ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 501/2020

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 18.04.2016 pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Galați - Serviciul executare silită și Direcția Generală Antifraudă Fiscală - Direcția Antifraudă Constanța, anularea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. A FCT 8483/31.03.2016.

Ulterior, după pronunțarea hotărârii de fond, prin cererea adresată Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 10 ianuarie 2017, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în baza art. 444 C. proc. civ., completarea dispozitivului sentinței civile nr. 230/CA/21.11.2016 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016 cu privire la cheltuielile de judecată.

Pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale Antifraudă Fiscală, structură fără personalitate juridică, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate.

Pârâta Administrația pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Galați, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

Prin sentința civilă nr. 230/CA din 21 noiembrie 2016, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația pentru Contribuabili Mijlocii - Serviciul Executare Silită și ANAF - Direcția Generală Antifraudă Fiscală - Direcția Regională Antifraudă Constanța și a dispus anularea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. x/31.03.2016emise de ANAF - Direcția Generală Antifraudă; a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația pentru Contribuabili Mijlocii - Serviciul Executare Silită, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesual pasivă.

Prin decizia civilă nr. 15/CA din 6 februarie 2017, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 230/CA/21.11.2016 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta D.G.R.F.P Galați - Administrația pentru Contribuabili Mijlocii - Serviciul Executare Silită și Direcția Generală Antifraudă Fiscală - Direcția Regională Antifraudă Constanța; a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 230/21.11.2016 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în sensul că: a admis în parte cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată și, conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ., a obligat pârâții la 5050 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.

Împotriva sentinței civile nr. 230/CA din 21 noiembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și a deciziei civile nr. 15/CA din 6 februarie 2017 pronunțate de aceeași instanță a formulat recursuri Agenția Națională de Administrare Fiscală în reprezentarea Direcției Regionale Antifraudă 2 Constanța.

3.1. Prin recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 230/CA din 21 noiembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală, în reprezentarea Direcției Regionale Antifraudă 2 Constanța, solicită, în baza motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea sentinței și, rejudecând contestația, respingerea acesteia ca neîntemeiată.

În motivarea recursului arată că sentința recurată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material și că în speță are calitate de pârât Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentarea urmând să fie asigurată de către Direcția Generală Juridică din Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Urmare a verificării de către inspectorii antifraudă din cadrul Direcției Regionale Antifraudă 2 Constanța vizând relațiile comerciale desfășurate de A. S.A., în calitate de beneficiar, cu B. S.R.L. și cu C. S.R.L., s-a constatat că societatea A. S.A. a înregistrat în evidența financiar-contabilă documente care nu au la bază operațiuni reale, în scopul de a se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor fiscale și de a obține avantaje fiscale necuvenite.

Astfel, în ceea ce privește relația comercială cu B. S.R.L., din nota explicativă semnată de administratorul societății, domnul D., reiese că nu există alte documente în afara facturilor, deoarece societatea nu a prestat efectiv serviciile din contract, iar în ceea ce privește relația comercială cu societatea C. S.R.L., aceeași persoană a declarat că societatea nu a efectuat niciun serviciu și nu a livrat vreo marfă către A. S.A..

Prin urmare, s-a calculat un prejudiciu adus bugetului de stat, în sarcina A. S.A. în sumă totală de 1.290.264 RON, reprezentând TVA în sumă de 774.158 RON și impozit pe profit în sumă de 516.106 RON și, conform art. 213 alin. (2) din Legea nr. 207/2015, coroborat cu prevederile OMFP nr. 2605/2010, s-au dispus măsuri asigurătorii, întocmindu-se Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. A_FCT nr. 8483/31.03.2016.

Recurenta-pârâtă relevă comportamentul fiscal al societății intimate, care a înregistrat în evidența financiar-contabilă facturile emise de cele două societăți, respectiv cheltuieli care nu au la bază un document justificativ, precizând că prin emiterea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii s-a urmărit protejarea creanței pe care contestatoarea ar datora-o bugetului general consolidat al statului și că indisponibilizarea bunului nu echivalează cu executarea lui.

Mai arată că: în timpul controlului societatea a depus la Administrația pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Galați deciziile de corectare a erorilor materiale din deconturile de TVA aferente facturilor fiscale emise de societățile B. S.R.L. și C. S.R.L.; în timpul verificărilor, societatea a depus în luna martie 2016, declarațiile rectificative nr. x/03.03.2016 și nr. x/04.03.2016 aferente declarațiilor 101 depuse pentru anii fiscali 2011 și 2012; societatea a pus la dispoziția echipei de control ordinul de plată nr. x/01.03.2016 și ordinul de plată nr. x/01.03.2016 prin care a fost depusă suma de 516.106 RON reprezentând impozit pe profit și suma de 774.158 RON în contul Trezoreriei Statului.

Susține că decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nu aduce prejudicii funcționării societății, nu afectează activitatea acesteia și nu generează imposibilitatea societății de a-și continua activitatea, întrucât prin sechestrul asigurător se urmărește doar împiedicarea risipirii patrimoniului.

