ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 416/2014

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prima instanță a) Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 9 aprilie 2012 sub nr. 2968/2/2012, reclamanta SC L.C. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Garda Financiară - Comisariatul General, anularea actului administrativ, emis de pârâtă, prin care s-au dispus măsuri în sarcina reprezentantului legal al reclamantei de înregistrare în evidența financiar contabilă a societății.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că urmare verificărilor efectuate de comisarii Gărzii Financiare - Comisariatul General, la societatea reclamantă, având ca obiectiv verificarea modului în care aceasta a facturat articolele și serviciile funerare prestate către persoane fizice în cursul anului 2011, s-a constatat că pentru venituri neînregistrate în sumă de 4.122.920,20 RON nu s-au calculate și virat la bugetul de stat TVA în sumă de 797.984,50 și impozit în sumă de 531.989,35 RON. În motivarea cererii de anulare a actului de control atacat, reclamanta a susținut că procesul-verbal de control este nelegal, motiv pentru care a sesizat organul fiscal în termenul legal de 30 de zile de la data comunicării actului atacat, formulând în acest sens contestația înregistrată sub nr. 121230 din 5 martie 2012, în conformitate cu dispozițiile art. 205 C. proc.

fisc., raportat la dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004. Autoritatea publică pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, motivată de faptul că procesul-verbal a cărui anulare se cere, întocmit de comisarii Gărzii Financiare - Comisariatul General, nu reprezintă un act administrativ în sensul dispozițiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. b) Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 3900 din 11 iunie 2012, Curtea de Apel București a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele: În cauză este necontestat că obiectul litigiului de față în constituie Procesul-verbal încheiat de comisarii Gărzii Financiare din cadrul Comisariatului General București, în data de 16 februarie 2012, prin care s-a dispus, în urma celor constatate, ca societatea verificată să "ia măsuri pentru înregistrarea sumelor stabilite conform prezentului proces-verbal, în evidența financiar-contabilă și virarea lor către bugetul de stat". A mai reținut Curtea că actul atacat în cadrul litigiului de față este un proces-verbal încheiat de lucrători ai Gărzii Financiare prin care s-a dispus stabilirea unei stări de fapt fiscale, iar nu o sancțiune contravențională, singura situație în care acest act putea fi atacat separat conform art. 5 alin (2) din O.U.G.

nr. 91/2003 privind Garda Financiară, cu modificările și completările ulterioare. Astfel fiind, Curtea a reținut că organele Gărzii Financiare sunt organe fiscale de control financiar, care nu au competența de a stabili taxe și impozite fiscale, ci doar stabilesc o situație de fapt fiscală, ceea ce s-a și întâmplat în cauza de față, întrucât, din actele cauzei nu rezultă impunerea în sarcina societății reclamante a unor obligații de plată la bugetul statului. Prin urmare, instanța a constatat că actul dedus judecății are natura unui operațiuni administrative, fiind un act premergător, cu caracter preparator, care în cazul emiterii unui act administrativ-fiscal producător de efecte juridice deschide calea unei acțiuni în justiție în cadrul căreia poate fi atacat și acesta.

2. Instanța de recurs a) Motivele de recurs Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs reclamanta SC L.C. SRL București. Reclamanta a criticat sentința primei instanțe, în sensul că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura acestuia și a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii. b) Analiza motivelor de recurs Prin procesul-verbal contestat, Garda Financiară - Comisariatul General a stabilit stări de fapt și împrejurări din activitatea SC L.C. SRL în vederea valorificării lor de organele competente. Procesul-verbal contestat a fost întocmit în baza art. 6 alin. (7) din O.U.G. nr. 91/2003, modificată și completată, conform cărora la constatarea unor împrejurări privind săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală în domeniul financiar-fiscal, organele Gărzii Financiare întocmesc procese-verbale în baza cărora sesizează organele de urmărire penală cu privire la faptele constatate.

Potrivit art. 9 alin. (5) din H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare, la constatarea împrejurărilor privind săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală în domeniul financiar-fiscal, organele Gărzii Financiare întocmesc procese-verbale prin care stabilesc implicațiile fiscale ale acestora, în baza cărora sesizează organele de urmărire penală și dispun măsuri asigurătorii. Procesul-verbal întocmit în baza prevederilor art. 9 alin. (5) din H.G. nr. 1324/2009 poate cuprinde și evaluări ale prejudiciului fiscal, fără calcularea de obligații accesorii și nu constituie titluri de creanță fiscală, așa cum rezultă din prevederile art. 11 alin. (3) din H.G. nr. 1324/2009, fiind un mijloc de probă.

Obiectul acțiunii judiciare la instanța de contencios administrativ îl poate constitui anularea unui act administrativ, ca ipoteză generală, cu aplicarea prevederilor Legii nr. 554/2004 și ca ipoteză particulară, anularea unui titlu de creanță fiscală, după parcurgerea procedurii prevăzute de O.U.G. nr. 92/2003, cum rezultă din prevederile art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004 și art. 218 alin. (2) C. proc. fisc. În speță, procesul-verbal a cărui anulare se cere nu este act administrativ, în sens general, astfel cum este definit în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, pentru că prin acesta nu se creează, modifică sau sting raporturi juridice, ci este un mijloc de probă, așa cum expres se prevede în cuprinsul art. 233 1 alin. (5) C. proc.

fisc. și art. 11 alin. (3) din H.G. nr. 533/2007. Procesul-verbal încheiat în condițiile explicate mai sus nu este titlu de creanță fiscală pentru că atât prin art. 233 1 alin. (5) C. proc. fisc., cât și printr-un act administrativ, infralegislativ, s-a arătat în mod expres că un astfel de act nu este titlu de creanță fiscală, situație în care chiar legiuitorul a făcut calificarea acestui act. Așa cum s-a arătat, instanța de contencios administrativ are competența de a analiza legalitatea actelor administrative, în sens general, a actelor administrative fiscale și nu a mijloacelor de probă asupra cărora se va exercita dreptul de apreciere în procesul penal. Ca urmare, acțiunea având ca obiect anularea procesului-verbal întocmit de Garda Financiară în vederea sesizării organelor de urmărire penală este inadmisibilă, așa cum s-a susținut prin întâmpinarea formulată de pârâtă.

Pentru considerentele de mai sus, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de reclamanta SC L.C. SRL va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC L.C. SRL București împotriva Sentinței nr. 3900 din 11 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 ianuarie 2014. Procesat de GGC - AZ