprinsul art. 12 din Legea nr. 393/2004, ca urmare a modificărilor aduse prin Legea nr. 115/2015, fiind acela de a elimina blocajul ce se crea în consiliul local/județean, prin neîntrunirea în ședință ordinară pentru a lua act de situația existentă. Dacă legiuitorul dorea să stabilească o competență exclusivă a prefectului în această materie, ar fi avut posibilitatea să o facă în mod expres, printr-o modificare a art. 9 alin. (3) și (4) din Legea nr. 393/2004, atunci când a fost adoptată Legea nr. 115/2015. Menținerea acestor dispoziții legale în forma avută anterior adoptării Legii nr. 115/2015 scoate în evidență intenția de a se crea o competență alternativă.

S-a argumentat, în susținerea acestei opinii, că de vreme ce art. 12 alin. (1) și (3) din Legea nr. 393/2004 prezintă forma modificată prin pct. 2 al titlului III - Modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, din Legea nr. 115/2015, procedura de constatare a încetării mandatului alesului local, în ipoteza art. 9 alin. (2) lit. h

S-a arătat că argumentele pentru această soluție derivă din efectele evenimentelor legislative derulate prin adoptarea și intrarea în vigoare a Legii nr. 115/2015, astfel cum sunt acestea reglementate de art. 59 și 60, coroborat cu art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 24/2000).

Mai mult, dispozițiile art. 12 alin. (3) [introduse prin Legea nr. 115/2015, ca normă derogatorie de la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 393/2004] sunt, în mod vădit, incompatibile cu reglementările art. 9 alin. (3) și (4) din Legea nr. 393/2004, ce privesc o cu totul altă procedură de constatare a încetării mandatului, astfel încât se poate considera că normele art. 9 alin. (2) și (3) din Legea nr. 393/2004 sunt supuse unui eveniment legislativ implicit, cel puțin la nivelul prezumției reglementate de art. 67 alin. (1) din Legea nr. 24/2000.

Această soluție nu este infirmată de către procesul legislativ derulat, atât timp cât expunerea de motive a Legii nr. 115/2015 nu argumentează necesitatea sau finalitatea modificării și completării Legii nr. 393/2004, o atare chestiune nefiind analizată nici în cuprinsul avizului Consiliului Legislativ.

Așa fiind, în condițiile în care inițiatorii procesului legislativ și, respectiv, participanții la acesta nu au urmărit și satisfacerea cerinței de integrare armonioasă a prevederilor de modificare/completare, în conținutul actului normativ modificat/completat, conform cerinței reglementate expres de art. 61 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, conflictul de aplicare în timp trebuie raportat la aplicarea art. 12 alin. (3) în varianta introdusă prin Legea nr. 115/2015, cu excluderea oricărei altei competențe a Consiliului local, dispozițiile art. 9 alin. (3) și (4) devenind inaplicabile în cazul discutat.

Prevederile art. 9 alin. (3) și (4) și art. 12 din Legea nr. 393/2004 au făcut obiectul controlului de constituționalitate, în mai multe cauze, Curtea Constituțională respingând, de fiecare dată, excepțiile de neconstituționalitate invocate, ca neîntemeiate. În acest sens sunt, spre exemplu, Decizia nr. 436 din 10 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2007, Decizia nr. 915 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 14 noiembrie 2007, Decizia nr. 1.167 din 11 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 3 ianuarie 2008, Decizia nr. 273 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 13 aprilie 2009, Decizia nr. 799 din 3 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 16 iulie 2010, Decizia nr. 56 din 26 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 24 februarie 2012, Decizia nr. 280 din 23 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 16 iulie 2013, și Decizia nr. 60 din 16 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 5 mai 2016.

În jurisprudența instanțelor europene nu au fost identificate decizii relevante în privința chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării.

Prin Adresa nr. 933/C/1527/III-5/2017 din 19 aprilie 2017, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu s-a verificat și nu se verifică, în prezent, practica judiciară, în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la problema de drept ce formează obiectul sesizării.

Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (7) din Codul de procedură civilă, se apreciază că, față de dispozițiile art. 519 din același cod, sunt întrunite condițiile pentru declanșarea mecanismului privind pronunțarea unei hotărâri prealabile.

