ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2573/2015

Decizia nr. 2573/2015

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 5332 din 27 mai 2014 Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis recursul reclamantului A. împotriva Sentinței nr. 39 din 13 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. x/121/2013*, a modificat în tot Sentința nr. 39 din 13 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Galați și, în rejudecare, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A. și a obligat pe pârâtul Municipiul Galați - prin Primar la plata către reclamant a sumei de 188.972 RON reprezentând despăgubiri și a sumei de 4.107,5 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că la 12 ianuarie 2010 intimata din prezenta cauză este în culpă pentru neexecutarea Sentinței civile nr. 214/2010, fiind sancționată cu amenda civilă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere începând cu data de 12 ianuarie 2010 și până la executarea Sentinței civile nr. 214/2010.

Alegând nesocotirea atributelor dreptului său de proprietate prin neexecutarea în continuare de către intimată a obligației ce-i incumbă în virtutea unui titlu executoriu reclamantul a înțeles să formuleze o acțiune distinctă pentru a i se acorda de către intimată despăgubiri pentru lipsa de folosință, cu atât mai mult cu cât acesta a fost inițial în confuzie cu privire la destinatarul penalităților de 20% din salariul minim brut pe economie/zi de întârziere aplicate prin Sentința civilă nr. 214/2010 conducătorilor debitorilor vizați de reclamantul-creditor.

Problema de drept în speță este aceea a verificării îndreptățirii la despăgubiri a reclamantului-creditor al obligației instituite prin Sentința nr. 214/2010 și respectiv a cuantificării acestor despăgubiri.

Beneficiar al unei hotărâri de retrocedare a imobilului în litigiu (Decizia nr. 127/2010 a Curții de Apel Galați), reclamantul este lipsit în continuare de folosința acestuia, ceea ce lipsește de efecte hotărârea judecătorească favorabilă. Așa fiind, Curtea de Apel a constatat nesocotirea dreptului de proprietate al reclamantului protejat atât de dreptul național, cât și de cel internațional, cât și a dreptului la un proces echitabil.

În contextul neexecutării obligației de punere în posesie în privința imobilului descris în Decizia civilă nr. 127/2010 a Curții de Apel Galați se impune a verifica și buna-credință a reclamantului.

Curtea de Apel Oradea a reținut cu putere de lucru judecat că termenele de executare, respectiv 19 august 2010, 24 ianuarie 2011, 22 noiembrie 2011 nu au putut fi onorate din motive obiective de către reclamant. Exempli gratia, termenul de executare din 24 ianuarie 20111 a fost adus la cunoștința reclamantului la data de 24 ianuarie 2011.

Prin urmare, poziția procesuală a reclamantului ar trebui verificată în raport de perioada subsecventă pronunțării Deciziei nr. 152 din 12 ianuarie 2012. Or, ulterior acestei date, reclamantul nu a obținut concursul Municipiului Galați - prin primar, pentru a intra în posesia imobilului, așa încât motivarea Tribunalului Galați pentru respingerea cererii reclamantului de despăgubiri este, într-adevăr, străină de obiectul litigiului.

Potrivit procesului-verbal de executare din data de 4 februarie 2013, reprezentanții debitorilor constituiți într-o comisie au ținut să se precizeze în respectivul proces-verbal faptul că, în opinia lor, predarea imobilului înseamnă doar semnarea procesului-verbal. Or, în condițiile în care imobilul construcție este locuit de chiriași ai Primăriei Galați, respectiv de „proprietari”, iar reclamantului nu i s-au remis toate contractele de închiriere și nici autorizația de construire în baza căreia au fost edificate alte construcții pe terenul său, acesta a refuzat să confirme executarea obligațiilor incumbând debitorilor săi, nefiind vorba de o rea-credință din partea acestora, în ciuda faptului că acesta a stăruit ca executarea să se facă în prezența personală a reprezentanților legali ai debitorilor.

Deși intimata din prezenta cauză cunoștea din 2010 faptul că dreptul de proprietate asupra imobilului în discuție a trecut în patrimoniul reclamantului-recurent aceasta a procedat la prelungirea contractelor de închiriere și respectiv la înstrăinarea unor părți ale imobilului, refuzând să prezinte în instanță situația juridică reală și completă a actualilor ocupanți ai imobilului, ceea ce relevă reaua-credință a acesteia.

