ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 687/2016

Decizia nr. 687/2016

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Cererea de chemare în judecată;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta

SC A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. Galați, C. - D. și E. (în calitate de succesoare a F.), suspendarea efectelor Deciziei nr. 187/F. din 22 aprilie 2013 până la soluționarea cauzei pe fond.

Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 168 din 12 septembrie 2014, a respins, ca nefondată, excepția lipsei de interes invocată de pârâtă.

Totodată, a admis cererea de suspendare formulată de reclamantă, dispunând suspendarea executării efectelor Deciziei nr. 187/F. din 22 aprilie 2013 emisă de F. - G., până la pronunțarea instanței de fond.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs

C., în nume propriu și pentru D. și E., invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

3.1. În motivarea căii de atac, C. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că nici ministerul și nici D. nu au emis vreun act a cărui suspendare/anulare să se solicite în cauza de față.

3.2. În dezvoltarea motivelor de recurs, E. a susținut că în mod eronat a fost admisă cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat, în condițiile în care nu sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În privința cazului bine justificat, a arătat că acesta nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea unui act, întrucât acestea vizează fondul cauzei care se analizează numai în cadrul unei acțiuni în anulare, iar în ceea ce privește temeinicia actului atacat, de asemenea, în mod greșit, prima instanță a apreciat că a fost îndeplinită respectiva condiție.

Astfel, a apreciat că nu pot fi primite susținerile potrivit cărora măsura suspendării autorizațiilor de antrepozit fiscal a fost aplicată de un organ necompetent, reprezentând o interpretare eronată a prevederilor legale în vigoare.

Recurenta-pârâtă a apreciat că, în cauză, nu este dovedită nici condiția prevenirii unei pagube iminente, afirmațiile părții nefiind dovedite.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și respingerea cererii de suspendare.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 23 noiembrie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 16 decembrie 2015.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului;

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurenți, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

1.1.Cu privire la recursul declarat de pârâtul C. în nume propriu și pentru D.

Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana celui chemat în judecată și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.

În raport cu dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. h) și lit. i) și alin. (2), art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în materia litigiilor de contencios administrativ, calitatea procesuală pasivă aparține, în cazul actului administrativ tipic, autorității publice emitente a acestuia, iar în cazul actului administrativ unilateral asimilat, prevăzut de art. 2 alin. (2) din aceeași lege, autorității publice căreia i-a fost adresată, de către persoana pretins vătămată într-un drept sau un interes legitim, cererea la care nu s-a dat un răspuns în termenul legal sau cu privire la care se reclamă existența unui refuz nejustificat de soluționare, împotriva acestor autorități publice legea recunoscând dreptul la acțiune.

În cauză, se constată că emitentul actului administrativ dedus judecății este G. din cadrul F., a cărei succesoare este pârâta E.

Cum raporturile juridice nu s-au creat între reclamantă și C. sau D., se constată că aceste instituții nu au calitate procesuală pasivă în cauză, singura autoritate cu legitimitate procesuală pasivă în cauză fiind E.

1.2. Cu privire la recursul declarat de pârâta E. (succesoare a F.).

Intimata-reclamanta

SC A. SA a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea efectelor Deciziei nr. 187/F. din 22 aprilie 2013 emise de G. din cadrul F., până la soluționarea cauzei pe fond.

Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale, atât în sistemul de protecție instituit în cadrul Consiliului Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Legea română corespunde recomandării Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, având în vedere conținutul prevederilor art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Or, în speță, reclamanta a invocat ca împrejurări de fapt și de drept care să fie de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrative a căror suspendare se cere, tocmai criticile de nelegalitate invocate de societatea reclamantă, care urmează/ar urma să fie analizate de instanța învestită cu cererea de anulare a actului administrativ fiscal atacat.

În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/și de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reținute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.

Instanța de control judiciar reține că aparența de nelegalitate poate viza și aspecte de drept material, însă este esențial ca motivele identificate să fie evidente, să nu implice examinarea fondului cauzei.

Motivele de nelegalitate circumscrise de reclamantă cazului bine justificat nu pot fi decelate printr-o verificare a aparenței dreptului, ci necesită o evaluare a aspectelor de fond, care ar depăși limitele procedurii sumare a suspendării de executare.

Înalta Curte constată astfel că soluția pronunțată de prima instanță și considerentele pe care s-a fundamentat se referă la existența unor dubii asupra modului de calcul și asupra temeiniciei sumelor reținute cu titlu de accize, reținându-se că parte din aceste sume sunt achitate, iar altă parte din sumă nu este exigibilă, din motive de nelegalitate argumentate de reclamantă.

Or, aspectele reținute drept dovezi ale existenței cazului bine justificat pentru suspendarea executării hotărârii atacate sunt în realitate motivele de nelegalitate invocate de parte cu privire la acest act, iar susținerea potrivit căreia măsura suspendării autorizațiilor de antrepozit a fost aplicată de un organ necompetent este fără fundament, în raport cu prevederile legale incidente (art. 206

67

din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. și pct. 119 din Normele metodologice de aplicare a Legii. nr. 571/2003 aprobate prin H.G. nr. 44/2004), respectivele autorizații fiind revocate în baza Deciziei D. nr. 041 din 29 aprilie 2013, așa încât condiția referitoare la cazul bine justificat nu este îndeplinită nici din această perspectivă.

În fine, prin sentința nr. 189 din 30 septembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/44/2014, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamată, având ca obiect anularea Deciziei nr. 187/F. din 22 aprilie 2013.

Acțiunea intimatei-reclamante, care viza anularea actului administrativ în litigiu, fiind respinsă ca neîntemeiată de prima instanță, prin sentința menționată, reprezintă implicit o confirmare a prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ a cărui suspendare se solicită.

Deși, nefiind definitivă, această sentință are numai o putere de lucru judecat relativă, constituie un reper în verificarea aparenței de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării și interpretării unor probe și a efectuării unei evaluări aprofundate, pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.

În speță, nu mai subzistă nici ipoteza juridică prevăzută de dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora prima instanță a suspendat executarea actului administrativ atacat până la pronunțarea instanței de fond.

Totodată, din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Lege nr. 554/2004 rezultă că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu.

În cauză, într-adevăr punerea în executare a unui act administrativ fiscal va avea drept consecință diminuarea patrimoniului societății intimate, însă câtă vreme acest lucru are la bază un act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate, diminuarea patrimoniului are caracter prezumat legal, care nu se circumscrie cerințelor art. 2 alin. (1) lit. ș) din Lege.

2.Temeiul legal al soluției adoptate;

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va modifica sentința atacată în sensul admiterii lipsei calității procesuale pasive a C. și D. și, în consecință, va respinge cererea de suspendare.

Totodată, va respinge cererea de suspendare formulată în contradictoriu cu

E., ca neîntemeiată, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de C. în nume propriu și pentru D. și de E. împotriva sentinței nr. 168 din 12 septembrie 2014 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată.

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a C. și D. și, în consecință, respinge cererea de suspendare.

Respinge cererea de suspendare formulată în contradictoriu cu

E., ca neîntemeiată.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 martie 2016.