ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3338/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 411

din 17 mai 2004, Tribunalul Iași, în baza art. 104 C. pen., a aplicat măsura

educativă a internării într-un centru de reeducare a inculpatelor minore:

- E.E.A. și

- R.A.;

pentru săvârșirea tentativei

la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin.

(2

1

) lit. a) C. pen. (câte 2 fapte) și a infracțiunii de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (2

1

) lit. a) C. pen. (câte o faptă), cu

aplicarea art. 33 lit. a) și art. 99 și urm. C. pen.

Potrivit art. 106 C. pen.,

măsura educativă s-a aplicat pe timp nedeterminat, dar nu mai târziu de

împlinirea vârstei de 18 ani de către fiecare inculpată.

S-a constatat recuperat

integral, prin restituire prejudiciul în sumă de 600.000 lei cauzat părții

vătămate E.L.G.

S-a luat act că părțile

vătămate E.B.M. și I.A. nu s-au constituit părți civile.

În baza art. 191 C. proc.

pen., inculpatele au fost obligate să plătească statului câte 1.500.000 lei

cheltuieli judiciare, în care s-au inclus și onorariile pentru apărătorii

desemnați din oficiu, în cuantum de câte 400.000 lei, ce vor fi suportate din

fondul Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

În după amiaza zilei de 3

noiembrie 2003, inculpatele E.E.A. și R.A. se aflau la domiciliul prietenei lor

R.I.

În urma unei discuții avute

aici cu numita R.E., mama lui R.I., inculpata E.E.A. s-a oferit să meargă la ea

acasă, pentru a aduce bani de țigări.

Inculpatele și numita R.I. au

mers acasă la inculpata E.E.A. și pentru că nu au găsit bani, inculpata E.E.A. le-a

propus celorlalte fete să sustragă cerceii de la o fetiță pentru a-i vinde și

în acest fel să facă rost de bani.

Numita R.I. a spus că ea

cunoaște o fetiță pe care o pot găsi în zona Piața Voievozilor și căreia îi pot

lua cerceii.

Deoarece nu au găsit fetița

respectivă au hotărât să sustragă cerceii de la 3 fetițe care se jucau în fața

magazinului O.

În acest fel au intrat în

vorbă cu părțile vătămate E.B.M., E.L.G., ambele în vârstă de 9 ani și I.A., în

vârstă de 8 ani și, deoarece una din fetițe o cunoștea pe numita R.I., aceasta

a plecat acasă.

Cele două inculpate, sub

pretextul că doresc să afle unde locuiește o fetiță au atras cele trei părți

vătămate în scara unui bloc din apropiere.

Aici inculpatele au început

să țipe la fetițe și amenințându-le că le vor lovi, le-au cerut acestora

cerceii.

Partea vătămată E.L.G. a

început să plângă, iar inculpatele i-au luat acesteia cerceii.

Partea vătămată I.A. a

refuzat să le dea cerceii inculpatelor și a încercat să o prindă de haină pe

inculpata R.A., pentru a o reține, însă aceasta a lovit-o cu palma peste față.

Ambele inculpate au plecat

apoi spre locuința numitei R.I. și i-au dat cerceii mamei acesteia, fără a-i

spune de unde provin.

La rândul el, numita R.E. a

dat cerceii lui O.D., pentru a-i amaneta.

Din suma de 200.000 lei,

obținută din amanetarea cerceilor, martorul O.D. a cumpărat cafea și țigări,

restul sumei de 158.000 lei dându-i numitei R.E.

A doua zi, R.E. a ridicat

cerceii de la casa de amanet și i-a dat mamei inculpatei E.E.A., care la rândul

ei, i-a restituit părții vătămate E.L.G.

În termenul prevăzut de art.

363 C. proc. pen., sentința penală a fost apelată de inculpatele E.E.A. și R.A.,

pentru motive de netemeinicie, criticile vizând natura sancțiunii aplicate.

În motivarea apelurilor s-a

susținut că soluția pronunțată de instanța de fond este prea severă, anturajul

nefast și lipsa de supraveghere au avut influență deosebită în săvârșirea

faptelor.