Dacă intimata era dispusă să își execute efectiv obligația aceasta ar fi făcut dovada efectuării unor demersuri reale pentru eliberarea imobilului și l-ar fi invitat pe reclamant să îl preia. Abia într-o astfel de ipoteză un eventual refuz al reclamantului ar fi fost unul nejustificat.

În condițiile în care toate eforturile reclamantului de a-și redobândi efectiv proprietatea au eșuat, a primi apărările pârâtei privitoare la lipsa calității sale procesuale pasive, tardivitatea formulării cererii de despăgubiri, neincidența în speță a dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 au fost considerate tertipuri menite a anula, practic, efectului util al demersului judiciar al reclamantului.

Așadar, nici după data de 12 ianuarie 2012 nu se constată disponibilitatea intimatei de a preda efectiv reclamantului imobilului. Împrejurarea că reclamantul a pretins ca imobilul să-i fie predat personal de către primarul Municipiului Galați nu este un temei de respingere a acțiunii sale în despăgubiri, cu atât mai mult cu cât intimata a administrat și administrează imobilul în litigiu, încasând chirii.

Departe de a fi o obligație intuitu personae, obligația de predare a imobilului nu a fost încă executată și, în opinia Curții, îndreptățește pe reclamant, la despăgubiri pentru lipsa de folosință, despăgubiri care pot fi aproximate funcție de un nivel mediu al chiriei practicat pe piața imobiliară. Funcția acestor despăgubiri este nu doar aceea de a acoperi prejudiciul încercat de către creditor prin nepăsarea debitorilor săi, ci și de mobilizare a acestora pentru conformarea la o hotărâre judecătorească executorie, reclamantul având posibilitatea să solicite suplimentarea despăgubirilor pentru eventualitatea ignorării deciziei de față.

În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor datorate reclamantului, Curtea de Apel a constatat că suma propusă de expert în cuprinsul raportului de expertiză extrajudiciară din 10 decembrie 2012, astfel cum acesta a fost suplimentat este una rezonabilă în raport de suprafața imobilului și amplasarea acestuia. Fiind vorba de lucrum cessans (beneficiul nerealizat), din suma respectivă ar trebui dedus totuși impozitul pe care reclamantul l-ar fi plătit în ipoteza în care dânsul ar fi perfectat închirierea imobilului și ar fi procedat la înregistrarea contractului de închiriere la Administrația financiară. Astfel, la o chirie de 13.200 euro/an (36.164 euro/zi), suma totală pe care ar fi încasat-o reclamantul ar fi fost de 224.966 RON. Scăzând impozitul aferent de 16% (35.994,59 RON), rezultă un beneficiu net de 188.972 RON, sumă care este de natură a oferi reclamantului o satisfacție echitabilă, în spiritul principiilor C.E.D.O. Accesarea dispozițiilor Convenției la nivel național este în măsură să evite sesizarea instanței europene și atragerea de cheltuieli suplimentare ori chiar o eventuală nouă condamnare a statului român.

Având în vedere dispozițiile art. 274 C. proc. civ., intimata a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă totală de 4.107,5 RON efectuate de reclamant pe parcursul întregului ciclu de judecată, cheltuieli constând în onorariu avocat, cheltuieli de cazare și transport.

Împotriva Deciziei nr. 5332 din 27 mai 2014 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal intimatul Municipiul Galați a formulat cerere de revizuire în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În motivarea cererii de revizuire se arată că există contrarietate de natura celei care să ducă la admiterea prezentei revizuiri, între Decizia civilă nr. 5332 din 27 mai 214 a Curții de Apel Galați și Decizia civilă nr. 152/CA/2012 a Curții de Apel Oradea.

Prin respectiva hotărâre, așa cum a reținut și instanța de recurs pârâții au fost obligați la plata unei amenzi de 20% până la executarea Deciziei civile nr. 214/2010.

Se observă contrarietatea dintre cele două hotărâri numai prin analizarea obiectului recursului soluționat prin Decizia civilă nr. 152/CA/2012:

Obiectul acestui recurs a fost reprezentat de Sentința civilă nr. 6/CA/2011 a Tribunalului Bihor, prin care această instanță a respins cererea având următorul petit:

• Obligarea conducătorilor autorității administrative la plata amenzii pentru fiecare zi de întârziere de 50 de RON/zi (amendă/venit la bugetul statului);

• Obligarea la daune pentru întârziere de 2.000 RON/zi.