Critică susținerea instanței că existența pericolului nu poate fi raportată la fapta reținută în procesul-verbal de inspecție, deoarece la momentul adoptării măsurii asigurătorii, organul fiscal nu era în situația colectării obligațiilor fiscale, recurenta-pârâtă precizând că potrivit prevederilor legale, emiterea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii se poate lua și înainte de încheierea controlului.

De asemenea, critică motivarea instanței de fond în sensul că organul fiscal trebuia să se raporteze în decizie la atitudinea fiscală concretă a societății, de natură a conduce la îngreunarea colectării prejudiciului, recurenta-pârâtă susținând că inspectorii antifraudă din cadrul DRA 2 Constanța au avut în vedere comportamentul fiscal al societății A. S.A., reținând: cuantumul mare al prejudiciului calculat, în sumă de 1.290.264 RON, raportat la rezultatul financiar al societății înregistrat în anul fiscal 2015, profit brut în sumă de 12.046.428 RON; cuantumul mare al datoriilor către furnizori, în sumă de 7.121.757,71 RON, datorii la creditori diverși în sumă de 2.242.326,22 RON și datorii pe termen scurt la bănci în sumă de 10.617.215,79 RON; potrivit informațiilor din baza de date a ANAF - INFOSEC executări silite, au fost emise somații pentru sumele datorate bugetului de stat, fiind începute procedurile de executare silită împotriva societății A. S.A.

În aceste condiții, consideră că există pericolul ca societatea să-și înstrăineze patrimoniul, prejudiciind bugetul de stat, iar faptul că, odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii, reprezintă doar o modalitate de eficientizare a procedurilor de recuperare a creanțelor.

Cu toate acestea, susține că emiterea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nu echivalează cu demararea procedurii de executare silită, care poate fi efectuată doar în temeiul unui titlu executoriu emis pentru o creanță fiscală.

Susține că faptele prin care s-au încălcat de către contestatoare dispozițiile fiscale în materie dovedesc pericolul social al unor acțiuni ilegale, deoarece prin înregistrarea în evidența contabilă a unor documente aferente unor tranzacții care nu au conținut economic real, s-a disimulat realitatea, cuantumul prejudiciului calculat fiind ridicat.

3.2. Prin recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 15/CA din data de 6 februarie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Constanța - sectia a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală în reprezentarea Direcției Regionale Antifraudă 2 Constanța solicită, în temeiul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea deciziei și, rejudecând cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 230/21.11.2016 a Curții de Apel Constanța - sectia a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, respingerea cererii, ca nefondate.

În motivarea recursului susține că decizia civilă nr. 15/CA din 6 februarie 2017 cuprinde motive contradictorii, obligând o persoană fără calitate procesuală pasivă la plata cheltuielilor de judecată.

Arată că, deși a învederat instanței de fond că în speță are calitatea de pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, reprezentarea urmând să fie asigurată de către Direcția Generală Juridică din Agenția Națională de Administrare Fiscală, conform art. 155 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., obligarea Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Galați - Administrația pentru Contribuabili Mijlocii - Serviciul Executare Silită la plata cheltuielilor de judecată este eronată, cu atât mai mult cu cât prin sentința civilă nr. 230/CA din 21 noiembrie 2016 a Curții de Apel Constanța - sectia a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

4.1. Intimata-reclamantă S.C. A. S.A. a formulat întâmpinare la recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 15/CA/06.02.2017 a Curții de Apel Constanța - sectia a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală.

În esență, susține că recursul este inadmisibil în condițiile în care pârâta nu a uzat și de procedura prevazută de art. 442 - 444 C. proc. civ., precizând că, în opinia sa, este vorba cel mult de o eroare materială.

Pe fondul recursului, arată că acesta este vădit nefondat, în conditiile în care acțiunea de fond a fost precizată, în sensul că are calitate procesuală pasivă doar Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Agenția Națională de Administrare Fiscală, întrucât chiar dacă s-ar pune în executare dispozitivul sentinței recurate, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată nu poate fi opusă decât structurii centrale.

4.2. Intimata-reclamantă S.C. A. S.A. a formulat întâmpinare la recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 230/CA/21.11.2016 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate.

Arată că în martie 2016 a corectat erorile găsite de inspectorii fiscali și a procedat la achitarea integrală a sumelor. Astfel, prin ordinul de plată nr. x/01.03.2016 a achitat impozitul pe profit în sumă de 516.016 RON, iar prin ordinul de plată nr. x/01.03.2016 a achitat suma de 774.458 RON reprezentând TVA, dar, cu toate acestea, la data de 04.04.2016 i-a fost comunicat Procesul-verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr. x/31.03.2016 prin care au fost sechestrate bunurile mobile aparținând societății pentru suma de 1.290.264 RON - reprezentând TVA în suma de 774.458 RON și impozit pe profit în suma de 516.016 RON, sume achitat deja benevol din data de 01.03.2016.

