ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3169/2016

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 26.01.2015 pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/44/2015 reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Anticorupție, aplicarea unei amenzi conducătorului instituției publice, în valoare de 20% din salariul minim pe economie pe zi întârziere, care se face venit la bugetul de stat (calculat de la data de 20.10.2014 până în prezent), acordarea de penalități în cuantum de 1% pe zi întârziere, procentaj calculat din valoarea obiectului obligației (calculate de la data de 20.10.2014 - prezent) și acordarea de despăgubiri morale în cuantum de 5.000 euro.

În motivarea acțiunii formulate, reclamantul a arătat că, prin decizia nr. 6970 din 18 septembrie 2014 a Curții de apel Galați a fost admis recursul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 162 din 03 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul Galați în dosar nr. x/2012. S-a dispus modificarea în parte a sentinței recurate și, în rejudecare, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune, sens în care au fost respinse ca prescrise drepturile salariale solicitate anterior datei de 28.12.2009. a fost admisă în parte acțiunea formulată, a fost obligată pârâta Direcția Generală Anticorupție să calculeze și să plătească reclamanților diferența dintre drepturile salariale cuvenite corespunzător gradației stabilite prin luarea în considerare a perioadei de studii în unitatea de învățământ militar și cele efectiv încasate, începând cu data de 28.12.2009 până la încetarea raporturilor de muncă și proporțional cu perioada efectiv lucrată. A fost obligată pârâta să acorde reclamanților gradația, potrivit celor mai sus dispuse.

În vederea executării hotărârii, pârâta a emis Dispoziția nr. 207486 din 16 octombrie 2014 prin care a calculat gradațiile ce trebuiau acordate prin luarea în considerare a perioadei de studii în unitatea de învățământ militar din perioada 01.10.1997-02.04.1999, adică 1 an 6 luni și 1 zi.

Ulterior, Curtea de Apel Galați a pronunțat încheierea din data de 24.11.2014 prin care a admis cererea de lămurire dispozitiv formulată de pârâta D.G.A. și a dispus lămurirea dispozitivului deciziei nr. 6970 din 18 septembrie 2014 a Curții de Apel Galați, în sensul că drepturile stabilite în favoarea reclamanților se acordă potrivit art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 38/2003.

Pârâta Direcția Generală Anticorupție cu rea-credință a refuzat să mai recunoască gradația corespunzătoare, precizând că "nu e cazul deoarece polițistul nu avea la încadrarea în M.A.I. vechimea prevăzută de art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 38/2003".

Astfel, a fost emisă Dispoziția directorului Direcției Generale Anticorupție nr. 206946 din 12.12.2014 prin care aceasta refuză să-i acorde gradația și drepturile bănești cuvenite, creându-i artificial, bazându-se pe interpretare "logică contrară admiterii acțiunii", că nu ar avea interes în cauză, în sensul că degeaba a câștigat în instanță drepturile solicitate întrucât nu se va acorda în realitate nimic. Pârâta debitoare a interpretat hotărârile instanței, creând un drept iluzoriu subsemnatului aspect nepermis de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dar nici de legislația națională.

Reclamantului i s-a creat o situație nefavorabilă, neîntemeiată, întrucât art. 9 din O.G. nr. 38/2003 nu trebuie interpretat în sensul excluderii polițiștilor care au vechime legală în muncă anterior încadrării în rândul polițiștilor de la aplicarea disp. art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 38/2003, ci trebuie interpretat în sensul aplicării disp.art. 9 alin. (2), iar în cazul în care timpul servit în calitate de polițiști îi îndreptățește la acordarea unei gradații superioare să se facă aplicarea art. 9 alin. (1).

În concret, pârâta Direcția Generală Anticorupție prin Dispoziția nr. 206946 din 12.12.2014 comunicată reclamantului la data de 19.01.2015 (data plicului) precizează că trebuie acordate următoarele gradații acestuia:

- 01.05.2002 gradația I

- 01.05.2005 gradația a Il-a

- 01.05.2008 gradația a IlI-a

- 01.05.2011 gradația a IV-a gradații care i-au fost acordate anterior promovării acțiunii.

