ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1391/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 37 din 18

aprilie 2002, pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr. 1/ P / 2002, a

respins cererile formulate de inculpați în baza art. 334 C. proc. pen.

În baza art. 211 alin. (1) și (2)

lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 74 lit.

a) și b) C. pen. și art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul

c.i. a.

la un an și 2 luni închisoare.

În baza art. 26, raportat la art.

211 alin. (1) și (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C.

pen. și art. 74 lit. a) și b) C. pen. și art. 76 C. pen., a condamnat pe

inculpatul minor M.F. la 8 luni închisoare.

S-a făcut în cauză aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinței și până la

terminarea executării pedepsei.

S-a menținut starea de arest a inculpaților

și potrivit art. 88 C. pen., a computat prevenția acestora de la 2 februarie

2002, la zi, pentru fiecare.

A luat act că partea vătămată S.I.

nu se constituie parte civilă în cauză.

A obligat pe inculpați la câte

1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 300.000 lei

reprezintă onorariul avocat oficiu.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 1 februarie 2002,

inculpatul C.I.A. și inculpatul M.F., foști colegi de școală primară s-au

întâlnit în barul numitului V.G. din satul Rasa, unde au început să consume

băuturi alcoolice.

La un moment dat au observat că în

bar consuma băuturi și partea vătămată S.I., pe care o cunoșteau bine și care

pentru a plăti consumația a scos mai multe bancnote de 100.000 lei din buzunar.

Inculpatul C.I.A. văzând că victima

are bani i-a propus inculpatului M.F. ca la plecarea din bar a acesteia s-o

urmărească și prin violență să o deposedeze de bani și să-i împartă în două.

Odată perfectată înțelegerea, cum au

observat că partea vătămată a plecat acasă, au ieșit și ei din bar și au

urmărit-o pe o uliță mai întunecoasă.

Apropiindu-se de victimă, inculpatul

C.I.A. i-a sărit în spate doborând-o la pământ, poziție în care nu s-a mai

putut apăra și cu repeziciune i-a sustras din buzunar suma de 750.000 lei și un

pachet de țigări Viceroy.

În acest timp inculpatul M.F.

aflându-se la circa 2 - 3 m nu a mai acționat la imobilizarea victimei, fiind

suficientă pentru doborârea acesteia numai intervenția inculpatului C.I.A., iar

el a stat de pază.

După ce a observat că inculpatul

C.I.A. i-a luat banii din buzunarul pantalonilor cu care era îmbrăcată victima,

cei doi au fugit spre o stație de autobuz, unde inculpatul C.I.A. i-a dat

inculpatului M.F. suma de 250.000 lei spunându-i că asupra victimei a găsit

numai 500.000 lei.

Din probele administrate s-a

stabilit că în momentul când victima era la pământ l-a recunoscut pe unul

dintre agresori, respectiv pe inculpatul M.F., întrucât locuiesc în apropiere

unul de celălalt și a strigat la el să-i restituie banii, dar acesta a fugit

împreună cu inculpatul C.I.A.

În dimineața zilei de 2 februarie

2002, victima s-a dus la părinții inculpatului M.F. pentru a le cere banii, dar

de față cu tatăl său inculpatul M.F. a negat că a participat la deposedarea

prin violență a victimei de bani, poziție ce a determinat victima să sesizeze

organul de poliție din comuna Grădiștea.

Acționând cu operativitate organele

de poliție au identificat pe cei doi autori care în final au recunoscut fapta

comisă, o parte din sumă – 450.000 lei găsindu-se asupra inculpatului C.I.A.,

iar suma de 200.000 lei a fost ridicată de la domiciliul numitului M.N., tatăl

inculpatului M.F., bani pe care acesta îi ascunsese sub un preș din baia

locuinței.

Părții vătămate i-au restituit suma

de 650.000 lei și aceasta nu s-a mai constituit parte civilă în proces.

În drept, fapta inculpatului C.I.A.

de 19 ani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie

prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea

art. 75 lit. c) C. pen.

În sarcina inculpatului M.F. s-a

reținut complicitatea la infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 26,

raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea

art. 99 și urm. C. pen.

La individualizarea pedepselor

inculpaților, tribunalul a avut în vedere, pe lângă circumstanțele personale

ale faptei comise (după o prealabilă înțelegere, pe timp de noapte, profitând

de neputința părții vătămate de a se apăra datorită intoxicației etilice) și

circumstanțele personale ale inculpaților (lipsiți de antecedente penale,

sinceri și cooperanți pe tot parcursul procesului penal).