Astfel, având în vedere

circumstanțele personale ale inculpatelor, lipsa antecedentelor penale, conduita

bună în familie și în societate, gradul de instruire, mediul în care au evoluat

și influențele la care au fost supuse și care au marcat defavorabil persoana

inculpatelor, reeducarea poate fi realizată și prin aplicarea măsurii

libertății supravegheate pe o perioadă determinată, care să asigure îndreptarea

minorelor, internarea într-un centru de reeducare fiind traumatizantă.

În subsidiar, inculpata E.E.A.

a solicitat aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării.

Prin decizia penală nr. 397

din 11 noiembrie 2004, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondate, apelurile

formulate de inculpatele E.E.A. și R.A. A obligat apelantele să plătească

statului suma de câte 300.000 lei, cheltuieli judiciare.

Instanța a motivat că se

impune aplicarea acestei măsuri educative (internarea într-un centru de

reeducare), mai severă și cu caracter privativ de libertate, datorită

gravității faptelor și persoanei inculpatelor și pentru a asigura îndreptarea

acestora.

Nemulțumite și de această

hotărâre, inculpatele au declarat recurs reiterând motivele invocate în fața

instanței de apel.

Recursurile sunt nefondate.

Din examinarea lucrărilor

dosarului rezultă că instanțele au reținut în mod corect, pe baza întregului

material probator aflat la dosar faptele și vinovăția inculpatelor, au făcut o

încadrare juridică a faptelor corespunzător dispozițiilor legale aplicând

pedepse just individualizate.

Astfel, luarea unei măsuri

educative sau aplicarea unei pedepse față de un infractor minor sunt lăsate la

aprecierea instanței de judecată care, la alegerea sancțiunii, va ține seama de

criteriile prevăzute de art. 100 alin. (1) C. pen. Art. 100 alin. (2) C. pen.,

prevede, cu caracter de principiu că „pedeapsa se aplică numai dacă se

apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea

minorului”. Din interpretarea acestei dispoziții legale rezultă că de regulă,

instanțele trebuie să se orienteze spre aplicarea unei măsuri educative și

numai în mod excepțional spre aplicarea unei pedepse.

În speță, potrivit

raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, inculpata E.E.A., deși a

acționat cu discernământ, prezintă tulburări de conduită cu acte antisociale și

acte de încălcare a normelor vârstei, pe fond de personalitate dizarmonică în

structurare, iar inculpata R.A. prezintă deficiență mintală ușoară și a

acționat cu discernământ diminuat la inducție negativă cu alte minore.

Ancheta socială efectuată a

evidențiat că minora E.E.A. are tendințe de vagabondaj, sustrăgându-se

autorității materne, cu frecvență școlară scăzută și un comportament

necontrolat, iar minora R.A. are un temperament ușor influențabil și

frecventează un anturaj necorespunzător.

În aceste condiții, Înalta

Curte constată faptul că prima instanță în mod corect a apreciat că, pentru

îndreptarea conduitelor minorelor, nu este necesară aplicarea unei pedepse

privative de libertate, fiind suficientă aplicarea măsurii educative a

internării într-un centru de reeducare, măsură de natură să asigure minorelor

posibilitatea de a continua pregătirea școlară și dobândirea unei profesii,

pentru ca în momentul externării să se reinsereze util în societate și să-și

poată asigura existența din muncă.

Pe de altă parte, în mod

corect prima instanță a apreciat că se impune aplicarea măsurii educative a

internării într-un centru de reeducare, măsură mai severă și un caracter

privativ de libertate, datorită gravității faptelor și persoanei inculpatelor

și pentru a asigura îndreptarea acestora.

Pentru aceste considerente,

nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu,

urmează ca recursurile inculpatelor să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea

lor la cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpatele E.E.A. și R.A. împotriva deciziei nr. 397

din 11 noiembrie 2004  a Curții de Apel Iași.

Obligă recurentele inculpate

să plătească suma de câte 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care sumele de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat

pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 mai 2005.