Practic în urma acțiunii admise pârâta a acordat aceleași gradații ca și în trecut.

În fapt, trebuie acordate următoarele gradații reclamantului prin luarea în considerare a vechimii Școlii de Poliție:

- 30.09.2000 gradația I (calculată 1 an. 6 luni și 1 zi Școala de Politie + 1 an și 6 luni vechime polițist efectiv =3 ani calculat conform art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 38/2003, pentru că se ajunge mai repede la acordarea drepturilor conform alin. (2) decât alin. (1)

- 30.09.2003 gradația a II-a

- 30.09.2006 gradația a IlI-a

- 30.09.2009 gradația a IV-a

- 30.09.2012 gradația aV-a

Prin Dispoziția Directorului General nr. 206946 din 12 decembrie 2014 s-a refuzat reclamantului acordarea gradației și a drepturilor bănești cuvenite, potrivit hotărârii judecătorești pronunțate, împrejurare în care se produce reclamantului un prejudiciu de natură morală constând într-o afectare a imaginii în viața profesională, socială și familială.

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 24 și 25 din Legea nr. 554/2004 și art. 905 din noul C. proc. civ.

Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare, invocând excepția de netimbrare a capătului de cerere vizând acordarea daunelor morale. Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

În apărare, s-a invocat faptul că instituția a procedat de bună voie la efectuarea operațiunilor administrative la care a fost obligată, în termen de 30 de zile, fiind emisă Dispoziția Directorului Generat nr. 207486 din 16 octombrie 2014 prin care au fost recalculate gradațiile și drepturile salariale cuvenite reclamantului, în virtutea art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 38/2003.

Ulterior pronunțării și a încheierii din data de 24.11.2014 de către Curtea de Apel Galați, în dosar nr. x/2014, a fost emisă Dispoziția Directorului General nr. 206946 din 12 decembrie 2014 prin care, tuturor reclamanților din cauza respectivă li s-a reglementat situația, potrivit prevederilor legale incidente.

Raportat la termenul legal de 30 de zile (cu privire la aplicarea amenzii și a penalităților), acesta se impune a fi stabilit, raportat la data pronunțării încheierii din 24.11.2014.

S-a susținut că dispozitivul hotărârii judecătorești puse în aplicare nu prevede acordarea unei anumite gradații reclamantului A., ci instituie obligativitatea de a efectua calculul gradațiilor tuturor reclamanților din cauza respectivă, prin aplicarea art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 38/2003, aspect realizat de autoritate.

Faptul că noul calcul efectuat îi creează sau nu un avantaj reclamantului nu echivalează cu un refuz de punere în executare a hotărârii instanței.

Parata consideră că prin încheierea de ședință din data de 24.11.2014, s-a constatat inexistența unui temei legal în baza căruia, în perioada studiilor în unitățile de învățământ reclamanții au avut statutul și atribuțiile polițistului. Totodată, s-a stabilit principiul potrivit căruia art. 9 nu trebuie interpretat în sensul excluderii polițiștilor care au vechime legală în muncă, anterior încadrării în rândul polițiștilor de la aplicare disp. art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 38/2003, ci trebuie interpretat în sensul aplicării art. 9 alin. (2), iar în cazul în care timpul servit în calitate de polițiști îi îndreptățește la acordarea unei gradații superioare, să se facă aplicarea art. 9 alin. (1).

În ceea ce privește situația reclamantului s-a constatat că la repartizarea în MAI, acesta nu se încadra în limitele prevăzute de art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 38/2003 pentru acordarea gradației I, aspecte reliefate în conținutul Dispoziției Directorului DGA nr. 206946 din 12 decembrie 2014, în sensul că reclamantul A. nu beneficiază de gradația I întrucât nu avea vechimea în muncă legal stabilită de lege inclusiv prin luarea în calcul și a perioadei de studii în unitatea de învățământ a MAI (astfel cum a stabilit instanța de judecată, respectiv o vechime de 3 - 5 ani.

