ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 477/2006

Examinând recursul de față constată: Prin sentința penală nr. 3543 din 11 august 2005, pronunțată de Judecătoria Craiova s-a declinat, la Curtea de Apel Craiova competența de soluționare a plângerii formulată de petiționarul Ș.N., împotriva rezoluției date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 30/P/2005. Curtea de Apel Craiova, prin sentința penală nr. 109 din 3 noiembrie 2005, a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiționarul Ș.N. împotriva rezoluției din 13 februarie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 30/P/2005, obligându-l pe petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat. Prima instanță a reținut că la 9 februarie 2005 petiționarul a solicitat să se efectueze cercetări și să se dispună tragerea la răspundere penală a judecătoarei M.C.

de la Judecătoria Craiova și a grefierei S.L. susținând că acestea au comis infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen., întrucât în încheierea de ședință din 20 ianuarie 2004 dată în dosarul nr. 139/2003 au consemnat împrejurări necorespunzătoare adevărului referitor la taxa de timbru pe care petiționarul trebuia să o achite în calitate de reclamant. La 15 februarie 2005, petiționarul a solicitat cercetarea judecătorului pentru abuz în serviciu contra intereselor persoanelor constând în aceea că la pronunțarea sentinței civile nr. 1677 din 24 februarie 2004, în aceeași cauză, nu a avut în vedere cererile formulate de el expres cu privire la stabilirea taxei de timbru.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin rezoluția dată la 18 februarie 2005, în dosarul nr. 30/P/2005, a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorul M.C., pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 și de art. 246 C. pen., și față de grefierul S.L., pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen., reținând că din actele premergătoare nu rezultă că acestea ar fi comis faptele reclamate de petiționar. Prin rezoluția din 18 iulie 2005 cu nr. 2803/II/2/2005 procurorul general de pe lângă Curtea de Apel Craiova a respins plângerea formulată de petiționar, conform art. 278 C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale. S-a mai reținut că, prin plângerea formulată în temeiul art. 278 1 C. proc.

pen., petiționarul a susținut că în mod greșit s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cele două intimate deși existau indicii că acestea au comis infracțiunile reclamate. Instanța a constatat că în dosarul civil nr. 139/2003, înregistrat la Judecătoria Craiova, având ca obiect acțiunea „în pretenții” formulată de petiționar în calitate de reclamant, președintele completului de judecată i-a pus în vedere să timbreze acțiunea la valoare, fără a preciza cuantumul taxei de timbru ca urma să fie calculată în Camera de consiliu. Respectând obligațiile de serviciu, așa cum sunt prevăzute de Legea de organizare judecătorească și de Statutul magistraților, președintele completului, în încheierea interlocutorie din 20 ianuarie 2004 a dispus ca reclamantului să i se pună în vedere completarea taxei de timbru, sub sancțiunea anulării acțiunii și a menționat cuantumul sumei.

Această încheiere, în care s-au consemnat atât dezbaterile cât și mențiunea privind cuantumul taxei de timbru, corespund realității desfășurării procesului, fiind confirmată de notele din caietul grefierului. În consecință, s-a concluzionat că soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică. Petiționarul a declarat recurs susținând că soluția de neîncepere a urmăririi penale nu este legală și temeinică întrucât în încheiere s-a adăugat „pune în vedere reclamantului să completeze taxa de timbru cu 2.763.000 lei”, cuantumul taxei de timbru a fost greșit stabilit și nu s-au avut în vedere taxele de timbru achitate în dosarul nr. 820/2003. Recursul nu este fondat. Din actele dosarului rezultă că în ședință publică s-a pus în vedere petiționarului să completeze taxa de timbru.

Este adevărat că președintele completului nu a comunicat părții în ședință publică ce sumă are de plătit ca taxă de timbru ci după ce a calculat suma datorată cu acest titlu a dispus menționarea acesteia în încheiere. Această împrejurare nu a fost însă de natură să producă vreo vătămare intereselor legitime ale petiționarului care a luat cunoștință înainte de termenul din 24 februarie 2004, când s-a judecat pricina, de cuantumul sumei trecute în încheiere și a achitat taxa, acțiunea sa fiind respinsă și nu anulată ca insuficient timbrată. Așa fiind, în raport cu actele dosarului se constată că justificat a fost respinsă plângerea formulată de petiționar, conform art. 278 1 C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale față de intimate.

Reținând că nu există nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul Ș.N. împotriva sentinței penale nr. 109 din 3 noiembrie 2005 a Curții de Apel Craiova. Obligă petiționarul la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 ianuarie 2006.