ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3338/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 411 din 17 mai 2004, Tribunalul Iași, în baza art. 104 C. pen., a aplicat măsura educativă a internării într-un centru de reeducare a inculpatelor minore: - E.E.A. și - R.A.; pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. (câte 2 fapte) și a infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. (câte o faptă), cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 99 și urm. C. pen. Potrivit art. 106 C. pen., măsura educativă s-a aplicat pe timp nedeterminat, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 18 ani de către fiecare inculpată.

S-a constatat recuperat integral, prin restituire prejudiciul în sumă de 600.000 lei cauzat părții vătămate E.L.G. S-a luat act că părțile vătămate E.B.M. și I.A. nu s-au constituit părți civile. În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatele au fost obligate să plătească statului câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, în care s-au inclus și onorariile pentru apărătorii desemnați din oficiu, în cuantum de câte 400.000 lei, ce vor fi suportate din fondul Ministerului Justiției. Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele: În după amiaza zilei de 3 noiembrie 2003, inculpatele E.E.A. și R.A. se aflau la domiciliul prietenei lor R.I. În urma unei discuții avute aici cu numita R.E., mama lui R.I., inculpata E.E.A.

s-a oferit să meargă la ea acasă, pentru a aduce bani de țigări. Inculpatele și numita R.I. au mers acasă la inculpata E.E.A. și pentru că nu au găsit bani, inculpata E.E.A. le-a propus celorlalte fete să sustragă cerceii de la o fetiță pentru a-i vinde și în acest fel să facă rost de bani. Numita R.I. a spus că ea cunoaște o fetiță pe care o pot găsi în zona Piața Voievozilor și căreia îi pot lua cerceii. Deoarece nu au găsit fetița respectivă au hotărât să sustragă cerceii de la 3 fetițe care se jucau în fața magazinului O. În acest fel au intrat în vorbă cu părțile vătămate E.B.M., E.L.G., ambele în vârstă de 9 ani și I.A., în vârstă de 8 ani și, deoarece una din fetițe o cunoștea pe numita R.I., aceasta a plecat acasă.

Cele două inculpate, sub pretextul că doresc să afle unde locuiește o fetiță au atras cele trei părți vătămate în scara unui bloc din apropiere. Aici inculpatele au început să țipe la fetițe și amenințându-le că le vor lovi, le-au cerut acestora cerceii. Partea vătămată E.L.G. a început să plângă, iar inculpatele i-au luat acesteia cerceii. Partea vătămată I.A. a refuzat să le dea cerceii inculpatelor și a încercat să o prindă de haină pe inculpata R.A., pentru a o reține, însă aceasta a lovit-o cu palma peste față. Ambele inculpate au plecat apoi spre locuința numitei R.I. și i-au dat cerceii mamei acesteia, fără a-i spune de unde provin. La rândul el, numita R.E. a dat cerceii lui O.D., pentru a-i amaneta.

Din suma de 200.000 lei, obținută din amanetarea cerceilor, martorul O.D. a cumpărat cafea și țigări, restul sumei de 158.000 lei dându-i numitei R.E. A doua zi, R.E. a ridicat cerceii de la casa de amanet și i-a dat mamei inculpatei E.E.A., care la rândul ei, i-a restituit părții vătămate E.L.G. În termenul prevăzut de art. 363 C. proc. pen., sentința penală a fost apelată de inculpatele E.E.A. și R.A., pentru motive de netemeinicie, criticile vizând natura sancțiunii aplicate. În motivarea apelurilor s-a susținut că soluția pronunțată de instanța de fond este prea severă, anturajul nefast și lipsa de supraveghere au avut influență deosebită în săvârșirea faptelor.

Astfel, având în vedere circumstanțele personale ale inculpatelor, lipsa antecedentelor penale, conduita bună în familie și în societate, gradul de instruire, mediul în care au evoluat și influențele la care au fost supuse și care au marcat defavorabil persoana inculpatelor, reeducarea poate fi realizată și prin aplicarea măsurii libertății supravegheate pe o perioadă determinată, care să asigure îndreptarea minorelor, internarea într-un centru de reeducare fiind traumatizantă. În subsidiar, inculpata E.E.A. a solicitat aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării. Prin decizia penală nr. 397 din 11 noiembrie 2004, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondate, apelurile formulate de inculpatele E.E.A.

și R.A. A obligat apelantele să plătească statului suma de câte 300.000 lei, cheltuieli judiciare. Instanța a motivat că se impune aplicarea acestei măsuri educative (internarea într-un centru de reeducare), mai severă și cu caracter privativ de libertate, datorită gravității faptelor și persoanei inculpatelor și pentru a asigura îndreptarea acestora. Nemulțumite și de această hotărâre, inculpatele au declarat recurs reiterând motivele invocate în fața instanței de apel. Recursurile sunt nefondate. Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă că instanțele au reținut în mod corect, pe baza întregului material probator aflat la dosar faptele și vinovăția inculpatelor, au făcut o încadrare juridică a faptelor corespunzător dispozițiilor legale aplicând pedepse just individualizate.

Astfel, luarea unei măsuri educative sau aplicarea unei pedepse față de un infractor minor sunt lăsate la aprecierea instanței de judecată care, la alegerea sancțiunii, va ține seama de criteriile prevăzute de art. 100 alin. (1) C. pen. Art. 100 alin. (2) C. pen., prevede, cu caracter de principiu că „pedeapsa se aplică numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului”. Din interpretarea acestei dispoziții legale rezultă că de regulă, instanțele trebuie să se orienteze spre aplicarea unei măsuri educative și numai în mod excepțional spre aplicarea unei pedepse. În speță, potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, inculpata E.E.A., deși a acționat cu discernământ, prezintă tulburări de conduită cu acte antisociale și acte de încălcare a normelor vârstei, pe fond de personalitate dizarmonică în structurare, iar inculpata R.A.

prezintă deficiență mintală ușoară și a acționat cu discernământ diminuat la inducție negativă cu alte minore. Ancheta socială efectuată a evidențiat că minora E.E.A. are tendințe de vagabondaj, sustrăgându-se autorității materne, cu frecvență școlară scăzută și un comportament necontrolat, iar minora R.A. are un temperament ușor influențabil și frecventează un anturaj necorespunzător. În aceste condiții, Înalta Curte constată faptul că prima instanță în mod corect a apreciat că, pentru îndreptarea conduitelor minorelor, nu este necesară aplicarea unei pedepse privative de libertate, fiind suficientă aplicarea măsurii educative a internării într-un centru de reeducare, măsură de natură să asigure minorelor posibilitatea de a continua pregătirea școlară și dobândirea unei profesii, pentru ca în momentul externării să se reinsereze util în societate și să-și poată asigura existența din muncă.

Pe de altă parte, în mod corect prima instanță a apreciat că se impune aplicarea măsurii educative a internării într-un centru de reeducare, măsură mai severă și un caracter privativ de libertate, datorită gravității faptelor și persoanei inculpatelor și pentru a asigura îndreptarea acestora. Pentru aceste considerente, nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile inculpatelor să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea lor la cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatele E.E.A. și R.A. împotriva deciziei nr. 397 din 11 noiembrie 2004 a Curții de Apel Iași. Obligă recurentele inculpate să plătească suma de câte 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 mai 2005.