ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2465/2016

Decizia nr. 2465/2016

Asupra conflictului negativ de competență,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Soluția pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a Contencios Administrativ și Fiscal

Prin cererea înregistrată la data de 17 noiembrie 2015 pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/3/2015, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., prin reprezentant convențional, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, obligarea acestora la plata sumelor reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral produs prin discriminare ca urmare a neacordării suplimentului postului (25% la salariul de bază) și suplimentul treptei de salarizare (25% la salariul de bază); obligarea la plata efectivă a sumelor reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, începând cu data de 1 ianuarie 2004, calculate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la pronunțarea unei hotărâri definitive.

În motivarea cererii formulate, reclamanții au susținut că sunt salariați în cadrul AJFP Tulcea, calitate în care sunt îndreptățiți, potrivit art. 31 din Legea nr. 188/1999, să beneficieze de drepturile salariale reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, sume de care, la sfârșitul anului 2014, au beneficiat colegii acestora, angajați ai DGRFP Galați. Astfel, s-a creat o discriminare, raportat la ceilalți angajați ai DGRFP Galați, situație în care nu poate fi invocată prescripția dreptului material la acțiune, întrucât termenul general de prescripție de 3 ani curge de la data la care s-a luat cunoștință de această discriminare.

La data de 25 februarie 2016, reclamanții au precizat că modifică cadrul procesual inițial stabilit, prin aceea că înțeleg să se judece în contradictoriu și cu DGRFP Galați.

Prin Sentința nr. 2.215 din 07 aprilie 2016 Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

În motivarea soluției pronunțate s-a apreciat că obiectul prezentei cereri de chemare în judecată îl constituie pretenții, solicitate de reclamanți în calitate de funcționari publici, aceștia solicitând obligarea la plata de despăgubiri constând în daune morale și materiale.

S-a constatat că între reclamanți și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice nu există raporturi de serviciu iar pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării poate fi chemat în judecată numai pentru exprimarea unui punct de vedere.

Raportat la dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 precum și la faptul că pârâta DGRFP Galați cu care reclamanții au raporturi de serviciu are sediul în Galați, competența de soluționare a cauzei, din punct de vedere teritorial, aparține Tribunalului Galați.

Soluția pronunțată de Tribunalul Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Pe rolul Tribunalului Galați, cauza a fost înregistrată la data de 11 mai 2016.

La termenul de judecată din data de 03 iunie 2016, instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Galați de soluționare a cauzei raportat la dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

S-a reținut că acțiunea reclamanților nu vizează strict pretenții bănești ce derivă din raportul de serviciu ci și despăgubiri materiale ce rezultă dintr-o anumită situație apreciată ca fiind discriminatorie, în temeiul art. 27 alin. (1) din O.G. 137/2000, pretenție ce presupune analizarea inclusiv a criteriilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din O.G. 137/2000.

Astfel, cum în cauza de față reclamanții au optat pentru instanța de la domiciliul pârâților Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, competența teritorială de soluționare a prezentei cauze revine Tribunalului București.

Soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, asupra conflictului negativ de competență

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale.

În cauza de față, prin sesizarea Tribunalului București, reclamanții au optat pentru instanța în a cărei rază teritorială se află sediile autorităților pârâte, iar introducerea în cauză a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Galați, ulterior, nu constituie un temei pentru competența altei instanțe.

Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F. și G., în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 octombrie 2016.

Procesat de GGC - ED