ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 20.11.2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4438/2014

HOTĂRÂRE
20.11.2014
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4438/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra cererii de

revizuire de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr.

121/121/2010 pe rolul Tribunalului Galați, secția comercială, maritimă și

fluvială și de contencios administrativ și fiscal, reclamantul M.V. a solicitat,

în contradictoriu cu Poliția Comunitară - Municipiul Galați, anularea Deciziei

nr. D1 din 14 ianuarie 2009 emisă de pârâtă.

Prin întâmpinare,

pârâta a invocat faptul că acțiunea este prematur introdusă având în vedere

dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin Sentința civilă

nr. 1.014 din 10 martie 2010 a Tribunalului Galați a fost admisă cererea și s-a

dispus anularea Deciziei nr. D1 din 14 ianuarie 2009, emisă de pârâtă.

În speță, reclamantul

a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor Deciziei nr. D2 din 10

decembrie 2009.

Împotriva acestei

sentințe civile, precum și a Încheierii de ședință din 17 februarie 2010 a

declarat recurs pârâta.

Intimatul - reclamant

a formulat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. (2)

și art. 19 alin. (3) din Legea nr. 329/2009, excepție ce a fost soluționată

prin Decizia nr. 460/2011 a Curții Constituționale.

Prin Decizia nr. 2537

din 28 iunie 2011, Curtea a admis recursul declarat de pârâta Poliția

Comunitară Galați, împotriva Încheierii de ședință pronunțată la data de 17

februarie 2010 de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 121/121/2010, a modificat

Sentința civilă nr. 1.014 din 10 martie 2010 a Tribunalului Galați și în

rejudecare, a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul M.V.

S-a constatat că

prima instanță a aplicat greșit dispozițiilor legale în materie, pronunțând o

sentință nelegală a cărei reformare se impune.

Astfel, prin Decizia

nr. 460 din 2011 a Curții Constituționale s-a respins excepția de neconstituționalitate

a dispozițiilor art. 17 alin. (2) și art. 19 alin. (3) din Legea nr. 329/2009,

apreciindu-se că în situația de criză economică în care se regăsește statul,

nivelul pensiei nete până la care poate opera cumulul la nivelul salariului

mediu brut pe economie respectă condițiile de obiectivitate și rezonabilitate

impuse de principiul nediscriminării.

S-a reținut că în mod

greșit, s-a apreciat de către instanța de fond că Decizia nr. D2 din 10

decembrie 2009 nu îndeplinește condițiile de valabilitate a actelor

administrative și anume acordul prealabil dat de reclamant privitor la

încetarea raportului de serviciu esențial în aprecierea legalității

operațiunilor administrative, cât timp dispozițiile art. 17 alin. (2) și art.

19 alin. (3) din Legea nr. 329/2009 sunt constituționale, și nu implică în mod

expres acordul prealabil dat de reclamant privitor la încetarea raportului de

serviciu.

În speță, s-a

apreciat că prin Legea nr. 329/2009 a avut loc reorganizarea activității

recurentei, iar Decizia nr. D2 din 10 decembrie 2009 îndeplinește toate

condițiile de valabilitate a actului administrativ.

Prin Decizia nr. 6331

din 5 decembrie 2012, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și

fiscal, a admis recursul declarat de către reclamantul M.V. împotriva Sentinței

nr. 629 din 19 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Galați pe care a

modificat-o în parte și, în rejudecare, a admis în parte contestația formulată

de M.V. în contradictoriu cu intimat Politia Comunitară Galați, a înlocuit

sancțiunea "încetării raportului de serviciu" aplicată reclamantului

prin Decizia de sancționare nr. D3 din 18 august 2010 cu sancțiunea

"diminuării drepturilor salariat cu 5% pe o perioadă de 3 luni", a

dispus reintegrarea reclamantului M.V. în funcția publică deținută anterior

emiterii deciziei de sancționare, a obligat pe pârâtă să plătească

reclamantului drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate de la

data de 26 august 2010 și până la reintegrarea efectivă în funcție, cu luarea

în considerare a sancțiunii aplicate prin prezenta decizie, a menținut

celelalte dispoziții ale sentinței recurate care nu sunt contrare prezentei

decizii.

