ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3846/2003

Asupra recursului de față.

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 93 din 25 iulie

2002, Tribunalul Călărași a dispus internarea inculpatului minor C.V.L. într-un

centru de reeducare, până la împlinirea vârstei de 18 ani, în conformitate cu

dispozițiile art. 104 și art. 106 C. pen., pentru săvârșirea a trei infracțiuni

de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) C. pen., cu

aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și art. 33 – art. 34 C. pen.

Inculpatului minor i s-a atras

atenția asupra dispozițiilor art. 108 alin. (2) C. pen., privind revocarea

măsurii educative dispuse.

Instanța de judecată a dispus

punerea în libertate a inculpatului minor de sub puterea mandatului de arestare

preventivă nr. 66/288/P din 8 iunie 2002, emis de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Călărași, dacă nu este arestat în altă cauză, și punerea, de îndată,

în executare a măsurii educative dispuse.

S-a constatat că inculpatul minor a

fost arestat la data de 8 iunie 2002, la zi.

S-a luat act că părțile vătămate

D.F., I.C. și M.C. nu s-au constituit părți civile, prejudiciile ce le-au fost

cauzate fiind acoperite.

Inculpatul minor a fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 2 milioane lei, din care

cuantumul onorariului din oficiu reprezintă 750.000 lei.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În zilele de 5, 6 și 7 iunie 2002,

în baza unor rezoluții infracționale distincte, acționând în locuri publice,

inculpatul a deposedat prin violență părțile vătămate de gențile pe care le

aveau asupra lor.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite pe baza plângerilor și declarațiilor părților

vătămate, proceselor verbale de conducere în teren și recunoaștere din grup,

declarațiilor martorilor F.M., D.D., M.G., V.E., M.G., S.V., M.T. și S.A.,

dovezilor de predare a bunurilor sustrase, raportului de constatare

medico-legală, declarațiilor inculpatului care a recunoscut săvârșirea

infracțiunilor reținute în sarcina sa.

Împotriva sentinței penale au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și inculpatul.

Parchetul de pe lângă Tribunalul

Călărași a criticat netemeinicia sentinței penale pentru aplicarea greșită a

măsurii educative, solicitând aplicarea unor pedepse cu închisoarea și pentru

nelegalitate, invocând omisiunea aplicării dispozițiilor art. 118 lit. d) C.

pen.

Inculpatul C.V.L. a criticat soluția

instanței de fond cu privire la greșita modalitate de executare a pedepsei.

Curtea de Apel București, secția I

penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, a

desființat parțial sentința penală și, pe fond, a dispus confiscarea de la

inculpat a sumei de 160.000 lei.

Celelalte dispoziții ale sentinței

au fost menținute.

Recursul declarat de inculpat a fost

respins ca nefondat, dispunându-se obligarea acestuia la plata cheltuielilor

judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din

fondul Ministerului Justiției.

Curtea de Apel București, secția I

penală, a constatat că apelul Parchetului este fondat cu privire la omisiunea

aplicării măsurii de siguranță a confiscării prevăzută de art. 118 lit. d) C.

pen., întrucât suma de 160.000 lei dobândită de inculpat prin sustragerea

genții părții vătămate I.C. nu a fost restituită acesteia deoarece nu s-a

constituit parte civilă.

În ce privește modalitatea de

executare a pedepsei, Curtea de Apel București a constatat că aceasta

corespunde vârstei inculpatului și atitudinii sale procesuale sincere,

neimpunându-se modificarea măsurii educative dispuse.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, solicitând admiterea

acestuia, casarea hotărârilor judecătorești atacate și aplicarea unor pedepse

cu închisoarea pentru infracțiunile săvârșite de inculpat.

Temeiul juridic al recursului

declarat îl constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 14 și 17

1

C. proc. pen.

Examinând recursul, Curtea constată

că acesta este întemeiat.

Potrivit art. 100 C. pen., față de

minorul care răspunde penal, se poate lua o măsură educativă ori i se poate

aplica o pedeapsă. La alegerea sancțiunii se ține seama de gradul de pericol

social al faptei săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și

morală, de comportarea lui, de condițiile în care a fost crescut și în care a

trăit și de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului.

Curtea consideră că față de

pericolul social al infracțiunilor săvârșire, de modalitatea concretă în care

au fost comise și de persoana inculpatului, în cauză se impune aplicarea unor

pedepse.

Astfel, inculpatul a săvârșit trei

infracțiuni de tâlhărie în trei zile consecutive, acționând în locuri publice,

aglomerate, prin deposedarea prin smulgerea genților din mâinile părților

vătămate.

Inculpatul a dobândit în acest mod

suma de 2.100.000 lei.

Ancheta socială efectuată în cauză

atestă că inculpatul este neșcolarizat, nu realizează venituri, iar familia sa

nu este în măsură să îi asigure îngrijirea și educația necesare.

Atitudinea procesuală sinceră

reținută de instanțele de judecată ca un element de apreciere favorabil

inculpatului este, în realitate, formală, atâta timp cât acesta a fost urmărit

și prins de martori oculari pe data de 7 iunie 2002 și recunoscut din grup de

către victimele sale, împrejurări în care nu putea nega evidența săvârșirii

faptelor.

Pentru aceste considerente, Curtea

urmează să admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București și să caseze decizia penală nr. 776 din 3 decembrie 2002 a Curții de

Apel București, secția a II-a penală și sentința penală nr. 93 din 25 iulie

2002 a Tribunalului Călărași numai cu privire la aplicarea măsurii educative a

internării într-un institut de reeducare.

Dispozițiile articolelor 104 și art.

106 C. pen., referitoare la această măsură educativă și la durata ei vor fi

înlăturate. Curtea urmând să dispună condamnarea inculpatului C.V.L. la trei

pedepse de câte 3 ani și 6 luni închisoare fiecare, pentru săvârșirea

infracțiunilor de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) C.

pen. și art. 99 C. pen.

În baza dispozițiilor privind

concursul de infracțiuni, prevăzute de art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.

pen., inculpatul va executa 3 ani și 6 luni închisoare.

Dispozițiile art. 71 – art. 64 C.

pen., privind pedeapsa accesorie se vor aplica după împlinirea de către

inculpat a vârstei de 18 ani.

Celelalte dispoziții ale hotărârilor

atacate vor fi menținute.

Durata reținerii și arestării

preventive se va deduce începând cu 7 iunie 2002, la zi, din pedeapsa aplicată.

Onorariul apărătorului din oficiu se

va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei nr. 776 din 3

decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe

inculpatul C.V.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 93 din 25 iulie 2002 a Tribunalului Călărași numai cu privire la

aplicarea măsurii educative a internării într-un institut de reeducare.

Înlătură aplicarea art. 104 și art.

106 C. pen.

În baza art. 211 alin. (1) și (2)

lit. c) C. pen. și art. 99 C. pen., condamnă pe inculpatul C.V. la trei pedepse

de câte 3 ani și 6 luni închisoare fiecare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., inculpatul va executa 3 ani și 6 luni închisoare.

Face aplicarea art. 71 – art. 64 C.

pen., după împlinirea vârstei de 18 ani.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Compută din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 7 iunie 2002, la

zi.

Onorariul apărătorului din oficiu în

sumă de 300.000 lei, va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 septembrie 2003.