ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2286/2016
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2286/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 2286/2016
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/121/2013, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul I.P.J. Galați, anularea Dispoziției de sancționare din 24 ianuarie 2013 emisă de șeful I.P.J. Galați, prin care a fost sancționat disciplinar cu diminuarea drepturilor salariale pentru funcția îndeplinită cu 20% pe o perioadă de 3 luni.
Prin Sentința civilă nr. 1.114 din 12 noiembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantului A., formulată în contradictoriu cu pârâtul I.P.J. Galați.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul care a invocat ca și la instanța de fond nulitatea absolută a deciziei de sancționare, motivat de faptul că aceasta a fost emisă în baza Ordinului M.A.I. nr. 400/2004 care nu a intrat în vigoare întrucât nu a fost publicat în M. Of. și nu s-a ținut cont de dispozițiile Deciziei nr. 392/2014 Curții Constituționale.
A mai susținut recurentul încălcarea dreptului său la apărare și netemeinicia sancțiunii aplicate.
La data de 9 mai 2015, recurentul a formulat, în temeiul disp., art. 519 C. proc. civ., o cerere de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cerere ce a fost respinsă motivat de către instanță.
La aceeași dată, în temeiul disp. art. 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 recurentul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 59 alin. (7), 57 lit. b), 61 alin. (1) și 62 alin. (2) din Legea nr. 360/2002.
Hotărârea Curții de Apel
Prin Decizia nr. 807 pronunțată în data de 9 iunie 2016 Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale și a respins, ca nefondat recursul declarat de reclamant A., prin reprezentant legal Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România, împotriva Sentinței civile nr. 1.114/2015 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. x/121/2013*.
Cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale, instanța de fond a reținut că susținerile recurentului privind neconstituționalitatea articolelor enumerate din Legea nr. 360/2002 sunt interpretări personale ale acestuia pe care le-a făcut atât cu ocazia soluționării în fond a cauzei, cât și în cererea de recurs.
Recursul exercitat în cauză
Împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea căii de atac promovate și sesizarea Curții Constituționale cu excepția invocată.
În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a invocat argumente ce pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., privind interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, în care sunt reglementate condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, precum și îngrădirea liberului acces la justiție, consacrat în art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând legalitatea deciziei atacate prin prisma criticilor formulate de recurent și a prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru argumentele expuse în continuare.
Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești (...) privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia".
Sesizarea instanței de contencios constituțional se dispune în condițiile Legii nr. 47/1992, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
- excepția privește neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;
- legea, ordonanța sau dispoziția are legătură cu soluționarea cauzei;
- excepția a fost ridicată de una din părți, de instanță din oficiu sau de procuror;
- dispozițiile criticate ca neconstituționale nu au fost declarate ca atare printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;
Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, Înalta Curte observă că textul de lege criticat nu are legătură cu soluționarea cauzei, astfel că este neîntemeiată critica formulată de recurent.
În schimb, Înalta Curte va admite cererea și va sesiza Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 59 alin. (7) "În fața consiliilor de disciplină polițistul are dreptul de a fi asistat de un alt polițist, ales de către acesta sau desemnat de Corp", art. 57 lit. b) "- Constituie abateri disciplinare, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni, următoarele fapte săvârșite de polițist, comise cu vinovăție: b) neglijența manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege;" și art. 62 alin. (2) "Consiliile de disciplină se constituie și funcționează pe lângă șefii unităților de poliție și au caracter consultativ." toate din Legea nr. 360/2002, în vigoare în anul 2013, la momentul emiterii dispoziției de sancționare.
În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 59 alin. (7), art. 57 lit. b) și 62 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, se rețin următoarele:
Excepția de neconstituționalitate este o formă de control al constituționalității legii, în cadrul căruia se ține seama de scopul urmărit de parte prin declanșarea procedurii și de obiectul concret al acțiunii judiciare, astfel că legătura cu soluționarea cauzei sau, altfel spus, relevanța excepției de neconstituționalitate, trebuie evaluată în raport cu circumstanțele cauzei, prin prisma interesului procesual concret pe care îl prezintă declanșarea controlului de constituționalitate, ținând seama de chestiunile litigioase supuse dezbaterii și de stadiul în care se află litigiul.
Excepția de neconstituționalitate a fost invocată în contextul în care acțiunea în contencios administrativ formulată de recurentul-reclamant vizează anularea unei dispoziții de sancționare, criticile vizând, printre altele, modul de a constituire al consiliului de disciplină și încălcarea dreptului la apărare.
Prin urmare, contrar concluziei instanței de recurs, Înalta Curte constată că prevederile vizate de excepția de neconstituționalitate au legătură cu soluționarea cauzei.
Cum celelalte condiții de admisibilitate prevăzute prin art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 nu au fost contestate, iar respectarea lor rezultă din datele speței (excepție invocată de o parte, în fața unei instanțe judecătorești, având ca obiect o prevedere legală în vigoare, care nu a fost declarată anterior neconstituțională), Înalta Curte reține că se impune admiterea căii de atac formulate în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, casarea în parte a deciziei recurate, rejudecarea cererii de sesizare a Curții Constituționale și admiterea în parte a acesteia.
În opinia Înaltei Curți, exprimată potrivit Legii nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată întrucât, prin conținutul lor normativ, textele contestate nu contravin prevederilor constituționale indicate de recurentul-reclamant, interpretarea și aplicarea legii fiind atributul exclusiv al instanței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale dispusă de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 807/2016 din 9 iunie 2016.
Casează în parte decizia recurată, în sensul că:
Admite în parte cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 57 lit. b), art. 59 alin. (7) și art. 62 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2016.
Procesat de GGC - N