ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2480/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2480/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1029 din 29 octombrie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 101 C. pen., raportat la art. 104 și art. 106 C. pen., s-a dispus internarea într-un centru de reeducare a inculpatului T.E., pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. Au fost puse în vedere inculpatului minor dispozițiile art. 107 C. pen., privind condițiile revocării internării minorului. În baza art. 490 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost executată de îndată măsura luată și trimisă o copie de pe hotărâre administrației locului de deținere care va lua măsuri de internare a minorului.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză. În temeiul art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 500.000 lei. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, iar onorariul avocatului din oficiu în sumă de 300.000 lei a fost suportat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că la data de 10 martie 2002, inculpatul a observat-o pe partea vătămată în timp ce înmâna o bancnotă de 500.000 lei unei persoane de la care achiziționase mai multe bunuri din Piața Rahova. În aceste condiții, a smuls banii din mâna părții vătămate după care a fugit.
Cu ocazia unor recunoașteri din grup efectuate la data de 13 martie 2002, inculpatul a fost indicat de către partea vătămată și martorii O.V. și Z.D. ca fiind autorul faptei. De asemenea, în cursul urmăririi penale și în instanță, inculpatul a recunoscut fapta comisă, precizând că banii i-a cheltuit în interes personal. La alegerea sancțiunii aplicate s-a avut în vedere pericolul social al faptei, concluziile anchetei sociale efectuată în cauză, instanța apreciind că se justifică măsura internării într-un centru de reeducare. Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București criticând-o pentru netemeinicie cu privire la măsura educativă dispusă și a solicitat aplicarea unei pedepse privative de libertate.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 68 din 12 februarie 2003, a admis apelul parchetului și a înlăturat dispozițiile art. 107 C. pen. și art. 490 C. proc. pen. În baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și art. 13 C. pen., a dispus condamnarea inculpatului minor la un an și 6 luni închisoare. A motivat instanța de apel că fapta comisă de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social, iar inculpatul provine dintr-o familie dezorganizată, scăpat de sub supraveghere și este cercetat și pentru alte fapte penale. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul, fără să-l motiveze. Examinând din oficiu recursul declarat de inculpat nu se constată existența unor cazuri de casare dintre cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc.
pen., care pot fi luate în considerare din oficiu. În raport de probatoriul administrat, starea de fapt reținută este corectă, încadrarea juridică dată faptei este legală, iar pedeapsa aplicată a fost just individualizată. Corect s-a apreciat că fapta de tâlhărie săvârșită de inculpat prezintă pericol social sporit, iar datele ce caracterizează persoana sa (între altele, în prezent inculpatul este cercetat în stare de arest pentru comiterea altor fapte), justifică modalitatea de executare a pedepsei, prin privare de libertate. În conformitate cu art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul declarat de inculpat, ca nefondat. Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.E. împotriva deciziei nr. 68/ A din 12 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Constată că inculpatul este arestat în altă cauză. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 27 mai 2003.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.