Analizând toate aceste considerente,

s-a apreciat că scopul pedepselor și reeducarea inculpaților se pot realiza

numai prin pronunțarea unor pedepse cu închisoarea, cu executare în regim de

detenție.

Împotriva sentinței au declarat apel

inculpații C.I.A. și M.F. și Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului, Parchetul a

solicitat majorarea pedepselor, ținându-se cont de gravitatea faptelor comise.

Inculpatul C.I. a solicitat

schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt și să se înlăture

aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

Inculpatul M.F. și-a retras apelul.

Prin decizia penală nr. 533 din 3

septembrie 2002, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a luat act de

retragerea apelului declarat de inculpatul M.F. și a respins, ca nefondate,

apelurile declarate de inculpatul C.I.A. și Parchetul de pe lângă Tribunalul

Călărași, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța

de fond.

Împotriva deciziei a declarat recurs

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, solicitând admiterea

recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, condamnarea inculpatului M.F.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), d) și e) C.

pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și majorarea pedepselor aplicate

inculpaților.

Curtea, verificând actele dosarului

cauzei, constată că recursul formulat de Parchet este fondat numai în ce

privește motivul de recurs privind majorarea pedepselor și nefondat în ce

privește condamnarea inculpatului M.F. ca autor al infracțiunii de tâlhărie,

pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a stabilit corect

situația de fapt și vinovăția inculpaților, procedând la încadrarea juridică

corespunzătoare a faptelor comise de către aceștia.

Motivul de recurs formulat și care

vizează schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpatul M.F. din

complicitate la tâlhărie în infracțiunea de tâlhărie, nu poate fi primit

întrucât s-a stabilit, în baza probatoriului administrat în cauză, că

inculpatul M.F. a participat la comiterea faptei în calitate de complice și nu

de autor.

Astfel, din probe rezultă că

inculpatul C.I.A. a împins partea vătămată, a trântit-o la pământ și, apoi, a

deposedat-o de bani.

Inculpatul M.F. s-a aflat în

apropiere, a fugit și, apoi a primit de la C.I.A. suma de 250.000 lei.

Cât privește, însă, individualizarea

pedepselor aplicate inculpaților, se apreciază că nu au fost just

individualizate în privința cuantumului.

Astfel, din analiza actelor

dosarului cauzei, se constată că nu se impune reținerea circumstanțelor

atenuante în sarcina inculpaților, așa încât acestea vor fi înlăturate.

Pe de altă parte, în raport de

prevederile art. 72 C. pen., Curtea apreciază că, într-adevăr, la stabilirea

cuantumului pedepselor nu s-au avut în vedere, în suficientă măsură gradul de

pericol social al faptelor comise, condițiile concrete în care au fost comise

infracțiunile și persoana inculpaților, modalitatea în care inculpații au

conceput și realizat rezoluția infracțională.

Față de aceste considerente, urmează

să fie admis recursul declarat de Parchet cu privire la cuantumul pedepselor,

se vor înlătura prevederile art. 74 și art. 76 C. pen., față de ambii

inculpații și se vor majora pedepsele față de aceștia, conform dispozitivului.

Se vor menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor recurate.

Se vor deduce perioadele executate

în arest preventiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr.

533 din 3 septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală,

privind pe intimații inculpați C.I.A. și M.F.

Casează decizia penală menționată și

sentința penală nr. 37 din 18 aprilie 2002 a Tribunalului Călărași cu privire

la individualizarea pedepselor.

Înlătură dispozițiile art. 74 și

art. 76 C. pen., față de ambii inculpați și majorează pedepsele aplicate

inculpaților, astfel: pentru inculpatul C.I.A. de la 1,2 ani închisoare la 5

ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit.

a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., iar pentru

inculpatul M.F., de la 8 luni închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare pentru

infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit.

a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

Deduce din pedeapsă durata arestării

preventive pentru inculpatul C.I.A. de la 2 februarie 2002, până la 19 martie

2003, iar pentru inculpatul M.F. de la 2 februarie 2002, până la 1 octombrie

2002.

Menține celelalte dispoziții.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, pentru apărarea inculpatului M.F.,

se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 martie 2003.