Pe fondul problemei supuse dezbaterii, prin raport se propune soluția potrivit căreia dispozițiile art. 9 alin. (3) și (4) și art. 12 alin. (3) din Legea nr. 393/2004 se interpretează în sensul că, în situația pierderii de către consilierul local sau județean a calității de membru al partidului politic sau al organizației minorităților naționale pe a cărui/cărei listă a fost ales, prefectului îi este recunoscută competența exclusivă de a constata, prin ordin, încetarea mandatului alesului local, înainte de expirarea duratei normale a acestuia, la sesizarea partidului politic sau a organizației cetățenilor aparținând minorităților naționale pe a cărui/cărei listă a fost ales consilierul în cauză.

Examinând sesizarea, raportul întocmit de judecătorul- raportor și chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită, constată următoarele:

Raportat la dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, doctrina și jurisprudența instanței supreme au identificat următoarele condiții care, întrunite cumulativ, conduc la trecerea unei sesizări de filtrul de admisibilitate, respectiv:

Aceste condiții sunt îndeplinite, întrucât:

Prin chestiunea de drept supusă dezlegării, formulată în cadrul acțiunii în anularea Hotărârii Consiliului Local S. nr. 76/2016, emisă în temeiul dispozițiilor art. 9 alin. (3) din Legea nr. 393/2004, instanța de trimitere întreabă dacă, în interpretarea prevederilor art. 9 alin. (3) și (4) și art. 12 alin. (3) din acest act normativ, competența instituției prefectului de a constata, prin ordin, încetarea mandatului consiliului local sau județean, înainte de expirarea duratei normale a acestuia, în situația pierderii calității de membru al partidului politic sau al organizației minorităților naționale pe a cărui/cărei listă a fost ales este exclusivă sau alternativă cu cea a consiliului local/județean.

Normele de drept supuse interpretării - Legea nr. 393/2004:

Analizând conținutul textelor legale citate, se constată că normele legale enunțate reglementează competența exclusivă a prefectului de a emite ordinul de încetare a mandatului consilierului local sau județean înainte de expirarea duratei normale a mandatului, ca urmare a pierderii calității de membru al partidului pe ale cărui liste a fost ales și numai la propunerea acestui partid.

În susținerea acestei interpretări se impune trecerea în revistă a evoluției legislației în materia încetării de drept a mandatului consiliului local/județean, înainte de expirarea duratei normale a acestuia, cu valorificarea deciziilor relevante pronunțate de Curtea Constituțională în această materie.

În forma inițială a Legii nr. 393/2004, art. 9 alin. (2) reglementa următoarele cazuri de încetare de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului, a calității de consilier local sau județean:

Ulterior, prin art. I pct. 3 din Legea nr. 249/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, la art. (9) alin. (2), după litera h) a fost introdusă o nouă literă, litera h

Dispozițiile art. 9 alin. (2) lit. h

Dispozițiile legale care reglementează procedura aplicabilă în situația în care calitatea de ales local încetează de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului, au fost, de asemenea, modificate și completate, după cum se va arăta în cele ce urmează.

Astfel, în Legea nr. 393/2004, atât în forma inițială, cât și în cea modificată prin Legea nr. 249/2006, încetarea de drept a mandatului de consilier, înainte de expirarea duratei normale a acestuia, se constată de către consiliul local, respectiv de consiliul județean, prin hotărâre, la propunerea primarului ori, după caz, a președintelui consiliului județean sau a oricărui consilier [art. 9 alin. (3) și art. 12 din Legea nr. 393/2004].

Legea nr. 115/2015 a modificat dispozițiile art. 12 din Legea nr. 393/2004, în sensul că "Art. 12. - (1) Cu excepția cazului prevăzut la art. 9 alin. (2) lit. h

Având în vedere caracterul imperativ al dispozițiilor art. 12 alin. (3) din Legea nr. 393/2004, conform cărora, în cazul prevăzut de art. 9 alin. (2) lit. h

În acest context se impune precizarea că stabilirea scopului urmărit de legiuitor la emiterea actului normativ analizat, ca modalitate de interpretare a legii, nu s-a putut realiza pe baza preambulului, prevăzut de art. 43 din Legea nr. 24/2000, întrucât expunerea de motive a Legii nr. 115/2015 nu argumentează necesitatea modificării și completării Legii nr. 393/2004. Așa fiind, interpretarea dispozițiilor legale modificate urmează să se facă în raport cu dispozițiile art. 15, 59, 60, 62 și 67 din Legea nr. 24/2000 și ținând seama de caracterul specific al cazului de încetare de drept a mandatului alesului local prevăzut de art. 9 alin. (2) lit. h