De asemenea, tot la data de 04.04.2016 i-a fost comunicată Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. x emisă de Direcția Generală Antifraudă Fiscală - Direcția Regională Antifraudă Constanța, prin care s-a stabilit un prejudiciu de 1.290.264 RON, apreciind că se impune aplicarea unei măsuri asiguratorii până la concurența sumei de 1.932.975 RON (150% din prejudiciul calculat).

Mai mult, arată că prin sentința civilă nr. 8115/22.06.2016 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. x/2016, menținută de Tribunalul Constanța prin decizia nr. 743/10.05.2018, actele atacate au fost anulate definitiv.

Intimata-reclamantă susține că achitarea prejudiciului atrage și încetarea efectelor măsurilor asiguratorii, și având în vedere intervalul de timp ce a trecut de la luarea măsurii, măsura asiguratorie a rămas fără obiect, iar recursul este lipsit de interes.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința și decizia recurate în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Cu titlu preliminar, se constată că recurenta-pârâtă a solicitat repunerea în termenul de recurs, iar prin încheierea din 28.11.2019, Înalta Curte a constatat că recursurile formulate de Agenția Națională de Administrare Fiscală în reprezentarea Direcției Regionale Antifraudă 2 Constanța au fost declarate în termen, reținând lipsa unor comunicări valabile la sediul procesual ales indicat în dosarul de fond.

Reclamanta S.C. A. S.A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Galați - Serviciul executare silită și Direcția Generală Antifraudă Fiscală - Direcția Regională Antifraudă Constanța, anularea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. A FCT 8483/31.03.2016.

În ceea ce privește recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 230/CA din 21 noiembrie 2016 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte constată că prin Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. x/31.03.2016emisă de către Direcția Regională Antifraudă Constanța s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra unor bunuri mobile ale societății reclamante, organul fiscal apreciind că există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori risipească patrimoniul, îngreunând în mod considerabil colectarea sumelor stabilite în sarcina acestuia.

Potrivit art. 213 alin. (2) din Legea nr. 207/2015:

"se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, în cazuri excepționale, respectiv atunci când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. Dispozițiile art. 231 rămân aplicabile", iar conform alin. (5) al aceluiași articol:

"decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent."

Din analiza textului de lege de mai sus rezultă că măsurile asiguratorii sunt măsuri excepționale, iar luarea acestora trebuie raportată la o anumită atitudine de rea-credință a persoanei vizate, care poate consta, de exemplu, în golirea conturilor societății sau vânzarea activelor cu scopul de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale care îi incumbă.

Or, o asemenea atitudine din partea intimatei-reclamante nu poate fi reținută în cauza de față.

Din contră, la data de 01.03.2016 intimata-reclamantă a achitat integral sumele stabilite de către organul fiscal în sarcina sa.

Astfel, prin ordinul de plată nr. x/01.03.2016 a achitat impozitul pe profit în sumă de 516.016 RON, iar prin ordinul de plată nr. x/01.03.2016 intimata-reclamantă a achitat suma de 774.458 RON reprezentând TVA .

Cu toate acestea, la data de 31.03.2016 Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Galați - Serviciul Executare Silită a întocmit Procesul-verbal nr. x de sechestru pentru bunuri mobile.

De asemenea, la aceeași dată, Direcția Regională Antifraudă Constanța a întocmit decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. A FCT 8483/31.03.2016.

În acest context factual, prima instanță a reținut în mod corect că nu este vorba despre niciun pericol de sustragere, ascundere ori risipire a patrimoniului societății reclamante, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, intimata-reclamantă achitând de bună voie debitele stabilite de către organul fiscal în sarcina sa.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate în recurs, câtă vreme creanțele au fost achitate și, prin urmare, nu mai există niciun temei pentru păstrarea actului de instituire a măsurilor asiguratorii.

În ceea ce privește recursul formulat împotriva deciziei civile nr. 15/CA din 6 februarie 2017 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte constată că prin aceasta s-a admis cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 230/CA/21.11.2016 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în sensul admiterii în parte a cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată și, conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ., a obligării pârâților la 5050 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, deși prin sentința civilă nr. 230/CA din 21 noiembrie 2016, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația pentru Contribuabili Mijlocii - Serviciul Executare Silită, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesual pasivă, prin decizia civilă nr. 15/CA din 6 februarie 2017 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal au fost obligați ambii pârâți la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5050 RON.

Cu toate acestea, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația pentru Contribuabili Mijlocii - Serviciul Executare Silită nu a formulat recurs împotriva hotărârii prin care a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, astfel că hotărârea nu poate fi reformată pe acest considerent în calea de atac exercitată de o altă parte din proces.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurenta-pârâtă prin cererile de recurs sunt nefondate și nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârilor recurate.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile declarate de Agenția Națională de Administrare Fiscală în reprezentarea Direcției Regionale Antifraudă 2 Constanța împotriva sentinței civile nr. 230/CA din 21 noiembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și a deciziei civile nr. 15/CA din 6 februarie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de Agenția Națională de Administrare Fiscală în reprezentarea Direcției Regionale Antifraudă 2 Constanța împotriva sentinței civile nr. 230/CA din 21 noiembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și a deciziei civile nr. 15/CA din 6 februarie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 ianuarie 2020.