ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6472/2004

deliberând asupra recursului declarate de inculpații

L.L.F. și G.V.S. împotriva deciziei penale nr. 534/ A pronunțate de Curtea de

Apel Galați, secția penală, la 29 septembrie 2004, în dosarul nr. 1265/P/2004,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 174, pronunțată la 13 mai

2004, în dosarul nr. 569/P/2004, Tribunalul Vrancea, secția penală, a dispus aplicarea

pe o perioadă de un an a măsurii educative a libertății supravegheate,

prevăzute de art. 101 lit. b) C. pen., inculpaților minori L.L.F. și G.V.S.,

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2)

lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și

următoarele C. pen.

În cazul lui L.L.F. supravegherea a fost încredințată

mamei sale L.N., căreia i-au fost puse în vedere îndatoririle prevăzute de art.

103 alin. (2) C. pen., iar în cazul lui G.V.S. supravegherea a fost

încredințată Serviciului de Reintegrare Socială și Supraveghere de pe lângă

Tribunalul Vrancea.

Prin aceeași sentință s-a făcut aplicarea art. 103

alin. (3) lit. a) și b) C. pen., inculpații fiind obligați să nu frecventeze

anumite categorii de locuri publice, „gări C.F.R., autogări, discoteci și

baruri de pe raza județului Vrancea”, și „să nu intre în legătură cu persoane

care posedă antecedente penale”, atrăgându-li-se totodată atenția asupra

consecințelor comportării lor în raport cu prevederile art. 103 alin. (6) C.

pen.

Totodată instanța de fond a constatat că prejudiciul

cauzat părții vătămate A.I. a fost „recuperat prin restituire” și i-a obligat

pe fiecare dintre inculpați la plata către stat a câte 600 000 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut

în esență că, la 19 ianuarie 2004, acționând împreună, inculpații l-au lovit și

l-au imobilizat pe A.I., în vârstă de 13 ani, care se afla în sala de așteptare

a gării feroviare din orașul Mărășesti, sustrăgând din buzunarul victimei suma

36 000 de lei.

Apelul declarat ulterior în cauză de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Vrancea a fost admis prin decizia penală nr. 534 pronunțată de

Curtea de Apel Galați, secția penală, la 29 septembrie 2004, în dosarul nr.

1265/P/2004.

Ca urmare hotărârea primei instanțe a fost desființată

în parte „pe latură penală” în sensul aplicării, față de ambii inculpați, a

măsurii internării într-un centru de reeducare până la împlinirea vârstei de 18

ani, conform art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C.

pen. și a art. 99, raportat la art. 101 lit. d), art. 104 și art. 106 alin. (1)

C. pen.

Totodată s-a dispus ca măsura educativă astfel

aplicată să fie adusă la cunoștința S.R.S.S. de pe lângă Tribunalul Vrancea, în

calitate de „organ abilitat cu exercitarea supravegherii față de minori”,

celelalte dispoziții ale sentinței apelate fiind menținute.

În legătură cu cheltuielile judiciare efectuate în

apel s-a făcut aplicarea art. 192 alin. (3) C. proc. pen., stabilindu-se că

acestea rămân în sarcina statului și dispunându-se ca valoarea de 800 000 lei a

onorariului pentru avocatul desemnat din oficiu în vederea asigurării

asistenței juridice a inculpaților să fie „avansată din fondurile Ministerului

Justiției”.

Pronunțând această decizie instanța de apel a avut în

vedere gravitatea infracțiunii reținute în sarcina inculpaților și a estimate

totodată că măsura educativă dispusă prin sentință nu este susceptibilă de a-și

atinge scopul dată fiind mai cu seamă capacitatea cu totul limitată a

familiilor celor doi minori de a asigura efectiva lor reeducare și reintegrare

socială.

Împotriva deciziei instanței de apel au declarat

recurs în termen legal cei doi inculpați, cauza fiind apoi înregistrată pe

rolul Înaltei Curți de Casație si Justiție, secția penală, cu numărul de dosar

5930/2004.

Recursurile nu au fost motivate însă, cu prilejul

dezbaterilor care au avut loc la termenul de la 3 decembrie 2004, inculpații au

solicitat casarea deciziei pronunțate în apel și menținerea hotărârii instanței

de fond, cereri similare fiind formulate și de mamele acestora, intimatele L.N.

și G.M.

În ceea ce îi privește intimații A.I., L.C., G.T.,

S.R.S.S. de pe lângă Tribunalul Vrancea și Primăria orașului Mărășești,

autoritatea tutelară nu s-au prezentat în fața acestei Curți și nici nu și-au

făcut cunoscut în scris punctul de vedere referitor la recursurile declarate în

cauză.

Recursurile sunt nefondate.

În acest sens, Curtea are în vedere că, potrivit

probelor administrate în cauză, cei doi minori provin din familii dezorganizate

aflate în imposibilitatea de a exercita asupra lor o autoritate educativă sau o

influență pozitivă.

Frecventarea sporadică a cursurilor școlare (de către

L.L.F.) sau chiar de încetarea frecventării acestora (în cazul lui G.V.S.)

constituie o altă împrejurare de fapt de natură a diminua posibilitățile de

reeducare și reintegrare socială a inculpaților, situație care, dincolo de

criteriile de individualizare prevăzute de art. 100 alin. (1) teza a II-a C.

pen., contravine interesului minorilor.

Aceste aspecte, precum și modul în care ele au

influențat comportarea inculpaților, aflându-se implicit la originea

activității infracționale reținute în sarcina lor, au fost în mod justificat

avute în vedere de către instanța de apel, inclusiv în evaluarea pericolului

social concret al tâlhăriei comise.

În acest context sunt lipsite de suport criticile

aduse deciziei recurate în legătură cu natura măsurii educative aplicate de

către instanța de apel.

În altă ordine de idei, Curtea reține că, în urma

verificării deciziei atacate în raport cu dispozițiile art. 385

9

alin. (1) și (3) C. proc. pen., nici una dintre aceste prevederi legale nu își

găsește incidența în cauză.

În consecință, urmează ca, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. I lit. b) C. proc. pen., recursurile să fie respinse ca

nefondate.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții

urmează a fi obligați la plata către stat a cheltuielilor judiciare prilejuite

de judecarea cauzei în recurs, cu mențiunea că onorariul pentru apărătorul

desemnat din oficiu pentru a le asigura asistența juridică se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpații L.L.F. și G.V.S. împotriva deciziei penale nr. 534/ A din 29

septembrie 2004 a Curții de Apel Galați.

Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte

1 600 000 lei, cheltuieli judiciare, din care suma de câte 400 000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 decembrie

2004