Pentru a pronunța

această hotărâre s-a reținut că prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Galați sub nr. 13518/121/2010, reclamantul M.V. a invocat excepția

de nelegalitate a Deciziei de sancționare nr. D3 din 18 august 2010 emisă de

Poliția Comunitară Galați, solicitând totodată anularea deciziei menționate,

reintegrarea în funcția deținută anteriori, obligarea pârâtei la plata

drepturilor bănești de la data de 1 iulie 2010 până la momentul punerii

efective în executare a hotărâri judecătorești.

La termenul din 14

decembrie 2011, reclamantul a arătat că înțelege să renunțe la judecata

excepției de nelegalitate, insistând doar în judecarea celorlalte capete de

cerere, instanța urmând a lua act conform art. 246 C. proc. civ. de această

manifestare de voință.

Prin Sentința nr. 629

din 19 decembrie 2011 a Tribunalului Galați, conform art. 246 C. proc. civ. s-a

luat act de renunțarea reclamantului la judecata excepției de nelegalitate a

Deciziei de sancționare nr. D3 din 18 august 2010 emisă de Poliția Comunitară

Galați, și a fost respinsă acțiunea privind pe reclamant M.V. și pe pârâta

Poliția Comunitară Galați, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici

(Legea nr. 188/1999), ca nefondată.

S-a reținut că în mod

corect a constatat prima instanță că Decizia nr. D3 din 18 august 2010 a fost

emisă de o persoană care are competența legală de a emite un astfel de act.

S-a reținut că

potrivit art. 78 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 republicată, sancțiunea

disciplinară a destituirii din funcția publică poate fi aplicată în mod

limitativ, de persoana care are competența legală de numire în funcția publică.

A mai reținut

instanța că din actele dosarului rezultă că reclamantul a fost numit în funcția

publică de agent comunitar de către Directorul Poliției Comunitare Galați prin

Decizia nr. D1 din 14 ianuarie 2009, în condițiile în care reclamantul a fost

numit în funcție de Directorul Politiei Comunitare Galați rezultă că în mod

corect sancțiunea disciplinară a fost aplicată tot de Directorul Poliției

Comunitare Galați.

Pe de altă parte, s-a

reținut că potrivit art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 371/2004, și H.C.L.

nr. 82/2005, poliția comunitară a fost organizată ca serviciu public de interes

local cu personalitate juridică și nicidecum ca structură în cadrul aparatului

de specialitate al primarului.

Astfel, s-a reținut

că Directorul Poliției Comunitare Galați are atribuții de numire și eliberare

din funcție al personalului din subordine, așa cum prevede art. 31 alin. (2)

din Legea poliției locale nr. 155/2010.

Cu privire la

celelalte aspecte invocate în motivele de recurs, s-a constatat că membrii

comisiei de disciplină sunt funcționari publici cu studii superioare, fiind

respectate dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. f) din H.G. nr. 1344/2007. De

asemenea, s-a reținut că raportul cu propunerea de sancționare a reclamantului

cuprinde suficiente elemente din care să rezulte temeiul măsurii propuse, fiind

așadar corespunzător motivat. Totodată, instanța a apreciat că decizia de

sancționare este argumentată, iar faptul că prin aceasta s-a dispus

"încetarea raporturilor de serviciu" și nu "destituirea din funcția

publică" nu este de natură a atrage nulitatea deciziei, cât timp temeiul

de drept e clar și nu lasă loc de îndoială, așa cum corect a reținut și prima

instanță.

Și nu în ultimul

rând, instanța a reținut că cererea de concediu fără plată formulată de

reclamant pentru probleme de sănătate și înregistrată la instituția pârâtă în 1

iulie 2010 nu a fost aprobată, contrar susținerii recurentului, ci doar s-a

specificat că, pentru probleme de sănătate se acordă concediu medical,

aducându-i-se astfel la cunoștință condițiile legale în care poate beneficia de

acest tip de concediu.

În opinia instanței,

singurul motiv de recurs ce atrage admiterea acestei căi de atac este cel

referitor la aplicarea graduală a sancțiunii disciplinare, în raport de

criteriile impuse de art. 77 alin. (4) din Legea nr. 188/1999.