Față de aceste solicitări, Tribunalul Bihor a statuat că nu a putut reține culpa pârâților în neexecutarea obligațiilor stabilite prin sentința Tribunalului Bihor nr. 214/CA/2010, motiv pentru care, în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004 a respins cererea reclamantului pentru obligarea pârâților la despăgubiri.

La fila 4 din Decizia nr. 152/CA/2012 a CA. Galați, se statuează că: „în aceste condiții, instanța nu a putut reține culpa pârâților în neexecutarea obligațiilor stabilite prin sentința Tribunalului Bihor nr. 214/CA/2010, motiv pentru care, în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004, a respins cererea reclamantului pentru obligarea pârâților la despăgubiri.

Examinând recursul, Curtea de Apel Oradea îl admite, dispunând modificarea, în parte, a Sentinței 6/CA/2011 a Tribunalului Bihor în sensul că admite acțiunea și obligă pârâții la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere începând cu data pronunțării și până la punerea în executare a Sentinței nr. 214/CA/2010 menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate, deci și aceea a respingerii capătului de cerere privitor la acordarea de despăgubiri”.

Despăgubirile cerute în fața Tribunalului Bihor, respinse de acesta pe lipsa culpei, soluție păstrată de Curtea de Apel Oradea, au aceeași cauză juridică (ambele solicitări fiind întemeiate pe dispozițiile art. 24 și 25 din Legea nr. 554/2004).

Deci, fără a exista vreo diferență între obiect sau cauză juridică între cele două cereri formulate în fața celor două instanțe, intimatul a primit două soluții diametral opuse din partea a două instanțe de același grad.

Singurul element care ar putea conduce la o soluție de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire pentru acest motiv, este legat de părțile între care s-au purtat cele două litigii.

Se mai susține că s-a invocat în fața instanței de recurs lipsa calității procesuale pasive a Municipiului Galați, câtă vreme nu acesta a fost obligat prin Decizia civilă nr. 214/2010. Deși nici măcar nu l-a analizat, se subînțelege că a fost apreciat ca fiind neîntemeiat, probabil întrucât s-a constatat de către instanță că nu există diferență între Municipiul Galați și debitorii Instituția Primarului Municipiului Galați, Serviciul Patrimoniu al Municipiului Galați, Serviciul Fondul Locativ-imobiliare de pe lângă Primăria Municipiului Galați, Instituția arhitectului Șef de pe lângă Primăria Municipiului Galați, Serviciul Juridic de pe lângă Primăria Municipiului Galați și Consiliul Local al Municipiului Galați.

Examinând cauza și cererea de revizuire formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de aceleași grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate; aceste dispoziții se aplică și în cazul în care hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs.

Invocarea motivului de revizuire prevăzut de textul legal anterior enunțat presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

- să existe hotărâri definitive contradictorii;

- hotărârile potrivnice să fie pronunțate în aceeași pricină;

- hotărârile să fie date în dosare diferite;

- în al doilea proces, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei;

- să se ceară anularea celei de a doua hotărâri.

Conform art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este necesar ca ambele hotărâri să fie pronunțate ori pe considerente procedurale, ori pe fond, pentru că dacă una este pronunțată în temeiul unei excepții procesuale, iar cealaltă este pronunțată în fond, nu există contrarietatea susceptibilă să facă admisibilă revizuirea.

Condițiile indicate trebuie îndeplinite cumulativ, iar neîndeplinirea uneia dintre condiții duce la respingerea cererii de revizuire.

În cauza de față, chiar dacă sunt îndeplinite unele dintre acestea, nu este îndeplinită condiția ca hotărârile potrivnice să fie pronunțate în aceeași pricină.

Așa cum am arătat, această condiție presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză, care sunt elementele lucrului judecat, condiții care trebuie îndeplinite cumulativ.

Or, în cauză nu este îndeplinită această condiție.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile formulate de revizuent sunt neîntemeiate și nu pot fi primite.

Prin urmare, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 326 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de Municipiul Galați - prin Primar împotriva Deciziei nr. 5332 din 27 mai 2014 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2015.

Procesat de GGC - LM