ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 397/2004

I.C.C.J., secția civilă, decizia nr. 397 din 22 ianuarie 2004 Prin sentința penală nr. 129 din 7 februarie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpatul D.F. la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., raportat la art. 109 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen., art. 100 C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. c) – art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. În baza art. 103 alin. (6) C. pen., s-a revocat măsura educativă a libertății supravegheate, luată față de inculpat prin sentința penală nr. 2879/2001 a Judecătoriei sector 4 București, definitivă prin neapelare la data de 18 decembrie 2001. Totodată, a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive, de la data de 16 iulie 2002, la zi.

S-au reținut, în esență, următoarele: La 16 iulie 2002, pe peronul unei stații de metrou, inculpații minori D.F. și M.S. (condamnat în aceeași cauză) au oprit-o pe partea vătămată Z.D., în vârstă de 14 ani, și în timp ce inculpatul D.F. a imobilizat-o, punându-i mâinile în jurul gâtului, inculpatul M.S. a smuls un lanț cu medalion și cruce din aur de la gâtul părții vătămate. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 335 din 18 iunie 2003, admițând apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpatul D.F., a desființat, în parte, sentința și rejudecând, a înlăturat condamnarea inculpatului D.F. și în baza art. 104 C. pen., a aplicat inculpatului măsura educativă a internării într-un centru de reeducare pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen.

Totodată, s-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la 16 iulie 2002, la zi. Prin recursul declarat, inculpatul D.F. a solicitat aplicarea măsurii educative a libertății supravegheate. Recursul nu este fondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în raport de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de dezvoltarea intelectuală și morală a inculpatului minor (care a abandonat școala după 2 clase primare), de situația familială a acestuia, precum și de datele ce caracterizează persoana minorului (anterior i-a fost aplicată măsura educativă a libertății supravegheate, pentru o infracțiune de furt calificat) instanța a aplicat, în mod just, măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, care poate asigura eficient îndreptarea minorului și dobândirea unei pregătiri profesionale potrivit cu aptitudinile sale.

Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, recursul inculpatului D.F. a fost respins, ca nefondat, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare către stat.