Toate aceste argumente conduc la concluzia că Direcția Generală Anticorupție a îndeplinit de bunăvoie obligația de executare a hotărârii rămase definitive și că această obligație a fost îndeplinită în termenul imperativ de 30 de zile instituit de lege, astfel că nu este pasibilă de aplicarea sancțiunii prevăzută de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

În data de 05.02.2015, reclamantul și-a modificat cererea de chemare în judecată, solicitând și acordarea unor penalități de 1000 RON pe zi de întârziere, conform art. 905 alin. (2) C. proc. civ., aferente obligației neexecutate neevaluabile în bani. De asemenea, a solicitat acordarea unor daune morale de 15000 euro, în loc de 5000 euro.

Prin sentința nr. 38 din 09 februarie 2015 Curtea de Apel Galați a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Galați, secția CAF.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galați la data de 20.02.2015.

Prin cererea depusă la data de 16.03.2015, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a Dispoziției Directorului General nr. 206946 din 12 decembrie 2014, numai în ceea ce îl privește, arătând că actul administrativ emis încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 6970 din 18 septembrie 2014 a Curții de Apel Galați, prin Dispoziția emisă fiind practic repus în situația anterioară promovării acțiunii ce a făcut obiectul dosar nr. x/2014 în care a fost pronunțată decizia nr. 6970 din 18 septembrie 2014 a Curții de Apel Galați.

Prin notele scrise depuse, pârâta D.G.A. a solicitat respingerea excepției nelegalității Dispoziției Directorului General nr. 206946 din 12 decembrie 2014 ca fiind inadmisibilă, motivat de faptul că acțiunea promovată este întemeiată pe disp. art. 24 din Legea nr. 554/2004, într-o fază ulterioară judecării unui proces, respectiv cea a procedurii de executare a unei hotărâri judecătorești, reglementată de Legea nr. 554/2004. Ori, din această perspectivă nu sunt îndeplinite condițiile de invocare a unei astfel de excepții impuse de art. 4 din același act normativ.

La termenul de judecată din data de 27.04.2015, reclamantul a precizat că persoana asupra căreia solicită stabilirea sancțiunii prev. de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este conducătorul instituției pârâte, respectiv domnul chestor B., sens în care persoana menționată mai sus a fost introdusă în proces, în calitate de pârât.

La data de 22.05.2015, reclamantul a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru, în sumă de 300 RON, stabilită de instanță, potrivit art. 16 lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013

Legal citat, pârâtul B. a formulat întâmpinare, prin care a reluat excepția netimbrării capătului de cerere privind acordarea daunelor morale, invocată de pârâta D.G.A. Cu privire la temeinicia acestui capăt de cerere, pârâtul a susținut că pretinsele suferințe psihice, umilințe sociale, profesionale și chiar familiale se rezumă la simplele afirmații ale reclamantului. Raportat la diferența dintre drepturile salariale pe care le-ar fi încasat reclamantul dacă s-ar fi acordat gradația, contrar legii și dispoziției instanței, acestuia i-ar fi revenit suma de 349 RON pentru intervalul 28.12.2009 - 10.12.2012, astfel că prejudiciul pretins în sumă de 15.000 euro este nejustificat.

Cu privire la solicitarea penalităților în cuantum de 1 % pe zi întârziere și de 1000 RON/zi întârziere până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu, acestea reprezintă două sancțiuni pentru aceeași faptă, aspect care nu poate fi acceptat.

S-a solicitat respingerea ca inadmisibilă a excepției de nelegalitate a Dispoziției Directorului General nr. 206946 din 12 decembrie 2014, pe aceleași considerente expuse în notele întocmite de pârâta D.G.A.

Hotărârea supusă revizuirii

Prin sentința civilă nr. 788 din 18 iunie 2015, Tribunalul Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a Dispoziției Directorului General al Direcției Generale Anticorupție nr. 206946 din 12 decembrie 2014, invocată de reclamantul A.

A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții MAI - Direcția Generală Anticorupție și B..

