ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4778/2014

Decizia nr. 4778/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare

în judecată înregistrată la data de 09 mai 2013 pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. și C., suspendarea efectelor Deciziei nr. 041 din 29 aprilie 2013 până la soluționarea pe fond a contestației formulate împotriva acesteia.

Prin sentința civilă nr. 132/2013 din 10 iunie 2013, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu autoritățile pârâte B. și C. și a suspendat executarea Deciziei nr. 041 din 29 aprilie 2013 emisă de B. - C. până la pronunțarea instanței de fond asupra contestației formulate împotriva acesteia.

II. Motivele de casare invocate

Împotriva sentinței civile nr. 132/2013 din 10 iunie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pârâtul B. în nume propriu și pentru C. a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul susține că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei și că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Astfel, se susține de către recurent, instanța de fond a nesocotit apărările formulate de pârât, lipsind astfel hotărârea de indicare a elementelor care atrag criticile și în raport de care trebuie să fie formulat recursul.

În ceea ce privește prima condiție, prevăzută de dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, respectiv existenta unui caz bine justificat, reclamanta încearcă să creeze îndoieli cu privire la legalitatea actului invocând faptul că Decizia nr. 041/2013 nu respectă dispozițiile legale reținute, respectiv art. 206

28

alin. 2 lit. f) și art. 206

54

din C. fisc.

Nici în ceea ce privește a doua condiție, respectiv prevenirea unei pagube iminente, nu trebuie omis faptul că suspendarea executării este o măsură de excepție care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului, condiție care nu este dovedită în cauză.

B. a solicitat instanței să verifice îndeplinirea cumulativă a celor două condiții, întrucât simplele afirmații fără dovedirea unei situații care să probeze cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube nu sunt de natură să conducă la suspendarea executării actelor contestate, situație în recurentul - pârât a solicitat respingerea cererii ca fiind nefondată.

III. Derularea procedurii judiciare în fața instanței de recurs și analiza motivelor de casare;

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de filtrare a recursului prevăzută de art. 493 C. proc. civ. din 2010, iar, prin încheierea din 27 martie 2014, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. din 2010, Înalta Curte a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată pe fond la data de 11 decembrie 2014.

Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurent, precum și de reglementările legale incidente, Înalta Curte constată că recursul a rămas fără obiect pentru considerentele expuse în continuare.

Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 prin care a solicitat suspendarea executării Notei de cosnstatare.

Conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.”

Înainte de a proceda la expunerea și analiza în concret atât a criticilor formulate de recurentă, cât și a legalității și temeiniciei pronunțate de prima instanță, Înalta Curte constată că, prin Decizia nr. 91 din 4 aprilie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/44/2013, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată contestația formulată de reclamanta SC A. SA Brăila, în contradictoriu cu pârâtul B. - C. București.

În prezenta cauză, învestită fiind cu soluționarea unei cereri de suspendare a executării formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, prima instanță, prin hotărârea atacată, a admis, conform dispozițiilor alin. (1) al articolului respectiv, suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.

Or, în sensul celor expuse anterior, instanța de fond a respins acțiunea în anularea actului ce formează obiectul prezentei cereri de suspendare a executării formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În atare condiții, recursul declarat în cauză, vizând finalmente modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de suspendare a executării este lipsit de obiect atâta vreme cât măsura de suspendare a executării actului administrativ încetează ope legis la data pronunțării instanței învestite cu acțiunea în anularea actului.

Ca urmare a constatării faptului că recursul declarat de recurent a rămas fără obiect, este de prisos a fi expuse și analizate în concret, prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. din 2010, criticile din recurs referitoare la cerințele necesar a fi îndeplinite, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru a se aprecia cu privire la legalitatea și temeinicia hotărârii recurate.

Pentru toate considerentele arătate, constatând că nu sunt întemeiate criticile formulate de recurent subsumate motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ. din 2010, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. din 2010, va respinge, ca rămas fără obiect, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B. în nume propriu și pentru C. împotriva sentinței civile nr. 132/2013 din 10 iunie 2013 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca rămas fără obiect.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2014.