ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3220/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 547 din 26 martie 2004, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul T.A. domiciliat în Craiova împotriva pârâtei SC R.H.I. SRL cu sediul social în Craiova, cu motivarea că obiectul acțiunii nu este posibil și determinat, iar acțiunii formulate îi lipsește și cauza, care trebuie să fie reală, licită și morală.

Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 311 din 30 august 2004, a respins apelul declarat de reclamantul T.A. împotriva sentinței nr. 547 din 26 martie 2004 și a Încheierii de îndreptare eroare materială din 22 aprilie 2004 pronunțate de Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr. 285/COM/2004, în contradictoriu cu intimata – pârâtă SC R.I. SRL.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că în speță reclamantul a solicitat declararea în fals a unui înscris, respectiv a unui extras dintr-o hotărâre judecătorească semnat pentru conformitate de reprezentanții pârâtei și folosit ca probă în dosarul nr. 1602/C/1998 al Tribunalului Dolj, iar ca temei al acțiunii au fost indicate dispozițiile art. 184 C. proc. civ. Un înscris poate fi declarat fals de instanța civilă, fie în timpul litigiului în care acesta să fi folosit, cale neutilizată de apelantul – reclamant, fie în cadrul judecării cererii de revizuire, fiind inadmisibilă o acțiune separată având un astfel de obiect. Se constată că înscrisul intitulat „Dispozitivul hotărârii redactilografiate” este conform cu originalul sentinței nr. 2800/1996 a Judecătoriei Deva, a cărei copie xerox a fost depusă de apelantul reclamant după pronunțare, deoarece alin. (5) de la pagina 4 menționat în cererea din 18 februarie 2004 se regăsește la pagina 10 alin. (5) din sentință, înscrisul depus de intimata – pârâtă fiind un extras ce cuprinde doar valoarea hotărârii și dispozitivul, fără practica și istoricul litigiului. Cererea de îndreptare a erorii materiale vizează omisiunea de a se consemna în hotărâre toate susținerile din acțiune și cererile ulterioare, precum și solicitarea originalului sentinței de la Judecătoria Deva, această cerere neîncadrându-se pe dispozițiile art. 281 C. proc. civ.

Împotriva deciziei nr. 311 din 30 august 2004, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a promovat recurs reclamantul T.A., care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, deoarece instanța de apel a constatat că actul confecționat este conform cu originalul altei hotărâri pronunțate de Judecătoria Deva în anul 1996 și nu în anul 1997 cum precizase pârâta, impunându-se casarea ambelor hotărâri și pe fond admiterea acțiunii reclamantului și a cererii de îndreptare a erorii materiale, fără însă ca recurentul să indice temeiul de drept al cererii de recurs.

Intimata pârâtă SC R.I. SRL a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul T.A. pentru următoarele considerente.

Este de necontestat că reclamantul a solicitat, prin cererea de chemare în judecată să se constate dacă actul confecționat, parafat și semnat de reprezentanții SC R.I. SRL intitulat „dispozitivul hotărârii redactilografiate”, depus de pârâtă în dosarul nr. 1602/C/1998 al Tribunalului Dolj atașat la dosarul nr. 18222/2000 al Judecătoriei Craiova, reprezintă o hotărâre judecătorească și dacă este conform cu originalul sentinței civile nr. 2800/1996. Ulterior, la data de 4 martie 2004, același reclamant a făcut o precizare a acțiunii principale în sensul că obiectul cererii îl reprezintă constatarea nelegalității actului confecționat și parafat cu ștampila societății pârâte, semnat de reprezentanții SC R.I. SRL, prin declararea în fals a acestui act, deoarece nu este conform cu originalul sentinței civile nr. 2800 pronunțată de Judecătoria Deva în ședința publică din 5 iulie 1997, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 184 C. proc. civ.

Amplu documentat și bine argumentat, instanța de apel a reținut că procedura de citare și stabilire a falsului se realizează în principal în faza procesuală a urmăririi penale, iar atunci când nu mai este cazul unei judecăți penale, de instanța civilă pe cale incidentală. În cazul în care un înscris depus de una din părți este constatat de partea potrivnică ori dacă există îndoieli certe asupra autenticității înscrisului este admisibilă procedura falsului. Conform art. 184 C. proc. civ., când nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanța civilă, prin orice mijloc de dovadă.

În faza procesuală a apelului, apelantul reclamant a depus o copie a sentinței civile nr. 288 din 05 iulie 1996 pronunțată de Judecătoria Deva în dosarul nr. 4582/1995 și aceasta a fost comparată cu înscrisul contestat, constatându-se că nu există elemente de neconcordanță.

De asemenea, au fost interpretate și corect abordate aspectele referitoare la aplicarea dispozițiilor art. 281 C. proc. civ., care prevăd că erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerea părților sau cele de calcul, precum și orice alte cereri materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere, criticile recurentului neavând fundamentarea instituției juridice expuse anterior.

Cadrul juridic și argumentele expuse anterior, determină ca toate criticile formulate în cererea de recurs de reclamantul T.A. să fie înlăturate ca neîntemeiate, urmând a respinge, ca nefondat, recursul, nefiind îndeplinite nici una din dispozițiile art. 304 C. proc. civ., menținând ca legală și temeinică decizia nr. 311 din 30 august 2004, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul T.A., împotriva deciziei nr. 311 din 30 august 2004, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2005.