A aplicat pârâtului B. Țigănașu - B., conducător al pârâtei D.G.A., o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data de 12.12.2014 și până la executarea obligațiilor stabilite prin titlul executoriu decizia nr. 6970 din 18 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Galați, parte integrantă din aceasta fiind încheierea din data de 24.11.2014 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosar nr. x/2014, amendă care se va face venit la bugetul de stat.

A obligat pârâta Direcția Generală Anticorupție să achite către reclamantul A. penalități de 100 RON, pe zi întârziere, aferentă neexecutării obligațiilor de a face, respectiv de a i se acorda gradația prin luarea în considerare a perioadei de studii în unitatea de învățământ militar și de a i se calcula diferența dintre drepturile salariale cuvenite corespunzător gradației stabilite, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri și până la executarea efectivă a obligației mai sus menționate.

A obligat pârâta Direcția Generală Anticorupție să achite către reclamantul A. penalități de 0,5% pe zi întârziere, calculate din valoarea obiectului obligației de a da, constând în obligația de a i se plăti reclamantului diferența dintre drepturile salariale cuvenite corespunzător gradației stabilite, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri și până la executarea efectivă a obligației mai sus menționate.

A respins restul pretențiilor solicitate ca nefondate.

Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul Galați a reținut următoarele:

Prin sentința civilă nr. 162 din 03 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul Galați în dosar nr. x/2012, a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată inclusiv de reclamantul A.. Motivat de faptul că reclamanții nu au făcut dovada că, anterior intrării la Academia de Poliție ar mai fi lucrat și că acea perioadă ar trebui avută în vedere la acordarea gradațiilor, raportat la disp. art. 9 alin. (2) și (4) din O.G. nr. 38/2003.

Prin decizia nr. 6970 din 18 septembrie 2014, Curtea de Apel Galați a admis recursul declarat de reclamanții, printre care și reclamantul A., împotriva sentinței nr. 162 din 03 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul Galați în dosar nr. x/2012, pe care a modificat-o în parte, și, în rejudecare a admis excepția prescripției prescripției dreptului la acțiune și a respins ca fiind prescrise drepturile salariale solicitate anterior datei de 28.12.2009. A admis în parte, acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pe pârâta Direcția Generală Anticorupție să calculeze și să plătească reclamanților diferența dintre drepturile salariale cuvenite corespunzător gradației stabilite prin luarea în considerare a perioadei de studii în unitatea de învățământ militar și cele efectiv încasate, începând cu data de 28.12.2009 până la încetarea raporturilor de muncă și proporțional cu perioada efectiv lucrată.

A obligat pe pârâtă să acorde reclamanților gradația potrivit celor mai sus dispuse.

Prin încheierea de ședință din data de 24.11.2014 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosar nr. x/2014 a fost admisă cererea de lămurire dispozitiv formulată de petenta D.G.A. și s-a dispus lămurirea dispozitivului deciziei nr. 6970 din 18 septembrie 2014 a Curții de Apel Galați în sensul că drepturile stabilite în favoarea reclamanților se acordă potrivit art. 9 alin. (2) din O.G. 38/2003.

Urmare a aceste încheieri, pârâta, printr-o interpretare proprie, a apreciat că titlul executoriu - decizia nr. 6970 din 18 septembrie 2014 a Curții de Apel Galați, nu mai este aplicabil reclamantului A., astfel că, prin Dispoziția Directorului General nr. 206946 din 12 decembrie 2014 a fost modificată Dispoziția Directorului General nr. 207486 din 16 octombrie 2014, în sensul că nu i-au mai fost acordate reclamantului gradațiile stabilite potrivit deciziei 6970/2014 a Curții de Apel Galați, motivat de faptul că "polițistul la încadrarea în MAI nu mai avea vechimea prevăzută de art. 9 alin. (2) din O.G. 38/2003.

