ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3660/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3660/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Asupra cererii de revizuire de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Focșani la data de 04.09.2015 sub nr. x/231/2015, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, și cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, constatarea că au fost supuși unui tratament discriminatoriu ca urmare a neachitării suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, drepturi prevăzute de art. 31 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 188/1999 și care au fost acordate altor funcționari publici din cadrul aceleiași instituții publice, obligarea pârâților la plata de despăgubiri constând în sumele reprezentând suplimentul postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare prin aplicarea procentului de 25% la salariul de bază pentru fiecare dintre cele două suplimente neacordate începând cu data de 01.01.2004 și până la plata efectivă și cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1048/2016, Judecătoria Focșani a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, secția de contencios administrativ și fiscal, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei din urmă instanțe la nr. x/91/2016.
Prin sentința civilă nr. 542 din 12 octombrie 2016 a Tribunalului Vrancea a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și în consecință a respins față de acesta acțiunea ca fiind promovată față de o persoană fără calitate procesuală pasivă.
A fost admisă excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, și în consecință au fost respinse pretențiile reclamanților pentru perioada 01.01.2004 -04.09.2012 ca fiind prescrise.
Pentru perioada 04.09.2012 la zi a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți, ca fiind neîntemeiată.
Au fost respinse celelalte excepții invocate în cauză.
Hotărârea contestată în calea extraordinară de atac a revizuirii
Prin decizia nr. 376 din 07 martie 2017 pronunțată de Curtea de apel Galați în dosar nr. x/2016 a fost respins ca nefondat recursul formulat de recurenții-reclamanți A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. împotriva sentinței nr. 542 din 12 octombrie 2016 a Tribunalului Vrancea.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut că este nefondată critica recurenților privind soluționarea excepției de necompetență materială a Tribunalului, prin raportare la dispozițiile art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, întrucât stabilirea competenței materiale nu se face strict doar la temeiul de drept invocat, cât și prin raportare la motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată.
Astfel, din cuprinsul cererii de chemare în judecată, rezultă indubitabil că drepturile solicitate reprezintă suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, conform art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 181/1999, drepturi de care au beneficiat alți funcționari publici din cadrul aceluiași angajator, în baza unor hotărâri judecătorești, situație discriminatorie conform art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.
Pe cale de consecință, despăgubirea solicitată de către recurenți, în calitate de funcționari publici, derivă din raporturile de serviciu, conform dispozițiilor Legii nr. 188/1999, motiv pentru care Tribunalul este competent material să soluționeze cauza.
De asemenea, instanța de fond în mod corect a dat eficiență deciziei nr. 2/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care a stabilit că "în aplicarea art. 2 raportat la art. 1 alin. (2) lit. e) pct. I și alin. (3) din O.G. nr. 137/2000, punerea în executare a hotărârilor judecătorești prin care s-au acordat unor angajați anumite drepturi salariale nu reprezintă un tratament discriminatoriu al celorlalți angajați, obligatoriu, conform art. 521 alin. (3) C. proc. civ.
Conform RIL nr. 20/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, s-a decis că în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare.
Mai mult, dispozițiile art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 au fost abrogate prin dispozițiile art. 49 pct. 14 din Legea nr. 330 din 09 noiembrie 2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, astfel încât aceste drepturi salariale nu sunt prevăzute de legislația în vigoare.
Critica recurenților privind modul de soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune, pentru perioada 01.01.2004-06.09.2012, nu poate fi primită cât timp cererea a fost înregistrată la data de 04.09.2015 pe rolul Judecătoriei Focșani, iar recurenții cunoșteau despre pretinsa discriminare, conform adresei nr. x din 06 septembrie 2012 emisă de intimată prin care li se făcea cunoscut faptul că există funcționari publici care beneficiază de aceste drepturi salariale, în baza unor hotărâri judecătorești.
De asemenea, aceste drepturi salariale au făcut obiectul dosar nr. x/2008, iar prin decizia civilă nr. 263 din 10 martie 2009 prin care a fost respinsă acțiunea recurenților reclamanți, aceștia au luat la cunoștință despre presupusul tratament discriminatoriu.
Critica recurenților privind admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, nu poate fi primită, cât timp sumele solicitate decurg dintr-un raport de serviciu, iar Ministerul Finanțelor Publice nu are calitatea de angajator.
Cererea de revizuire formulată în cauză
Împotriva deciziei nr. 376 din 07 martie 2017 pronunțată de Curtea de apel Galați în dosar nr. x/2016 au formulat cerere de revizuire recurenții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., solicitând anularea acesteia, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea cererii de revizuire, revizuenții au susținut, în esență, că decizia nr. 376 din 07 martie 2017 pronunțată de Curtea de apel Galați este contradictorie cu hotărârile pronunțate de aceeași instanță în cauze similare, respectiv cu decizia civilă nr. 309 din 27 februarie 2017 pronunțată în dosar nr. x/2015*, sentința nr. 308 din 17 octombrie 2016 pronunțată în dosar nr. x/2016 și sentința nr. 3 din 10 ianuarie 2017 pronunțată în dosar nr. x/2016.
Soluția instanței de recurs în legătură cu soluționarea excepției de necompetență materială invocată de revizuenți este contrară unor hotărâri prin care s-a stabilit, cu putere de lucru judecat, că în astfel de cauze competența aparține judecătoriei.
Declinarea de competență
Prin decizia civilă nr. 2551 din 28 septembrie 2017, Curtea de apel Galați, secția a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că, din verificarea hotărârilor judecătorești invocate de revizuenți, respectiv decizia civilă nr. 309 din 27 februarie 2017 pronunțată în dosar nr. x/2015*, sentința nr. 308 din 17 octombrie 2016 pronunțată în dosar nr. x/2016 și sentința nr. 3 din 10 ianuarie 2017, pronunțată în dosar nr. x/2016, au fost pronunțate de Curtea de apel Galați.
În conformitate cu dispozițiile art. 510 alin. (2) C. proc. civ., competența de soluționare a cererii de revizuire de față revine Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Considerentele Înaltei Curți cu privire la cererea de revizuire
Examinând cu prioritate excepția tardivității, invocată din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a respinge cererea de revizuire ca tardivă, pentru considerentele ce urmează.
Art. 509 pct. 8 prevede că "revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: […] 8. există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".
Potrivit dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., "Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: 8. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri."
În speță, în situația hotărârii a cărei revizuire se solicită, anume decizia nr. 376 din 7 martie 2017 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, definitivă, termenul în care se poate solicita revizuirea, sub sancțiunea decăderii prevăzută de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., începe a curge de la data pronunțării acesteia, în speță 7 martie 2017.
Din examinarea înscrisurilor depuse de către revizuenți, Înalta Curte constată, însă, că aceștia au solicitat revizuirea deciziei nr. 376 din 7 martie 2017 la data de 3 mai 2017, în condițiile în care, față de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., termenul în care legea procedurală permitea declararea revizuirii, în cauză, s-a împlinit la data de 4 aprilie 2017.
Cum în cauză nu s-a făcut nici dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 186 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., cu consecința admiterii excepției și respingerii cererii de revizuire ca tardivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții B., C., O., P., E., M., F., G., N., H., I., J., K., Q., A., L., D. împotriva deciziei civile nr. 376 din 7 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 noiembrie 2017.