Se reține, astfel, că dispozițiile art. 9 alin. (3) și (4) din Legea nr. 393/2004 reglementează procedura comună aplicabilă cazurilor de încetare de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului, prevăzute de art. 9 alin. (2) lit. a) -i) din Legea nr. 393/2004, cu excepția cazului reglementat de art. 9 alin. (2) lit. h

Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile art. 15 și 67 din Legea nr. 24/2000, norma specială este de strictă interpretare și se aplică situației reglementate, fiind prioritară față de norma generală, reprezentată în cazul de față de dispozițiile art. 9 alin. (3) și (4) din Legea nr. 393/2004, cu respectarea principiului juridic specialia generalibus derogant.

Evaluând contextul în care a fost adoptat actul normativ - Legea nr. 115/2015 - și scopul urmărit de legiuitor, se constată că intenția legiuitorului, în momentul modificării Legii nr. 393/2004, a fost tocmai aceea de a stabili o procedură distinctă care trebuie respectată în situația încetării mandatului alesului local ca urmare a pierderii calității de membru al partidului sau al organizației minorităților naționale pe a cărui/cărei listă a fost ales.

Dispozițiile art. 12 alin. (3) Legea nr. 393/2004 dau expresie rolului prefectului, în calitate de reprezentant al Guvernului, de a acționa la nivelul județului sau, după caz, al municipiului București, pentru realizarea obiectivelor cuprinse în Programul de guvernare și de a dispune măsurile necesare pentru îndeplinirea lor, în conformitate cu competențele și atribuțiile ce îi revin, potrivit legii, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 340/2004.

Or, așa cum s-a arătat în cele ce precedă, pierderea de către alesul local a calității de membru al partidului politic sau al organizației minorităților naționale pe a cărui/cărei listă a fost ales are drept consecință neîntrunirea condițiilor de reprezentativitate și legitimitate necesare îndeplinirii programului politic pentru care alegătorii au optat, astfel încât nu se mai justifică menținerea acestuia în funcția publică.

În acest context se impune precizarea că, potrivit Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, partidelor politice le revine sarcina selectării, pregătirii și propulsării candidaților în vederea alegerilor, sens în care alcătuiesc liste de candidați pe care îi sprijină pe tot parcursul campaniei electorale, precum și ulterior, pe întreaga durată a mandatului dobândit. Prin votul exprimat, cetățenii exprimă opțiuni între diversele programe politice care participă la scrutinul electoral și mai puțin cu privire la candidați, în considerarea calităților și meritelor acestora. Prin urmare, pierderea calității de membru al partidului politic pe listele căruia a fost ales echivalează cu pierderea statutului de ales local, dispozițiile art. 9 alin. (2) lit. h

În raport cu aceste considerente este evident interesul partidului politic de a sesiza prefectul pentru emiterea ordinului de încetare a mandatului alesului local, competența exclusivă a prefectului prevăzută de art. 12 alin. (3) din Legea nr. 393/2004 fiind reglementată de către legiuitor în considerarea calității acestuia de reprezentant al Guvernului la nivelul autorității publice locale.

De altfel, dispozițiile art. 12 alin. (3) din Legea nr. 393/2004 atribuie prefectului rolul de a constata, respectiv de "a lua act" de încetarea mandatului de consilier local/județean în cazul expres prevăzut de lege, respectiv pierderea de către consilier a calității de membru al partidului politic sau al organizației minorităților naționale pe a cărui/cărei listă a fost ales. Așadar, prefectul îndeplinește, în temeiul legii, o formalitate necesară în vederea funcționării autorității administrației publice, în condiții de reprezentativitate și legitimitate necesare îndeplinirii programului politic pentru care alegătorii au optat.

În concluzie, interpretarea dispozițiilor art. 9 alin. (3) și (4) și art. 12 alin. (3) din Legea nr. 393/2004 este în sensul reglementării unei competențe exclusive a prefectului de a constata, prin ordin, încetarea mandatului consilierului local sau județean înainte de expirarea duratei normale a acestuia, la sesizarea partidului politic sau a organizației cetățenilor aparținând minorităților naționale pe a cărui/cărei listă a fost ales consilierul în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 521, cu referire la art. 519 din Codul de procedură civilă,