Ceea ce este de necontestat este faptul că problema dedusa judecății în litigiul ce a făcut obiectul dosar nr. x/2014 a fost soluționată definitiv, pe fond, pârâta Direcția Generală Anticorupție fiind obligată, pe de o parte, să calculeze și să plătească inclusiv reclamantului A. diferența dintre drepturile salariale cuvenite corespunzător gradației stabilite prin luarea în considerare a perioadei de studii în unitatea de învățământ militar și cele efectiv încasate, începând cu data de 28.12.2009 până la încetarea raporturilor de muncă și proporțional cu perioada efectiv lucrată iar, pe de altă parte, să acorde reclamanților gradația potrivit celor mai sus dispuse, hotărârea pronunțată în lămurirea dispozitivului neavând forța legală de a lipsi reclamantul de drepturile stabilite prin titlul inițial, cu putere de lucru judecat.

Așadar, dezlegarea asupra problemei de drept supusă judecății, dată prin hotărârea definitivă a fost de natură să clarifice din acel moment acea problema, creând speranța legitimă ca ea nu va mai fi negată de o altă instanță de judecată într-o procedura ulterioară.

Prin urmare instanța sesizată ulterior cu cererea de lămurire a dispozitivului deciziei 6970 din 18 septembrie 2014 al Curții de Apel nu avea posibilitatea de a repune în discuție constatările jurisdicției anterioare și de a modifica hotărârea, ci doar de a explicita eventualele contradicții între dispozițiile executorii ale hotărârii care ar fi putut să constituie impedimente la executare.

Cum debitorul obligațiilor stabilite prin titlul executoriu, respectiv pârâta D.G.A., pusese deja în executare titlul executoriu emis prin Dispoziția Directorului General nr. 207486 din 16 octombrie 2014, este cert că în cauză nu exista nici un impediment în a acorda reclamantului gradațiile stabilite prin luarea în considerare a perioadei de studii în unitatea de învățământ militar și cele efectiv încasate, începând cu data de 28.12.2009 precum și în a calcula diferențele salariale datorate potrivit acestor gradații.

Faptul că ulterior, pârâta a revenit și și-a modificat propria dispoziție, apreciind că de fapt titlul executoriu nu mai generează nici un drept în favoarea reclamantului, constituie o înlăturare a demersurilor făcute în executarea titlului executoriu, nejustificată.

Cu privire la excepția de nelegalitate invocată de reclamant, instanța a reținut că, în cadrul procedurii de executare pe care o reglementează art. 24 din Legea nr. 554/2004, are de analizat numai dacă actele emise ori operațiunile efectuate de autoritatea publică se conformează obligațiilor impuse prin titlul executoriu și, în caz contrar, dacă neexecutarea hotărârii este efectul unei conduite culpabile, fără a aprecia asupra legalității acestora.

Or, în cauza de față nu se contesta în fond nici un act administrativ, ci se solicită aplicarea procedurii instituite de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel că excepția de nelegalitate invocată va fi respinsă ca inadmisibilă.

Pe fondul cererii, a reținut Tribunalul Galați că obligația executării de către autoritate a dispozițiilor instanței de contencios administrativ, reglementată de prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004 se referă la încheierea, înlocuirea sau modificarea unui act administrativ, la eliberarea unui alt înscris sau la efectuarea anumitor operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive urmând a se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în cazul în care termenele prevăzute la alin. (1) nu au fost respectate, instanța de executare, prin încheiere definitivă dată cu citarea părților aplică conducătorului autorității publice, sau după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, iar reclamantului îi acordă penalități în condițiile art. 905 din C. proc. civ.

În cauză autoritatea pârâtă a pus în executare titlul executoriu, prin Dispoziția Directorului General nr. 207486 din 16 octombrie 2014, însă ulterior, urmare a unei interpretări contrare titlului executoriu, inclusiv astfel cum a fost lămurit, a revocat gradațiile acordate reclamantului și a apreciat că "nu este cazul" să stabilească plata drepturilor salariale cuvenite ca urmare a recalculării gradațiilor prin raportare la data de 28.12.2009.

