ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1468/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 306 din 28 martie 2003, Tribunalul București, secția I penală, a luat față de inculpatul minor I.L. măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. și art. 13 C. pen., și de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., cu motivarea că cele două fapte se află în concurs real [ (art. 33 lit. a) C. pen.)]. În baza art. 490 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în executare a măsurii educative.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut timp de 24 de ore în data de 4 iunie 2002 și arestat preventiv cu începere de la 5 iunie 2002, până la data punerii efective în executare a măsurii educative. A constatat că prejudiciul cauzat părților vătămate T.A. și O.G. a fost acoperit. În baza art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 600.000 lei. Prin aceeași hotărâre, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 1.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele: 1. În seara zilei de 11 aprilie 2002, în jurul orelor 19,00, în timp ce se afla pe Calea Dorobanților din București, inculpatul I.L., însoțit fiind de numiții D.F., T.D., R.V.

și P.C., l-a acostat pe numitul T.A., căruia i-a cerut telefonul mobil pe care îl avea asupra sa. Întrucât T.A. a refuzat să dea curs cererii inculpatului, acesta i-a luat prin violență telefonul din mână pe care l-a pus în buzunar, după care i-a smuls de la gât un lănțișor din aur. După însușirea celor două bunuri, inculpatul a fugit de la locul faptei. S-a reținut că, anterior sustragerii bunurilor, inculpatul a cerut părții vătămate să-l însoțească pe o stradă lăturalnică, în loc retras și neluminat, în spatele magazinului A.E., cerere care i-a fost refuzată. 2. La data de 3 aprilie 2002, în jurul orelor 20,00, inculpatul I.L. a acostat, în Piața Romană, pe partea vătămată O.G., în vârstă de 13 ani, la care observase că are asupra sa un CD Player portabil.

Sub pretextul că dorește să asculte și el muzică, inculpatul i-a cerut părții vătămate aparatul, iar după ce a intrat în posesia acestuia a părăsit în fugă locul faptei. Ulterior, inculpatul a vândut CD-ul cu suma de 600.000 lei, pe care a cheltuit-o în interes personal. Partea vătămată O.G. a arătat că inculpatul i-a luat CD-ul prin forță, deoarece la refuzul său, a fost lovit cu pumnii și picioarele și amenințat cu un cuțit care i-a fost pus la gât. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul I.L.

Parchetul a criticat hotărârea primei instanțe cu privire la: - încadrarea juridică a faptei săvârșite în dauna părții vătămate O.G., în sensul că aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, astfel cum a fost reținută prin rechizitoriu și nu de furt, cum greșit a reținut prima instanță, din moment ce din probe rezultă că inculpatul și-a însușit CD-ul, prin folosirea de acte de violență; - greșita alegere a sancțiunii aplicată inculpatului, în sensul că față de gravitatea faptelor comise, în cauză se impunea aplicarea unei pedepse privative de libertate și nicidecum măsura educativă a internării într-un centru de reeducare. Inculpatul I.L. a criticat aceeași hotărâre, solicitând ca în cauză să se țină seama de datele ce caracterizează persoana sa și să i se aplice o sancțiune mai ușoară.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 460 din 19 august 2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și desființând în parte hotărârea atacată a înlăturat dispoziția primei instanțe de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. e) C. pen., menținând celelalte dispoziții ale hotărârii. Prin aceeași decizie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul I.L., pe care l-a obligat să plătească statului suma de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei reprezentând onorariu cuvenit pentru apărarea din oficiu urmează a se plăti din fondul Ministerului Justiției.

În motivarea acestei decizii, instanța de apel a arătat că „În mod constant, pe tot parcursul procesului penal, partea vătămată O.G. a arătat că a fost lovit de către inculpat și de frică i-a dat acestuia CD-Player pe care îl deținea, situație de fapt pe care a relatat-o imediat părinților săi și a doua zi a sesizat organul de poliție”, motiv pentru care fapta trebuia încadrată în infracțiunea de tâlhărie, cum dealtfel inculpatul a și fost trimis în judecată prin actul de sesizare a instanței (rechizitoriu), în care sens urmează a se dispune. Referitor la critica privind înlocuirea măsurii educative a internării într-un centru de reeducare cu o sancțiune mai aspră, respectiv, aplicarea unei pedepse cu executare prin privare de libertate, s-a arătat că nu este întemeiată, alegerea făcută de prima instanță fiind corectă, având în vedere vârsta inculpatului și faptul că acesta se află la prima încălcare a legii penale.

