ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1997/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 9 din 28 iunie 2004 a Curții de Apel Craiova, dată în dosarul nr. 1202/2004, s-a scos de pe rol cauza având ca obiect plângerea formulată de petiționarul T.A. împotriva rezoluției nr. 467/P/2002 din 24 martie 2003, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și a înaintat-o la același parchet pentru soluționarea plângerii împotriva rezoluției de netrimitere în judecată. Pentru a pronunța încheierea, s-a reținut că, anterior sesizării instanței, petentul T.A. nu a formulat plângerea obligatorie, conform art. 278 C. pen., la procurorul ierarhic superior celui care a dat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale.

Împotriva încheierii a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, criticând soluția pentru nelegalitate, deoarece ar fi contrară legii pentru că, în cauză, s-a comis o eroare gravă de fapt. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 5572 din 28 octombrie 2004, a admis recursul parchetului, a casat încheierea atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova, cu motivarea că s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale. S-a reținut că, prin rezoluția nr. 467/2002 din 24 martie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus începerea urmăririi penale față de judecătorul Z.L. și grefierul S.D., pentru fapta de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzute de art. 246 C. pen.

S-a mai constatat că petiționarul T.A. a solicitat tragerea la răspundere penală a judecătorului și grefierului sus-menționați pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., fiindcă la termenul de judecată din 15 martie 2002, în dosarul nr. 3717/2002 al Judecătoriei Craiova a fost depusă de avocata G.A. o împuternicire avocațială pentru apărarea intereselor SC R.I. SRL Craiova, act ce a fost luat în considerare de judecător și de grefier, deși în formularul împuternicirii avocațiale nu se menționa numărul contractului de asistență avocațială și că din acest motiv s-a amânat judecarea cauzei, fapt ce i-a produs prejudicii. Ministerul Public, pentru a dispune neînceperea urmăririi penale, a reținut că avocatul G.A.

avea calitatea de apărător al SC R.I. SRL Craiova, omisiunea nemenținerii contractului de asistență juridică, în delegație, neputând duce la concluzia că avocatul menționat nu ar fi avut calitatea procesuală, în litigiul respectiv. Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale a formulat plângere, în baza art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., petentul T.A. Curtea de Apel Craiova, prin sentința nr. 8 din 31 ianuarie 2005, a respins, ca inadmisibilă plângerea formulată de petiționarul T.A., obligându-l la plata cheltuielilor judiciare către stat. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul T.A. care a solicitat casarea acesteia și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Recursul declarat de petiționar este fondat. Din verificarea lucrărilor dosarului, se reține că la data de 9 mai 2004, petentul T.A. a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 467/P/2002 din 24 martie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. Prin încheierea nr. 9 din 28 iunie 2004, Curtea de Apel Craiova a scos de pe rol cauza și a înaintat-o la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova pentru a soluționa plângerea. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, care a criticat soluția pentru nelegalitate, deoarece aceasta ar fi contrară legii, în cauză comițându-se o gravă eroare de fapt. Prin decizia nr. 5572 din 28 octombrie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul parchetului, a casat încheierea atacată și a trimis cauza, spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova.

Curtea de Apel Craiova, prin sentința nr. 8 din 31 ianuarie 2005 a respins ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționar. La data de 27 mai 2003, cu nr. 2613/II/2/2003, sub semnătura procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a comunicat petiționarului că urmare plângerii sale, adresată P.N.A. și trimisă, spre soluționare acestui parchet a rezultat că rezoluția nr. 467/P/2002 din 24 martie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova privind pe Z.L.M. și S.D. este legală și temeinică, ținând seama de probele administrate în cauză. Din verificarea sentinței atacate rezultă că, până în prezent petiționarului nu i s-a comunicat și copia rezoluției nr. 2613/II/2/2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care i s-a respins plângerea împotriva rezoluției mai sus-menționată, acest fapt motivând și soluția Curții de Apel Craiova de a respinge, ca inadmisibilă, plângerea.

Potrivit art. 278 1 alin. (3 2 ) C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin Legea nr. 480 la data de 8 noiembrie 2004, într-adevăr s-a prevăzut obligativitatea comunicării copiei de pe rezoluția de respingere a plângerii către persoana vătămată, dar plângerea petiționarului T.A. este înregistrată la data de 9 mai 2004 când în vigoare era art. 278 alin. (3) C. proc. pen., care prevede că „.. plângerea se face în termen de 20 de zile de la înștiințarea persoanelor interesate ..”. În aceste condiții, fiind respectate dispozițiile de la data depunerii plângerii, hotărârea pronunțată este nelegală, impunându-se rejudecarea cauzei. Ca atare, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc.

pen., recursul declarat de petiționar fiind fondat, va fi admis, se va casa sentința atacată și cauza se va trimite pentru judecare la Curtea de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de petiționarul T.A. împotriva sentinței penale nr. 8 din 31 ianuarie 2005 a Curții de Apel Craiova. Casează sentința atacată și trimite cauza, pentru judecare, la Curtea de Apel Craiova. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 martie 2005.