Interpretarea dată de autoritatea pârâtă titlului executoriu, lipsindu-l de efecte în ceea ce-1 privește pe reclamantul A., constituie o neexecutare culpabilă a titlului executoriu, inclusiv pentru raționamentul mai sus expus în considerentele prezentei hotărâri.

Prin modificarea actului de executare emis inițial, Dispoziția Directorului General nr. 207486 din 16 octombrie 2014, act administrativ care și-a produs efecte juridice și care a intrat în circuitul juridic civil de la data comunicării acestuia subiectului de drept căruia i se adresează, modificare care a constat în revocarea practic a tuturor drepturilor inițial stabilite, s-a adus atingere inclusiv principiului revocabilității actelor administrative, reglementat de art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, împrejurare care atestă o dată în plus neexecutarea culpabilă a titlului executoriu emis.

A concluzionat instanța de fond că pretențiile reclamantului vizând obligarea pârâtei ia plata penalităților, pe zi întârziere, aferentă neexecutării obligației de a face, respectiv de a i se acorda gradația prin luarea în considerare a perioadei de studii în unitatea de învățământ militar și de a i se calcula diferența dintre drepturile salariale cuvenite corespunzător gradației stabilite și la plata penalităților pe zi întârziere, calculate la valoarea obiectului obligației constând în obligația de a i se plăti reclamantului diferența dintre drepturile salariale cuvenite corespunzător gradației stabilite, potrivit art. 905 alin. (2) și (3) din noul C. proc. civ., apar ca fiind justificate.

Cu privire la daunele morale solicitate, în cuantum de 15.000 euro, instanța a apreciat că penalitățile acordate constituie atât un veritabil mijloc de constrângere pentru obținerea executării hotărârii cât și o reparare a prejudiciului suferit prin întârziere. Deși art. 905 alin. (7) din noul C. proc. civ. precizează că acordarea de penalități în condițiile alin. (1)-(4) nu exclude obligarea debitorului la plata de despăgubiri, la cererea creditorului, în condițiile art. 891 sau ale dreptului comun, instanța apreciază că, raportat obligațiile neexecutate de autoritate, pretențiile solicitate cu titlu de daune morale, nu sunt justificate, motiv pentru care a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 15.000 euro, cu titlu de daune morale.

Prin decizia nr. 391 din 20 mai 2016, Curtea de Apel Târgu-Mureș a respins recursul declarat de Direcția Generală Anticorupție împotriva sentinței nr. 788 din 18 iunie 2015 a Tribunalului Galați.

Cererea de revizuire

Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de revizuire, modificată la data de 18 mai 2016, Direcția Generală Anticorupție, întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) punctul 7 alin. (2) teza I din C. proc. civ., afirmând că este contrară Deciziei nr. 6970 din 18.09.2014 a Curții de Apel Galați.

În susținerea cererii de revizuire revizuenta arată că instanță Tribunalul Galați nu a luat în considerare încheierea din 24.11.2014 pronunțată în lămurirea dispozitivului Deciziei nr. 6970 din 8 septembrie 2011 a Curții de Apel Galați, afirmându-se că aceasta "nu are forma legală".

S-a apreciat că această manieră a instanței de executare de a critica în fapt o încheiere a instanței de judecată care a hotărât asupra fondului dreptului este în afara cadrului legal, instanța de executare nefiind învestită cu exercitarea controlului judiciar al hotărârilor pronunțate pe fondul cauzei ci cu verificarea punerii lor în executare. În continuarea manierei neprocedurale expusă anterior, instanța de executare mai arată că "hotărârea definitivă (a Curții de Apel - recte Decizia nr. nr. 6970 din 18.09.2014) a fost de natură să clarifice din acel moment acea problemă (dezlegarea chestiunii de drept), creând speranța legitimă că ea nu va mai fi negată de o altă instanță de judecată într-o procedură ulterioară.

