ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3413/2016

Asupra cauzei de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Deciziei nr. 3169 din 15 noiembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosar nr. x/2015, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuenta Direcția Generală Anticorupție împotriva sentinței nr. 788 din 18 iunie 2015 a Tribunalului Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosar nr. x/2015, ca neîntemeiată.

Ulterior, la data de 22 noiembrie 2016, intimatul A. a formulat o cerere prin care a solicitat completarea dispozitivul Deciziei nr. 3169 din 15 noiembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosar nr. x/2015, în sensul acordării cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu, în cuantum de 10.000 RON, conform chitanțelor depuse la dosar.

În argumentele expuse în susținerea cererii a mai arătat că la termenul de judecată stabilit la data de 21 septembrie 2016, apărătorul ales al intimatului a solicitat obligarea revizuentei Direcția Generală Anticorupție la plata cheltuielilor de judecată, însă instanța a omis să se pronunțe asupra lor.

De asemenea, mai precizează că și prin întâmpinările și concluziile scrise depuse la dosarul cauzei a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept a invocat dispozițiile art. 2812 alin. (2) C. proc. civ.

Examinând cauza și decizia pronunțată, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte va admite cererea formulată de intimatul A., în sensul că va completa dispozitivul Deciziei nr. 3169 din 15 noiembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosar nr. x/2015 și va obliga revizuenta Direcția Generală Anticorupție la plata sumei de 1000 RON către intimatul A., reprezentând cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.,

La data de 22 noiembrie 2016, intimatul A. a formulat o cerere prin care a solicitat completarea dispozitivul Deciziei nr. 3169 din 15 noiembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosar nr. x/2015, susținând în esență, instanța a omis să se pronunțe asupra cererii formulate de intimatul A. privind de acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu, în cuantum de 10.000 RON, conform chitanțelor depuse la dosar.

Cadrul legal referitor la formularea cererilor de lămurire și completare a dispozitivului unei hotărâri judecătorești este reprezentat de dispozițiile art. 2811 și art. 2812 C. proc. civ., conform cărora:

"Art. 2812. - (1) Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.

(2) Cererea se soluționează de urgență, cu citarea părților, prin hotărâre separată. Prevederile art. 2811 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

(3) Dispozițiile prezentului articol se aplică și în cazul când instanța a omis să se pronunțe asupra cererilor martorilor, experților, traducătorilor, interpreților sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor."

În speță, se constată că, cererea formulată de intimat este întemeiată și în raport cu dispozițiile art. 2812 C. proc. civ. și reține că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu.

În consecință, în temeiul art. 281 alin. (2) C. proc. civ., înalta Curte va admite cererea formulată de intimat privind completarea Deciziei nr. x din 15 noiembrie 2016 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosar nr. x/2015.

În materia cheltuielilor de judecată, potrivit art. 274 alin. (1) din C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală, iar partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea care a câștigat procesul.

Înalta Curte apreciază că revizuenta se află în culpă procesuală, prin respingerea cererii de revizuire, fiind nevoită să suporte cheltuielile de judecată generate de serviciile avocatului angajat în cauză în vederea formulării apărărilor intimatului pe care 1-a reprezentat.

Neîndoielnic că intimatul a beneficiat, pe tot parcursul procesului, de asistență juridică calificată, complexă sub aspectul pregătirii apărării, avocatul depunând toate diligentele în scopul realizării unei apărări bine documentate, în vederea unei corecte aprecieri asupra drepturilor deduse judecății.

La fel de adevărat este și că onorariul de avocat fixat de comun acord de client și avocat, corespunde pe deplin exigențelor exercitării profesiei de avocat, însă cheltuielile acordate s-au raportat la munca îndeplinită de avocat și mai cu seamă la caracterul lor rezonabil.

Apărătorul poate să pretindă și să primească orice onorariu însă obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată trebuie să se facă având în vedere dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Onorariile avocaților sunt negociabile și se stabilesc prin contractul de asistență juridică, însă acest contract nu este opozabil părților din proces și ca atare după criteriile prevăzute de art. 274 alin. (3) C. proc. civ. instanța poate micșora nu onorariul avocatului, ci suma pe care o va include în cheltuielile de judecată cu titlu de onorariu de avocat, atunci când această sumă nu este rezonabilă.

