ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3056/2017

Asupra cererii formulate în cauză;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată inițial Tribunalului Mureș, secția contencios administrativ și fiscal la data de 7 aprilie 2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Vaslui, aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, conform prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, ca urmare a refuzului de punere în executare a dispozițiilor Deciziei nr. 416 din 16 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în Dosarul nr. x/2012.

Prin Sentința civilă nr. 2179 din 30 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 1 septembrie 2014.

Prin Sentința civilă nr. 129 din 7 noiembrie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admisă cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Vaslui și, în consecință, a fost aplicată pârâtului Primarul Municipiului Vaslui o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, cu începere de la data de 7 aprilie 2014, data formulării cererii.

Împotriva Sentinței civile nr. 129 din 7 noiembrie 2014 a formulat recurs pârâtul Primarul Municipiului Vaslui, întemeindu-și recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii de fond și respingerea cererii de chemare în judecată.

Prin Decizia nr. 1393 din data de 5 aprilie 2017 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Vaslui împotriva Sentinței civile nr. 129 din 7 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și, rejudecând, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 26 iulie 2017, intimatul-reclamant A. a solicitat completarea dispozitivului Deciziei nr. 1393 din 5 aprilie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

În susținerea cererii, intimatul-reclamant a invocat faptul că, la data de 22 decembrie 2016, în dosarul instanței de recurs a fost depusă o cerere prin care a solicitat acesteia să se pronunțe asupra excepției autorității de lucru judecat, în raport de soluția pronunțată în Dosarul nr. x/2012 și de considerentele Curții de Apel Târgu Mureș regăsite în cuprinsul Deciziei nr. 416R din 16 ianuarie 2014, a cărei motivare a fost confirmată de Decizia nr. 341 din 23 aprilie 2015 a aceleiași instanțe, pronunțată în Dosarul nr. x/2015.

În cuprinsul Deciziei nr. 1393 din 5 aprilie 2017 nu se face nicio referire cu privire la soluția acordată acestei excepții, astfel încât intimatul-reclamant solicită instanței de recurs să se pronunțe și asupra aspectelor sesizate prin cererea depusă la data de 22 decembrie 2016, luând în considerare și dispozițiile H.G. nr. 99/2015, precum și considerentele Deciziei nr. 798/2011 a Curții Constituționale.

Intimatul-reclamant a atașat cererii de completare a dispozitivului hotărârii, copia dovezii de trimitere la dosarul cauzei a precizărilor formulate la data de 22 decembrie 2016.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 15 septembrie 2017, recurentul-pârât Primarul Municipiului Vaslui a invocat, în principal, excepția tardivității cererii, în raport de dispozițiile art. 444 C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea cererii de completare a dispozitivului, ca neîntemeiată.

II. Soluția Înaltei Curți asupra cererii de completare a dispozitivului Deciziei nr. 1393 din 5 aprilie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Analizând cu prioritate excepția tardivității, potrivit art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția invocată de recurentul-pârât Primarul Municipiului Vaslui este întemeiată, reținând următoarele considerente:

Potrivit art. 444 alin. (1) din C. proc. civ.: "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare."

În cauză, hotărârea a cărei completare se solicită are caracter definitiv, fiind pronunțată în calea de a atac a recursului, motiv pentru care sunt incidente dispozițiile art. 444 alin. (1) C. proc. civ., în privința termenului de formulare a cererii de completare a hotărârii, respectiv 15 zile de la pronunțare.

Decizia nr. 1393 a fost pronunțată la data de 5 aprilie 2017, astfel încât, în raport de modul de calcul ale termenelor de procedură socotite pe zile, prevăzute de art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., termenul de formulare a cererii de completare a hotărârii s-a împlinit la data de 21 aprilie 2017.

Având în vedere că intimatul-reclamant A. a depus cererea de completare a dispozitivului hotărârii prin intermediul serviciului poștal, la data de 24 iulie 2017 (conform ștampilei poștei aplicată pe plicul aflat la dosar), Înalta Curte constată că cererea este introdusă cu nerespectarea termenului legal, fiind tardiv formulată.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată că excepția tardivității este întemeiată, urmând a respinge cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 1393 din 5 aprilie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv introdusă.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității.

Respinge, ca tardiv introdusă, cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 1393 din 5 aprilie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, formulată de intimatul-reclamant A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 octombrie 2017.

Procesat de GGC - MM