Prin urmare instanța sesizată ulterior cu cererea de lămurire a dispozitivului deciziei 6970 din 18 septembrie 2014 al Curții de Apel nu avea posibilitatea de a repune în discuție constatările jurisdicției anterioare și de a modifica hotărârea, ci doar de a explicita eventualele contradicții între dispozițiile executorii ale hotărârii care ar fi putut să constituie impedimente la executare ".

Pornind de la ideea că Decizia nr. 6970 din 18.09.2014 a Curții de Apel Galați nu trebuia lămurită prin încheierea din 24.11.2014 a aceleiași curți de apel, instanța de executare consideră că Direcția Generală Anticorupție trebuia să ignore dispozițiile încheierii respective, să dea prioritate deciziei pronunțate în recurs și să acorde reclamantului A. gradațiile solicitate și să-i calculeze pretinsele diferențe salariale ce ar fi rezultat potrivit acestor gradații. Instanța de executare a criticat D.G.A. pentru că a revenit asupra Dispoziției directorului general nr. 207486 din 16.10.2014 și a emis Dispoziția directorului general nr. 206946 din 12.12.2014 întrucât acest lucru ar fi avut la bază o pretinsă interpretare proprie și contrară titlului executoriu, inclusiv astfel cum a fost lămurit.

Analiza cererii de revizuire

Motivele de fapt și de drept relevante

Cererea de revizuire de față a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. (1865), conform cărora revizuirea unei hotarâri ramase definitiva în instanta de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotarâri data de o instanta de recurs atunci când evoca fondul, se poate cere și daca exista hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricina, între aceleași persoane, având aceeași calitate". În interpretarea textului legal citat, obiect al revizuirii îl poate constitui numai o hotărâre prin care instanța a rezolvat fondul pretenției deduse judecății, urmare a examinării raportului juridic litigios prin prisma probelor administrate în cauza, deoarece calea de atac a revizuirii vizează îndreptarea erorilor de fapt ale judecății.

În cauză, revizuentul pretinde că sentința nr. 788 din 18 iunie 2015, prin care s-a admis acțiunea reclamantului A. având ca obiect "sancțiunea pentru nerespectarea unei hotărâri judecătorești" este contrară însăși hotărârii neaplicate, în speță Deciziei nr. 6970 din 18 septembrie 2014 a Curții de Apel Galați.

În raport de cerința imperativă ca hotărârile potrivnice să se fi pronunțat în cauze în care să existe aceleași părți, având aceeași calitate aceasta se poate aprecia ca îndeplinită, Țigănașu B. având calitatea de conducător din punct de vede al legii contenciosului administrativ al Direcției Generale Anticorupție din cadrul MAI. Cerința ca cele două hotărâri să fie date de instanțe diferite "în una și aceeași pricină", nu poate fi considerată în mod similar.

Astfel cum s-a reținut, sentința ce se solicită a fi revizuită are ca obiect "sancțiunea pentru nerespectarea unei hotărâri judecătorești", în conformitate cu dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, în timp ce în dosarul în care s-a pronunțat Decizia nr. 6920 din 18 septembrie 2014 a Curții de Apel Galați, reclamanți figurează în număr de șapte petenți care au solicitat obligarea Direcției Generale Anticorupție la acordarea gradației corespunzătoare vechimii în muncă și a drepturilor salariale corespunzătoare, în conformitate cu dispozițiile art. 9 din O.G. nr. 38/2003.

Apare, fără putință de tăgadă, că obiectul celor două cauze este diferit, finalitatea pe care reclamantul a urmărit-o în cele două pricini fiind diferită.

Chiar dacă s-ar pune în discuție aceea că o cauză derivă din precedenta, mai precis neexecutarea ei, cerința restrictivă a existenței "uneia și aceeași pricini" nu este îndeplinită.

În raport de aceste considerente, rezultă neîntrunirea condiției de admisibilitate a revizuirii impusă de textul invocat al C. proc. civ., respectiv art. 322 pct. 7.

Temeiul de drept al soluției

Dat fiind că cererea de revizuire nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta Direcția Generală Anticorupție împotriva sentinței nr. 788 din 18 iunie 2015 a Tribunalului Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosar nr. x/2015, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2016.