ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 416/2014

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

a) Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată la data de 9 aprilie 2012 sub nr. 2968/2/2012, reclamanta SC L.C.

SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Garda Financiară - Comisariatul

General, anularea actului administrativ, emis de pârâtă, prin care s-au dispus

măsuri în sarcina reprezentantului legal al reclamantei de înregistrare în

evidența financiar contabilă a societății.

În motivarea

acțiunii, s-a arătat că urmare verificărilor efectuate de comisarii Gărzii

Financiare - Comisariatul General, la societatea reclamantă, având ca obiectiv

verificarea modului în care aceasta a facturat articolele și serviciile

funerare prestate către persoane fizice în cursul anului 2011, s-a constatat că

pentru venituri neînregistrate în sumă de 4.122.920,20 RON nu s-au calculate și

virat la bugetul de stat TVA în sumă de 797.984,50 și impozit în sumă de

531.989,35 RON.

În motivarea cererii

de anulare a actului de control atacat, reclamanta a susținut că

procesul-verbal de control este nelegal, motiv pentru care a sesizat organul

fiscal în termenul legal de 30 de zile de la data comunicării actului atacat,

formulând în acest sens contestația înregistrată sub nr. 121230 din 5 martie

2012, în conformitate cu dispozițiile art. 205 C. proc. fisc., raportat la

dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Autoritatea publică

pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității

acțiunii, motivată de faptul că procesul-verbal a cărui anulare se cere,

întocmit de comisarii Gărzii Financiare - Comisariatul General, nu reprezintă

un act administrativ în sensul dispozițiilor Legii contenciosului administrativ

nr. 554/2004.

b) Soluția instanței

de fond

Prin Sentința nr.

3900 din 11 iunie 2012, Curtea de Apel București a admis excepția

inadmisibilității și a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța

această hotărâre s-au reținut următoarele:

În cauză este

necontestat că obiectul litigiului de față în constituie Procesul-verbal încheiat

de comisarii Gărzii Financiare din cadrul Comisariatului General București, în

data de 16 februarie 2012, prin care s-a dispus, în urma celor constatate, ca

societatea verificată să "ia măsuri pentru înregistrarea sumelor stabilite

conform prezentului proces-verbal, în evidența financiar-contabilă și virarea

lor către bugetul de stat".

A mai reținut Curtea

că actul atacat în cadrul litigiului de față este un proces-verbal încheiat de

lucrători ai Gărzii Financiare prin care s-a dispus stabilirea unei stări de

fapt fiscale, iar nu o sancțiune contravențională, singura situație în care

acest act putea fi atacat separat conform art. 5 alin (2) din O.U.G. nr.

91/2003 privind Garda Financiară, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel fiind, Curtea

a reținut că organele Gărzii Financiare sunt organe fiscale de control

financiar, care nu au competența de a stabili taxe și impozite fiscale, ci doar

stabilesc o situație de fapt fiscală, ceea ce s-a și întâmplat în cauza de

față, întrucât, din actele cauzei nu rezultă impunerea în sarcina societății

reclamante a unor obligații de plată la bugetul statului.

Prin urmare, instanța

a constatat că actul dedus judecății are natura unui operațiuni administrative,

fiind un act premergător, cu caracter preparator, care în cazul emiterii unui

act administrativ-fiscal producător de efecte juridice deschide calea unei

acțiuni în justiție în cadrul căreia poate fi atacat și acesta.

a) Motivele de recurs

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs reclamanta SC L.C. SRL

București.

Reclamanta a criticat

sentința primei instanțe, în sensul că instanța de fond a interpretat greșit

actul juridic dedus judecății, a schimbat natura acestuia și a fost pronunțată

cu aplicarea greșită a legii.

b) Analiza motivelor

de recurs

Prin procesul-verbal

contestat, Garda Financiară - Comisariatul General a stabilit stări de fapt și

împrejurări din activitatea SC L.C. SRL în vederea valorificării lor de

organele competente.

Procesul-verbal

contestat a fost întocmit în baza art. 6 alin. (7) din O.U.G. nr. 91/2003,

modificată și completată, conform cărora la constatarea unor împrejurări

privind săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală în domeniul

financiar-fiscal, organele Gărzii Financiare întocmesc procese-verbale în baza

cărora sesizează organele de urmărire penală cu privire la faptele constatate.

Potrivit art. 9 alin.

(5) din H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea și funcționarea Gărzii

Financiare, la constatarea împrejurărilor privind săvârșirea unor fapte

prevăzute de legea penală în domeniul financiar-fiscal, organele Gărzii

Financiare întocmesc procese-verbale prin care stabilesc implicațiile fiscale

ale acestora, în baza cărora sesizează organele de urmărire penală și dispun măsuri

asigurătorii.

Procesul-verbal

întocmit în baza prevederilor art. 9 alin. (5) din H.G. nr. 1324/2009 poate

cuprinde și evaluări ale prejudiciului fiscal, fără calcularea de obligații

accesorii și nu constituie titluri de creanță fiscală, așa cum rezultă din

prevederile art. 11 alin. (3) din H.G. nr. 1324/2009, fiind un mijloc de probă.

Obiectul acțiunii

judiciare la instanța de contencios administrativ îl poate constitui anularea

unui act administrativ, ca ipoteză generală, cu aplicarea prevederilor Legii

nr. 554/2004 și ca ipoteză particulară, anularea unui titlu de creanță fiscală,

după parcurgerea procedurii prevăzute de O.U.G. nr. 92/2003, cum rezultă din

prevederile art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004 și art. 218 alin. (2) C. proc.

fisc.

În speță, procesul-verbal

a cărui anulare se cere nu este act administrativ, în sens general, astfel cum

este definit în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004,

pentru că prin acesta nu se creează, modifică sau sting raporturi juridice, ci

este un mijloc de probă, așa cum expres se prevede în cuprinsul art. 233

1

alin. (5) C. proc. fisc. și art. 11 alin. (3) din H.G. nr. 533/2007.

Procesul-verbal

încheiat în condițiile explicate mai sus nu este titlu de creanță fiscală

pentru că atât prin art. 233

1

alin. (5) C. proc. fisc., cât și

printr-un act administrativ, infralegislativ, s-a arătat în mod expres că un

astfel de act nu este titlu de creanță fiscală, situație în care chiar

legiuitorul a făcut calificarea acestui act.

Așa cum s-a arătat,

instanța de contencios administrativ are competența de a analiza legalitatea

actelor administrative, în sens general, a actelor administrative fiscale și nu

a mijloacelor de probă asupra cărora se va exercita dreptul de apreciere în

procesul penal.

Ca urmare, acțiunea

având ca obiect anularea procesului-verbal întocmit de Garda Financiară în

vederea sesizării organelor de urmărire penală este inadmisibilă, așa cum s-a

susținut prin întâmpinarea formulată de pârâtă.

Pentru considerentele

de mai sus, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de reclamanta SC

L.C. SRL va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC L.C. SRL București împotriva Sentinței nr. 3900 din 11 iunie

2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 30 ianuarie 2014.

Procesat

de GGC - AZ