În ce privește apelul declarat de inculpat s-a arătat că nu este fondat, deoarece prima instanță a apreciat corect atât pericolul social al faptelor pe care acesta le-a comis, cât și datele ce caracterizează persoana sa, în raport de care a ales o sancțiune corespunzătoare în măsură să realizeze prevederile art. 52 C. pen., motiv pentru care nu se impune a fi schimbată.

Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București pe care a criticat-o cu privire la: - greșita încadrare juridică a faptei de tâlhărie săvârșită în dauna părții vătămate O.G., în sensul că în cauză se impunea reținerea și a agravantelor prevăzute la art. 211 alin. (2) lit. a), b) și d) C. pen., pe lângă agravanta prevăzută la lit. e), având în vedere că luarea CD-Player-ului prin violență a avut loc în urma înțelegerii pe care inculpatul a avut-o cu numitul M., zis „B.”, în condițiile în care era înarmat, având asupra sa un cuțit cu care a și amenințat pe partea vătămată, și în timpul nopții, deoarece în luna aprilie la ora 21,00, afară este întuneric; În legătură cu acest aspect s-a solicitat a se face aplicarea și a dispozițiilor art. 13 C. pen., având în vedere faptul că infracțiunea a fost săvârșită mai înainte de modificarea Codului penal, prin Legea nr. 169/2002, dispozițiile legii vechi fiindu-i mai favorabile sub aspectul tratamentului juridic aplicabil.

- greșita individualizare a sancțiunii aplicată inculpatului, în sensul că față de pericolul social al faptelor săvârșite și anume două infracțiuni de tâlhărie, împrejurările în care acestea au fost comise, și anume prin folosirea unui mod similar de operare, asupra a două persoane care erau minore, prin amenințare și pe timp de noapte, se impune ca în cauză să se aprecieze că pentru reeducarea acestuia se impunea aplicarea unei pedepse, care să fie executată prin privare de libertate, măsura educativă a internării într-un centru de reeducare fiind prea blândă. Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, este întemeiat, numai în ce privește critica privind greșita încadrare juridică a faptei de tâlhărie, reținută în sarcina inculpatului, comisă în dauna părții vătămate O.G.

Întrucât din actele și probele de la dosar rezultă că inculpatul a comis fapta de tâlhărie, în dauna părții vătămate O.G. în urma unei înțelegeri cu o altă persoană, prin folosirea unui cuțit și în timpul nopții, încadrarea juridică corectă era cea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și e) C. pen. și nu art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cum eronat a reținut instanța de apel. Prin urmare, critica fiind întemeiată, urmează a se dispune casarea deciziei pronunțată de instanța de apel, în sensul că se va schimba încadrarea juridică a faptei de tâlhărie în discuție, din art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., în art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și e) C. pen.

Întrucât fapta a fost comisă înainte de modificarea Codului penal prin Legea nr. 169/2002, în cauză se va face și aplicarea art. 13 C. pen., deoarece dispozițiile textului de lege anterior este mai favorabil inculpatului sub aspectul tratamentului juridic aplicabil, deoarece prevede limite de pedeapsă mai reduse în raport cu textul de lege astfel cum a fost modificat. În ce privește critica prin care se solicită înlocuirea măsurii educative a internării inculpatului într-un centru de reeducare cu aplicarea unei pedepse privative de libertate, se constată că nu este întemeiată.

Atât prima instanță, cât și instanța de apel au apreciat corect că în cauză reeducarea inculpatului se poate realiza și fără aplicarea unei pedepse privative de libertate, măsura reeducării într-un centru de reeducare, fiind luată în favoarea sa, deoarece într-o astfel de situație poate fi urmărit, supravegheat și îndrumat mai îndeaproape de către un personal specializat în probleme legate de minori, după cum poate să-și continue studiile și eventual să învețe o meserie pe care să o poată practica după punerea în libertate. Pentru considerentele arătate, urmează a se constata că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este fondat, numai în ce privește încadrarea juridică a faptei de tâlhărie, comisă în dauna părții vătămate O.G., în care sens se va casa decizia instanței de apel, urmând a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 460 din 19 august 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe intimatul inculpat I.L. Casează decizia atacată, numai cu privire la încadrarea juridică a faptei de tâlhărie săvârșită de inculpat la data de 3 aprilie 2002, în dauna părții vătămate O.G. În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și a art. 13 din același cod, în infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și a art. 13 din același cod.

Menține măsura educativă a internării într-un centru de reeducare a inculpatului minor I.L. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 martie 2004.