Contractul de asistență juridică este guvernat de Legea nr. 51/1995, pe când art. 274 alin. (3) C. proc. civ. reglementează un aspect al raportului de drept procesual civil dintre părțile in litigiu. Textul în cauză are incidență asupra modului de stabilire a sumelor datorate cu titlul de cheltuieli de judecată de către partea care a căzut în pretenții și este aplicabil prin prisma obligației instanței de a decide în legătură cu reducerea onorariului avocatului atunci când constată că este nepotrivit de mare în raport de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.

Criteriu esențial îl reprezintă munca depusă de avocat, iar cu privire la litigiile neevaluabile în bani se reține că subzistă chestiunea aprecierii asupra cheltuielilor de judecată și în acest caz, motiv pentru care instanța se poate pronunța referitor la reducerea sumei ce reprezintă onorariul avocatului.

Totodată, art. 274 alin. (3) C. proc. civ. nu se aplică cu privire la raporturile dintre avocat și client, care sunt guvernate de Legea nr. 51/1995, în condițiile în care contractul dintre client și avocat este obligatoriu pentru părți.

În cazul onorariului de avocat nepotrivit de mare sancțiunea nu este nulitatea actului prin care acesta este stabilit, singura sancțiune este reglementată de art. 274 alin. (3) C. proc. civ. și constă în dreptul suveran al instanței de judecată de a micșora onorariul, dacă este nepotrivit de mare în raport de munca îndeplinită de avocat, realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.

Angajarea unor cheltuieli care nu răspund unor necesități procesuale rezonabile și impunerea lor în sarcina părții care a pierdut procesul poate fi apreciată ca fiind "o soluție excesivă" ce încalcă dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că, în conformitate cu jurisprudența națională, cât și cu jurisprudența CEDO, dispozițiile art. 274 C. proc. civ. sunt aplicabile în raport de culpa procesuală a părții care a pierdut procesul, impunându-se însă și cerința ca în analiza culpei să se aibă în vedere prejudiciul real creat părții care a achitat cheltuielile de judecată, precum și faptul că aceste cheltuieli urmează a fi recuperate numai în măsura în care sunt dovedite și constituie cheltuieli necesare care au fost făcute în mod real în limita unui cuantum rezonabil.

Având în vedere că onorariile de avocat se dovedesc prin depunerea la dosarul cauzei a originalului chitanței reprezentând achitarea onorariului de avocat sau a ordinului de plată, însoțite de un exemplar al facturii fiscale, care să menționeze numărul contractului de asistență juridică sau numărul dosarului pentru care au fost achitate aceste sume.

Într-adevăr, în susținerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs, au fost depuse la dosar două chitanțe în sumă de câte 5.000 RON reprezentând onorariu avocat.

Onorariul avocațial se stabilește în raport de voința părților, bazându-se pe munca avocatului și pe aprecierea - atât cât este posibil - a complexității și duratei litigiului respectiv.

Este de menționat că, din împuternicirea avocațială reiese că domnul avocat B., în baza contractului de asistență judiciară din 12 aprilie 2016, a exercitat ca și activitate redactarea și semnarea actelor.

În acest context, Înalta Curte a apreciat că în conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere, să plătească cheltuieli de judecată, iar în temeiul dispozițiile art. 274 alin. (3) din același cod, va obliga revizuenta Direcția Generală Anticorupție la plata sumei de 1000 RON către intimatul A., reprezentând cheltuieli de judecată, reduse potrivit mențiunilor de mai sus.

În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 2812 C. proc. civ., apreciind că se impune admiterea cererii, în sensul completării dispozitivului Deciziei nr. 3169 din 15 noiembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosar nr. x/2015, astfel cum a fost mai sus- menționat.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea formulată de intimatul A.

Completează dispozitivul Deciziei nr. 3169 din 15 noiembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosar nr. x/2015, în sensul că obligă revizuenta Direcția Generală Anticorupție la plata sumei de 1.000 RON către intimatul A., reprezentând cheltuieli de judecată, cu aplicabilitatea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 decembrie 2016.