ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3380/2014

Decizia nr. 3380/2014 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Cadrul procesual Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, contestatorul A. a solicitat anularea deciziei nr. 2172 din 07 iunie 2011 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ, prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat de către reclamantul A. împotriva sentinței nr. 3475 din 25 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Galați. În motivarea contestației, contestatorul a arătat că instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze unul dintre motivele de recurs, respectiv acela cu privire la anularea deciziei de sancționare nr. 247 din 25 iulie 2008, acesta fiind un act administrativ de sancționare care a dus la destituirea din funcția publică ocupată de contestator.

Hotărârea Curții de Apel Galați Prin decizia nr. 6682 din 13 decembrie 2012, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată contestația în anularea deciziei nr. 2172 din 07 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. x/121/2010, formulată de contestatorul A. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a constata, din examinarea considerentelor deciziei numărul 2172 din 07 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați, că instanța de recurs a avut în vedere și a analizat succint toate motivele de recurs invocate de către reclamant, pe care însă le-a considerat ca fiind neîntemeiate. Instanța de recurs nu este obligată să răspundă la argumentele folosite de recurent, în dezvoltarea unui motiv de casare, ci este îndreptățită să grupeze aceste argumente, pentru a răspunde printr-un considerent comun.

Susținerile privind omisiunea efectuării cercetării prealabile disciplinare, necomunicarea actului de sancționare, refuzul pârâtei de a-i elibera carnetul de muncă, dispariția dosarului profesional din evidențele D.S.V.S.A. Galați nu se regăsesc în cuprinsul motivelor de recurs formulate împotriva sentinței nr. 3745 din 25 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Galați, ci au fost formulate în calea contestației în anulare, astfel că nu se poate reține omisiunea instanței de recurs de a se pronunța asupra acestora. Pe de altă parte, s-a reținut că fiind o cale extraordinară de atac, admisibilă în condiții expres și limitativ prevăzute de lege, în prezenta contestație în anulare nu se poate proceda la o reanalizare a fondului cauzei.

Recursul Împotriva acestei decizii a formulat recurs contestatorul A. În motivarea recursului, recurentul a arătat că instanța investită cu soluționarea contestației a omis din greșeală să cerceteze motivele de modificare sau casare a hotărârii respective și nu s-a pronunțat asupra apărărilor invocate prin motivele de recurs cu privire la anularea deciziei de sancționare nr. 247 din 25 iulie 2008. Considerentele și soluția instanței de recurs Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului, în raport cu lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, urmează a analiza cu prioritate, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu.

Împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga. Art. 299 C. proc. civ. prevede, la alin. (1), că „Hotărârile fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului”. Conform art. 377 C. proc. civ., „(1) Sunt hotărâri definitive: 1. hotărârile date în primă instanță, potrivit legii, fără drept de apel; 2. hotărârile date în primă instanță care nu au fost atacate cu apel sau, chiar atacate cu apel, dacă judecata acestuia s-a perimat ori cererea de apel a fost respinsă sau anulată; 3. hotărârile date în apel; 4. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu apel.

(2) Sunt hotărâri irevocabile: 1. hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel, nerecurate; 2. hotărârile date în primă instanță, care nu au fost atacate cu apel; 3. hotărârile date în apel, nerecurate; 4. hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii; 5. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.” Astfel, din coroborarea dispozițiilor citate, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicționala, în condițiile prevăzute de lege. De asemenea, potrivit art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestația în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

În speță, decizia nr. 2172 din 07 iunie 2011 a Curții de Apel Galați atacată pe calea contestației în anulare de către recurent este irevocabilă. Față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs. Aceasta concluzie derivă și din principiul unicității dreptului de a folosi o cale de atac. Cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoana nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac. Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 299 C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 6682 din 13 decembrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 septembrie 2014.