ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2330/2016

Decizia nr. 2330/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 24 februarie 2016, sub nr. x/102/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.M.F.P.S.P.V. - C.S.E.P.H.A., aplicarea pârâtului a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, conform prevederilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

2.1. Hotărârea Tribunalului Mureș, secția contencios administrativ și fiscal

Prin Încheierea nr. 386 din 30 mai 2016, Tribunalul Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Mureș, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că obiectul cauzei îl constituie solicitarea reclamantului ca instanța de executare să aplice pârâtului o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, conform prevederilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, întrucât pârâtul nu s-a conformat în termen legal obligațiilor stabilite în sarcina acestuia prin Decizia nr. 684/R din 1 octombrie 2015 a Curții de Apel Târgu Mureș, pronunțată în Dosarul nr. x/102/2013.

În materia contenciosului administrativ, Legea nr. 554/2004 prevede că, dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să emită un act administrativ, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

Pentru a asigura executarea obligației de a face instituită intuitu personae, art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 instituie posibilitatea constrângerii debitorului la aplicarea unei sancțiuni - amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere.

Cu privire la competența instanței care aplică această sancțiune, art. 25 alin. (1) din aceeași lege prevede explicit că aceasta este instanța de executare, așa cum este definită prin art. 2 lit. ț) din Legea nr. 554/2004. De regulă, această instanță este cea care a judecat în prima instanță.

Însă, aceste prevederi legale dacă sunt coroborate cu art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, care arată că instanța poate stabili prin dispozitiv, la cererea părții interesate, un termen de executare, precum și amenda prevăzută la art. 24 alin. (3), rezultă că instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ este cea care a admis acțiunea și a stabilit obligațiile prevăzute la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În speță, instanța care a admis cererea reclamantului și a stabilit obligațiile prevăzute la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 este Curtea de Apel Târgu Mureș și prin urmare, Tribunalul a constatat că această instanță este competentă să soluționeze cererea reclamantului formulată în baza prevederilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 2 iunie 2015, sub același număr de dosar.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 61 din 9 iunie 2016, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială a instanței, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Mureș, secția contencios administrativ și fiscal.

Instanța a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Procedând la o interpretare a normelor incidente cauzei (art. 2 alin. (1) lit. ț, art. 24, art. 25 și art. 28 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ), în sensul de a produce efecte juridice și, luând în considerare împrejurarea că, de regulă, instanța de executare este cea care a judecat în prima instanță, iar potrivit prevederilor Noului C. proc. civ. calea de atac devolutivă este numai apelul, în sensul că numai acesta provoacă o nouă judecată în fond, în condițiile în care în sistemul noului cod nu mai este reglementată o cale de atac echivalentă recursului prevăzut de art. 304

1

C. proc. civ. (1865), și, de asemenea, făcând corelațiile ce se impun a fi făcute cu procedura specială reglementată în art. 24 - 25 din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel a constatat că, instanța de executare care poate să aplice măsurile prevăzute de art. 25 din Legea contenciosului administrativ este definită de art. 2 alin. (1) lit. ț) din Legea nr. 554/2004, ca fiind instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ, adică Tribunalul sau, după caz, Curtea de Apel competentă să judece cauza în prima instanță.

În speță, Curtea de Apel a reținut că prin Sentința nr. 2.447 din 3 octombrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/102/2013, Tribunalul Mureș a soluționat în prima instanță (în fond) cererea formulată de reclamantul A. și prin urmare este instanță de executare în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. ț) din Legea nr. 554/2004.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., republicat, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că obiectul cauzei dedus judecății îl constituie solicitarea reclamantului A. să se aplice conducătorului autorității publice pârâte o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, conform prevederilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, întrucât pârâtul nu s-a conformat în termen legal obligațiilor stabilite în sarcina sa prin Decizia nr. 684/R din 1 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în Dosarul nr. x/102/2013.

Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, executarea hotărârilor judecătorești prin care autoritatea publică a fost obligată să modifice un act administrativ se execută în termenul prevăzut în hotărârea judecătorească, în caz contrar urmând a fi aplicată o amendă administrativă (reclamantul având, la rândul său, dreptul la penalități).

Potrivit art. 25 raportat la art. 2 alin. (1) lit. ț) din Legea nr. 554/ 2004, instanța de executare în materia contenciosului administrativ (instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ) este cea care aplică sancțiunea și penalitățile prevăzute la art. 24 alin. (3), fără a fi nevoie de învestirea hotărârii cu formulă executorie sau de solicitarea încuviințării executării silite prin intermediul executorului judecătoresc.

În jurisprudența sa, instanța supremă a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 25 din Legea contenciosului administrativ, sancțiunea și despăgubirile prevăzute de art. 24 alin. (3) pentru neexecutarea la termen, de către autoritatea publică, a unei hotărâri judecătorești se aplică, respectiv se acordă de către instanța de executare, la cererea reclamantului, iar conform art. 2 alin. (1) lit. ț) din aceeași lege, "instanța de executare este instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ", iar nu instanța de executare prevăzută de art. 650 coroborat cu art. 665 alin. (1), (2) C. proc. civ., subliniind de fiecare dată existența procedurii speciale, distincte, de executare a hotărârilor judecătorești pronunțate în materia contenciosului administrativ.

Mijlocul de constrângere prevăzut de legiuitor pentru executarea silită a unei hotărâri judecătorești pronunțate în materia contenciosului administrativ, prin care s-au stabilit obligații de a face ce nu pot fi îndeplinite prin altă persoană decât debitorul, este cel reglementat de art. 24 - art. 25 din Legea nr. 554/2004.

În acord cu considerentele Curții de Apel, Înalta Curte constată că instanța de executare (definită de art. 2 alin. (1) lit. ț) din Legea nr. 554/2004) care poate să aplice măsurile prevăzute de art. 25 din Legea contenciosului administrativ este instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ, adică tribunalul sau, după caz, Curtea de Apel competentă să judece cauza în prima instanță.

Cum în cauză, prin Sentința nr. 2.447 din 3 octombrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/102/2013, Tribunalul Mureș a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ, în raport cu dispozițiile legale menționate, urmează a se constata că aceasta este instanța de executare competentă să soluționeze cererea formulată de reclamantul A.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește în favoarea Tribunalului Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a cauzei având ca obiect acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul M.M.F.P.S.P.V. - C.S.E.P.H.A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2016.

Procesat de GGC - N