ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4280/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 10 ianuarie 2004,

reclamantul T.A. a chemat în judecată pe pârâta SC C. SA Craiova, S.A. și Ș.I.,

solicitând Tribunalului Dolj, secția comercială și de contencios administrativ,

să constate nulitatea prin declararea în fals a delegației din 4 decembrie 1995

emisă de SC C. SA Craiova pe numele Ș.I. (dosarul nr. 4582/1995 al Judecătoriei

Craiova), precum și a delegației din 18 noiembrie 1996 emisă de SC C. SA

Craiova pe numele Ș.I. (dosarul nr. 3533/1996 al Tribunalului Hunedoara) plus

cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a

susținut că, în fapt, prin încheierea pronunțată în ședința din Camera de

consiliu 16 octombrie 2002 (dosar nr. 3533/1996), Tribunalul a constatat că SC

C. SA Craiova, prin directorul general de la acea dată S.A. l-a delegat pe Ș.I.

să-i reprezinte interesele atât în soluționarea dosarului nr. 4582/1995 al

Judecătoriei Deva, cât și în apel, dosar nr. 3533/1996 al Tribunalului

Hunedoara.

S-a învederat faptul că Ș.I. nu

putea să reprezinte în instanță interesele pârâtei SC C. SA Craiova, întrucât

era reprezentantul reclamantei SC R.I. SRL; depunând în acest cerere de

înscriere de mențiuni din 27 august 1993 a C.C.I. Oltenia.

În opinia reclamantului a existat

complicitate între numiții Ș.I., S.A. și B.M., astfel că primul a apărut în

fața instanțelor de judecată cu dublă calitate, atât de reprezentant al

reclamantei SC R.I. SRL cât și al pârâtei SC C. SA Craiova, pe care o chemase

inițial în judecată.

Tribunalul Dolj, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința nr. 549 din 26 martie 2004 a

respins cererea formulată de reclamantul T.A. ca neîntemeiată, apreciind că

aceasta este fără obiect, cauza nu este licită și nici morală, iar interesul nu

este nici el legitim, reprezentând o șicană a justiției printr-un abuz de

drept.

Tot instanța de fond a considerat

cererea ca inadmisibilă și faptul că motivarea în drept nu poate fi primită.

Apelul declarat de reclamantul T.A.

a fost respins de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 397

din 19 octombrie 2004.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamantul T.A. în termen legal, motivat și timbrat,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, susținând, în esență, că

instanța de apel nu a respectat prevederile art. 222 alin. (2) C. proc. civ.,

privind dezlegarea pricinii.

În consecință, fără a-și preciza

motivul de recurs prevăzut de art. 304 C. proc. civ., reclamantul solicită

admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și pe fond, admiterea acțiunii.

Recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

Din examinarea lucrărilor dosarului

prin prisma motivului de recurs și dispozițiilor legale incidente cauzei

rezultă că în mod judicios instanța de apel a apreciat actul juridic dedus

judecății și probatoriile administrate, astfel că, recursul reclamantului nu

poate reforma decizia atacată, care este temeinică și legală.

Potrivit art. 299 C. proc. civ.

deciziile pronunțate în apel pot fi atacate cu recurs pentru cel puțin unul din

motivele de casare sau modificare prevăzute limitativ de art. 304 din același

cod.

Așadar, pe calea recursului se poate

examina legalitatea hotărârii criticate, în limita motivelor prevăzute de lege.

Ori, recurentul-reclamant nu a

invocat nici un motiv privind decizia pronunțată în apel, susținerile sale

referitoare la nerespectarea prevederilor art. 222 alin. (2) C. proc. civ., de

către instanța de apel neîncadrându-se în motivele prevăzute de art. 304 C.

proc. civ.

De altfel, instanța de apel a

reținut în mod corect că acțiunea reclamantului nu îndeplinește condițiile prevăzute

de art. 112 C. proc. civ., iar apelul formulat împotriva încheierii din 22

aprilie 2004 nu se circumscrie dispozițiilor art. 281 C. proc. civ.

Pentru cele ce preced, Înalta Curte

va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul T.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamantul T.A., împotriva deciziei nr. 397 din 19 octombrie 2004 a Curții de

Apel Craiova, ca nefondat.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 27 septembrie 2005.