ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1468/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 306 din 28

martie 2003, Tribunalul București, secția I penală, a luat față de inculpatul

minor I.L. măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, pentru

săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d)

și e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. și art. 13 C. pen., și de furt

calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. e) C. pen., cu aplicarea art.

99 și urm. C. pen., cu motivarea că cele două fapte se află în concurs real

[

(art. 33 lit. a) C. pen.)].

În baza art. 490 alin. (1) C. proc.

pen., s-a dispus punerea de îndată în executare a măsurii educative.

S-a constatat că inculpatul a fost

reținut timp de 24 de ore în data de 4 iunie 2002 și arestat preventiv cu

începere de la 5 iunie 2002, până la data punerii efective în executare a

măsurii educative.

A constatat că prejudiciul cauzat

părților vătămate T.A. și O.G. a fost acoperit.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., a

dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 600.000 lei.

Prin aceeași hotărâre, inculpatul a

fost obligat să plătească statului suma de 1.500.000 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

2002, în jurul orelor 19,00, în timp ce se afla pe Calea Dorobanților din

București, inculpatul I.L., însoțit fiind de numiții D.F., T.D., R.V. și P.C.,

l-a acostat pe numitul T.A., căruia i-a cerut telefonul mobil pe care îl avea

asupra sa.

Întrucât T.A. a refuzat să dea curs

cererii inculpatului, acesta i-a luat prin violență telefonul din mână pe care

l-a pus în buzunar, după care i-a smuls de la gât un lănțișor din aur. După

însușirea celor două bunuri, inculpatul a fugit de la locul faptei.

S-a reținut că, anterior sustragerii

bunurilor, inculpatul a cerut părții vătămate să-l însoțească pe o stradă

lăturalnică, în loc retras și neluminat, în spatele magazinului A.E., cerere

care i-a fost refuzată.

jurul orelor 20,00, inculpatul I.L. a acostat, în Piața Romană, pe partea vătămată

O.G., în vârstă de 13 ani, la care observase că are asupra sa un CD Player

portabil.

Sub pretextul că dorește să asculte

și el muzică, inculpatul i-a cerut părții vătămate aparatul, iar după ce a

intrat în posesia acestuia a părăsit în fugă locul faptei. Ulterior, inculpatul

a vândut CD-ul cu suma de 600.000 lei, pe care a cheltuit-o în interes

personal.

Partea vătămată O.G. a arătat că

inculpatul i-a luat CD-ul prin forță, deoarece la refuzul său, a fost lovit cu

pumnii și picioarele și amenințat cu un cuțit care i-a fost pus la gât.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul I.L.

Parchetul a criticat hotărârea

primei instanțe cu privire la:

- încadrarea juridică a faptei

săvârșite în dauna părții vătămate O.G., în sensul că aceasta întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, astfel cum a fost

reținută prin rechizitoriu și nu de furt, cum greșit a reținut prima instanță,

din moment ce din probe rezultă că inculpatul și-a însușit CD-ul, prin

folosirea de acte de violență;

- greșita alegere a sancțiunii

aplicată inculpatului, în sensul că față de gravitatea faptelor comise, în

cauză se impunea aplicarea unei pedepse privative de libertate și nicidecum

măsura educativă a internării într-un centru de reeducare.

Inculpatul I.L. a criticat aceeași

hotărâre, solicitând ca în cauză să se țină seama de datele ce caracterizează

persoana sa și să i se aplice o sancțiune mai ușoară.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 460 din 19 august 2003, a admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și desființând în parte

hotărârea atacată a înlăturat dispoziția primei instanțe de schimbare a

încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art.

211 alin. (2) lit. e) C. pen., în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de

art. 208 – art. 209 lit. e) C. pen., menținând celelalte dispoziții ale

hotărârii.

Prin aceeași decizie, a fost

respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul I.L., pe care l-a obligat

să plătească statului suma de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din

care suma de 300.000 lei reprezentând onorariu cuvenit pentru apărarea din

oficiu urmează a se plăti din fondul Ministerului Justiției.

În motivarea acestei decizii,

instanța de apel a arătat că „În mod constant, pe tot parcursul procesului

penal, partea vătămată O.G. a arătat că a fost lovit de către inculpat și de

frică i-a dat acestuia CD-Player pe care îl deținea, situație de fapt pe care a

relatat-o imediat părinților săi și a doua zi a sesizat organul de poliție”,

motiv pentru care fapta trebuia încadrată în infracțiunea de tâlhărie, cum

dealtfel inculpatul a și fost trimis în judecată prin actul de sesizare a

instanței (rechizitoriu), în care sens urmează a se dispune.

Referitor la critica privind

înlocuirea măsurii educative a internării într-un centru de reeducare cu o

sancțiune mai aspră, respectiv, aplicarea unei pedepse cu executare prin

privare de libertate, s-a arătat că nu este întemeiată, alegerea făcută de

prima instanță fiind corectă, având în vedere vârsta inculpatului și faptul că

acesta se află la prima încălcare a legii penale.