Instanța a reținut că

din probatoriul administrat în cauză rezultă că abaterea disciplinară a fost

comisă în contextul unei neînțelegeri depline a rezoluției aplicate pe cererea

de concediu, activitatea instituției nu a fost perturbată în mod semnificativ,

fiind posibilă modificarea planificărilor pentru executarea serviciului,

reclamantul a avut în general o bună conduită și nu are alte sancțiuni

disciplinare, astfel încât aplicarea celei mai aspre sancțiuni este

disproporționată în raport de gravitatea abaterii, consecințele acesteia și

conduita generală a reclamantului.

Pe de altă parte, s-a

reținut că reclamantul exercită o funcție ce presupune prerogative de putere

publică, aspect ce presupune respectarea obligațiilor de serviciu și o conduită

corespunzătoare în raporturile de serviciu.

În aceste condiții,

instanța a apreciat că sancțiunea "diminuării drepturilor salariale cu 5%

pe o perioadă de 3 luni" corespunde în mai mare măsură criteriilor

prevăzute de art. 77 din Legea nr. 188/ 1999.

exercitată

Poliția Locală Galați

a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 6331 din 5 decembrie 2012

a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Cererea de revizuire

a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 2537

din 28 iunie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 121/121/2010, Curtea de Apel Galați

a admis recursul declarat de Poliția Comunitară Galați (în prezent Poliția

Locală Galați), a dispus modificarea Sentinței nr. 1.014 din 10 martie 2010

pronunțată de Tribunalul Galați, în sensul respingerii ca nefondată a cererii

de anulare a Deciziei nr. D2 din 10 decembrie 2009, prin care s-a constatat

încetarea de drept a raportului de serviciu al reclamantului, pentru refuzul

acestuia de a opta între pensie și salariu conform prevederilor art. 17, 18, 19

și 20 din Legea nr. 329/2009.

Prin aceeași decizie

s-a constatat nelegalitatea Încheierii din data de 17 februarie 2012 prin care

s-a dispus suspendarea executării Deciziei nr. D2 din 10 decembrie 2009.

În baza Încheierii

prin care s-a dispus suspendarea executării Deciziei nr. D2 din 10 decembrie

2009, reclamantul a reluat activitatea la data de 8 aprilie 2010, însă,

începând cu 1 iulie 2010 nu s-a mai prezentat la serviciu, emițându-se Decizia

nr. D3 din 18 august 2010, de încetare a raportului de serviciu al

reclamantului ca măsură disciplinară.

Tribunalul Galați a

respins contestația formulată de reclamant împotriva Deciziei nr. D3 din 18

august 2010, însă Curtea de Apel Galați prin Decizia nr. 6331 din 5 decembrie

2012 a cărei revizuire se cere, a admis recursul declarat de reclamant

împotriva Sentinței civile nr. 629 din 19 decembrie 2011 pronunțată de

Tribunalul Galați pe care a modificat-o în parte, a admis în parte contestația,

înlocuind sancțiunea încălcării raportului de serviciu cu sancțiunea diminuării

drepturilor salariale cu 5% pe o perioadă de 3 luni, a dispus reintegrarea

acestuia în funcția publică deținută anterior emiterii deciziei de sancționare

și plata drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate de la data

de 26 august 2010 și până la reintegrarea efectivă în funcție.

Revizuenta consideră

că între dispozițiile Deciziei nr. 2537 din 2011 și Deciziei nr. 6331 din 2012

există contradictorialitate în ceea ce privește reintegrarea în funcție a

reclamantului și plata drepturilor salariale, în condițiile în care raportul de

serviciu încetase de drept la data intrării în vigoare a Legii nr. 329/2009.

formulate de intimatul M.V.

Prin întâmpinare,

intimatul a invocat nulitatea cererii de revizuire, întrucât cererea nu a fost

motivată nici la momentul depunerii și nici după împlinirea termenului de o

lună de la data motivării de către instanța de recurs, iar în preambulul

cererii s-a precizat că decizia a cărei revizuire se dorește este

"6631", ce nu-l privește pe intimat.

Intimatul consideră

că în cauză nu există două hotărâri definitive potrivnice date în una și

aceeași pricină, între aceleași părți, având aceeași calitate.

Înaltei Curți, instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară

exercitată

tardivitatea motivării cererii de revizuire, se constată că excepția este

neîntemeiată, având în vedere că cererea a fost motivată până la primul termen

de judecată, iar dispozițiile art. 326 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu

art. 112 - 114 C. proc. civ., nu conțin o atare sancțiune.

