ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1997/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 9 din 28

iunie 2004 a Curții de Apel Craiova, dată în dosarul nr. 1202/2004, s-a scos de

pe rol cauza având ca obiect plângerea formulată de petiționarul T.A. împotriva

rezoluției nr. 467/P/2002 din 24 martie 2003, a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Craiova și a înaintat-o la același parchet pentru soluționarea

plângerii împotriva rezoluției de netrimitere în judecată.

Pentru a pronunța

încheierea, s-a reținut că, anterior sesizării instanței, petentul T.A. nu a

formulat plângerea obligatorie, conform art. 278 C. pen., la procurorul

ierarhic superior celui care a dat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale.

Împotriva încheierii a

formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, criticând soluția

pentru nelegalitate, deoarece ar fi contrară legii pentru că, în cauză, s-a

comis o eroare gravă de fapt.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, prin decizia nr. 5572 din 28 octombrie 2004, a admis recursul

parchetului, a casat încheierea atacată și a trimis cauza spre rejudecare la

Curtea de Apel Craiova, cu motivarea că s-a făcut o greșită aplicare a

dispozițiilor legale.

S-a reținut că, prin

rezoluția nr. 467/2002 din 24 martie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Craiova s-a dispus începerea urmăririi penale față de judecătorul Z.L. și

grefierul S.D., pentru fapta de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, prevăzute de art. 246 C. pen.

S-a mai constatat că

petiționarul T.A. a solicitat tragerea la răspundere penală a judecătorului și

grefierului sus-menționați pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.,

fiindcă la termenul de judecată din 15 martie 2002, în dosarul nr. 3717/2002 al

Judecătoriei Craiova a fost depusă de avocata G.A. o împuternicire avocațială

pentru apărarea intereselor SC R.I. SRL Craiova, act ce a fost luat în considerare

de judecător și de grefier, deși în formularul împuternicirii avocațiale nu se

menționa numărul contractului de asistență avocațială și că din acest motiv s-a

amânat judecarea cauzei, fapt ce i-a produs prejudicii.

Ministerul Public, pentru a

dispune neînceperea urmăririi penale, a reținut că avocatul G.A. avea calitatea

de apărător al SC R.I. SRL Craiova, omisiunea nemenținerii contractului de

asistență juridică, în delegație, neputând duce la concluzia că avocatul

menționat nu ar fi avut calitatea procesuală, în litigiul respectiv.

Împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale a formulat plângere, în baza art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., petentul T.A.

Curtea de Apel Craiova, prin

sentința nr. 8 din 31 ianuarie 2005, a respins, ca inadmisibilă plângerea

formulată de petiționarul T.A., obligându-l la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs petiționarul T.A. care a solicitat casarea acesteia și

trimiterea cauzei spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Craiova.

Recursul declarat de

petiționar este fondat.

Din verificarea lucrărilor

dosarului, se reține că la data de 9 mai 2004, petentul T.A. a formulat

plângere împotriva rezoluției nr. 467/P/2002 din 24 martie 2003 a Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Prin încheierea nr. 9 din 28

iunie 2004, Curtea de Apel Craiova a scos de pe rol cauza și a înaintat-o la

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova pentru a

soluționa plângerea.

Împotriva acestei încheieri

a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, care a criticat

soluția pentru nelegalitate, deoarece aceasta ar fi contrară legii, în cauză

comițându-se o gravă eroare de fapt.

Prin decizia nr. 5572 din 28

octombrie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul

parchetului, a casat încheierea atacată și a trimis cauza, spre rejudecare la

Curtea de Apel Craiova.

Curtea de Apel Craiova, prin

sentința nr. 8 din 31 ianuarie 2005 a respins ca inadmisibilă, plângerea

formulată de petiționar.

La data de 27 mai 2003, cu

nr. 2613/II/2/2003, sub semnătura procurorului general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Craiova, s-a comunicat petiționarului că urmare plângerii

sale, adresată P.N.A. și trimisă, spre soluționare acestui parchet a rezultat

că rezoluția nr. 467/P/2002 din 24 martie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Craiova privind pe Z.L.M. și S.D. este legală și temeinică, ținând

seama de probele administrate în cauză.

Din verificarea sentinței atacate

rezultă că, până în prezent petiționarului nu i s-a comunicat și copia

rezoluției nr. 2613/II/2/2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova,

prin care i s-a respins plângerea împotriva rezoluției mai sus-menționată,

acest fapt motivând și soluția Curții de Apel Craiova de a respinge, ca

inadmisibilă, plângerea.

Potrivit art. 278

1

alin. (3

2

) C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin Legea nr.

480 la data de 8 noiembrie 2004, într-adevăr s-a prevăzut obligativitatea

comunicării copiei de pe rezoluția de respingere a plângerii către persoana

vătămată, dar plângerea petiționarului T.A. este înregistrată la data de 9 mai

2004 când în vigoare era art. 278 alin. (3) C. proc. pen., care prevede că „..

plângerea se face în termen de 20 de zile de la înștiințarea persoanelor

interesate ..”.

În aceste condiții, fiind

respectate dispozițiile de la data depunerii plângerii, hotărârea pronunțată

este nelegală, impunându-se rejudecarea cauzei.

Ca atare, în baza

dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., recursul

declarat de petiționar fiind fondat, va fi admis, se va casa sentința atacată

și cauza se va trimite pentru judecare la Curtea de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

petiționarul T.A. împotriva sentinței penale nr. 8 din 31 ianuarie 2005 a

Curții de Apel Craiova.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, pentru judecare, la Curtea de Apel Craiova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 martie 2005.