În ce privește apelul declarat de

inculpat s-a arătat că nu este fondat, deoarece prima instanță a apreciat

corect atât pericolul social al faptelor pe care acesta le-a comis, cât și

datele ce caracterizează persoana sa, în raport de care a ales o sancțiune

corespunzătoare în măsură să realizeze prevederile art. 52 C. pen., motiv

pentru care nu se impune a fi schimbată.

Decizia curții de apel a fost

atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București pe

care a criticat-o cu privire la:

- greșita încadrare juridică a

faptei de tâlhărie săvârșită în dauna părții vătămate O.G., în sensul că în

cauză se impunea reținerea și a agravantelor prevăzute la art. 211 alin. (2)

lit. a), b) și d) C. pen., pe lângă agravanta prevăzută la lit. e), având în

vedere că luarea CD-Player-ului prin violență a avut loc în urma înțelegerii pe

care inculpatul a avut-o cu numitul M., zis „B.”, în condițiile în care era

înarmat, având asupra sa un cuțit cu care a și amenințat pe partea vătămată, și

în timpul nopții, deoarece în luna aprilie la ora 21,00, afară este întuneric;

În legătură cu acest aspect s-a

solicitat a se face aplicarea și a dispozițiilor art. 13 C. pen., având în

vedere faptul că infracțiunea a fost săvârșită mai înainte de modificarea

Codului penal, prin Legea nr. 169/2002, dispozițiile legii vechi fiindu-i mai

favorabile sub aspectul tratamentului juridic aplicabil.

- greșita individualizare a

sancțiunii aplicată inculpatului, în sensul că față de pericolul social al

faptelor săvârșite și anume două infracțiuni de tâlhărie, împrejurările în care

acestea au fost comise, și anume prin folosirea unui mod similar de operare,

asupra a două persoane care erau minore, prin amenințare și pe timp de noapte,

se impune ca în cauză să se aprecieze că pentru reeducarea acestuia se impunea

aplicarea unei pedepse, care să fie executată prin privare de libertate, măsura

educativă a internării într-un centru de reeducare fiind prea blândă.

Recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București, este întemeiat, numai în ce privește critica

privind greșita încadrare juridică a faptei de tâlhărie, reținută în sarcina

inculpatului, comisă în dauna părții vătămate O.G.

Întrucât din actele și probele de la

dosar rezultă că inculpatul a comis fapta de tâlhărie, în dauna părții vătămate

O.G. în urma unei înțelegeri cu o altă persoană, prin folosirea unui cuțit și

în timpul nopții, încadrarea juridică corectă era cea prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. a), b), d) și e) C. pen. și nu art. 211 alin. (2) lit. e) C.

pen., cum eronat a reținut instanța de apel.

Prin urmare, critica fiind

întemeiată, urmează a se dispune casarea deciziei pronunțată de instanța de

apel, în sensul că se va schimba încadrarea juridică a faptei de tâlhărie în

discuție, din art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., în art. 211 alin. (2) lit.

a), b), d) și e) C. pen.

Întrucât fapta a fost comisă înainte de modificarea

Codului penal prin Legea nr. 169/2002, în cauză se va face și aplicarea art. 13

C. pen., deoarece dispozițiile textului de lege anterior este mai favorabil

inculpatului sub aspectul tratamentului juridic aplicabil, deoarece prevede

limite de pedeapsă mai reduse în raport cu textul de lege astfel cum a fost

modificat.

În ce privește critica prin care se

solicită înlocuirea măsurii educative a internării inculpatului într-un centru

de reeducare cu aplicarea unei pedepse privative de libertate, se constată că

nu este întemeiată.

Atât prima instanță, cât și instanța

de apel au apreciat corect că în cauză reeducarea inculpatului se poate realiza

și fără aplicarea unei pedepse privative de libertate, măsura reeducării

într-un centru de reeducare, fiind luată în favoarea sa, deoarece într-o astfel

de situație poate fi urmărit, supravegheat și îndrumat mai îndeaproape de către

un personal specializat în probleme legate de minori, după cum poate să-și

continue studiile și eventual să învețe o meserie pe care să o poată practica

după punerea în libertate.

Pentru considerentele arătate,

urmează a se constata că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel București este fondat, numai în ce privește încadrarea juridică a faptei

de tâlhărie, comisă în dauna părții vătămate O.G., în care sens se va casa

decizia instanței de apel, urmând a se dispune potrivit dispozitivului

prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr.

460 din 19 august 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală,

privind pe intimatul inculpat I.L.

Casează decizia atacată, numai cu

privire la încadrarea juridică a faptei de tâlhărie săvârșită de inculpat la

data de 3 aprilie 2002, în dauna părții vătămate O.G.

În baza art. 334 C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de

art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și a art. 13 din

același cod, în infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit.

a), b), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și a art. 13 din același cod.

Menține măsura educativă a

internării într-un centru de reeducare a inculpatului minor I.L.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 martie 2004.