Mențiunea numărului

deciziei a cărei anulare se cere a fost rectificată odată cu depunerea

motivelor revizuirii, astfel încât nu poate interveni sancțiunea nulității în

aceste condiții.

revizuire este admisibilă și totodată, întemeiată, fiind îndeplinite condițiile

impuse de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Există în speță

hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad, în una și

aceeași pricină, între persoane având aceeași calitate.

Prin Decizia nr. 2537

din 28 iunie 2011, Curtea de Apel Galați a dispus admiterea recursului declarat

de Poliția Comunitară Galați împotriva Sentinței civile nr. 1.014 din 10 martie

2010 și a Încheierii din 17 februarie 2010 ale Tribunalului Galați, s-au

modificat hotărârile atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de

reclamant, respectiv a cererii de anulare a Deciziei nr. D2 din 10 decembrie

2009 și a cererii de suspendare a executării Deciziei nr. D1 din 14 ianuarie

2009.

În motivarea

sentinței, Curtea de Apel Galați a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/ 2004, respectiv cazul bine

justificat și paguba iminentă, iar raportul de serviciu a încetat de drept în

temeiul Legii nr. 329/2009.

Până la soluționarea

irevocabilă a Dosarului nr. 121/121/2010, având ca obiect anularea Deciziei nr.

D2 din 10 decembrie 2009 și suspendarea executării aceleiași decizii, prin

Încheierea din 17 februarie 2010, Tribunalul Galați a dispus suspendarea

executării Deciziei nr. D2 din 10 decembrie 2009 emisă de Municipiul Galați -

Poliția Comunitară.

În temeiul Încheierii

din 17 februarie 2010, intimatul și-a reluat activitatea în data de 8 aprilie

2010.

Începând cu data de 1

iulie 2010, intimatul nu s-a mai prezentat la serviciu, emițându-se Decizia de

sancționare nr. D3 din 18 august 2010 prin care, începând cu data de 26 august

2010 a încetat raportul de serviciu.

Prin Decizia nr. 6331

din 5 decembrie 2012, a cărei revizuire s-a cerut, Curtea de Apel Galați a

admis recursul reclamantului formulat împotriva Sentinței civile nr. 629 din 19

decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Galați, a modificat în parte sentința,

a admis contestația, înlocuind sancțiunea dispusă cu sancțiunea diminuării

drepturilor salariale cu 5% pe o perioadă de 3 luni, a dispus reintegrarea

reclamantului în funcția publică deținută anterior emiterii deciziei de

sancționare și plata drepturilor salariale.

Prin Decizia nr. 6331

din 5 decembrie 2012 s-a încălcat autoritatea lucrului judecat rezultat din

pronunțarea Deciziei nr. 2537 din 28 ianuarie 2011, în ceea ce privește

reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior emiterii deciziei de

sancționare și plata drepturilor salariale.

În virtutea Deciziei

nr. 2537 din 28 ianuarie 2011 există autoritate de lucru judecat, astfel încât

nu se mai putea dispune reintegrarea și plata drepturilor salariale, din moment

ce raportul de serviciu al reclamantului încetase de drept.

Față de acestea, se

constată întrunirea triplei identități - obiect, cauză și părți, cu privire la

capătul de cerere privind reintegrarea și plata drepturilor salariale, urmând

ca în temeiul art. 327 C. proc. civ. să se admită cererea, să se dispună

anularea Deciziei nr. 6331 din 5 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel

Galați în sensul menționat.

Respinge excepția

tardivității motivării cererii de revizuire ca neîntemeiată.

Admite cererea de

revizuire formulată de Poliția Comunitară Galați împotriva Deciziei nr. 6631

din 5 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios

administrativ și fiscal, și anulează în partea decizia menționată în ceea ce

privește dispozițiile privind reintegrarea reclamantului M.V. în funcția

publică deținută anterior emiterii deciziei de sancționare și a plății

drepturilor salariale către reclamant.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 noiembrie 2014.

Procesat de GGC - MI

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-03-10
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1434/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 152 din 09 iunie 2010 Curtea de Apel Galați, secția pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea
ÎCCJ 2012-05-17
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2416/2012
Asupra recursului de față: Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Circumstanțele cauzei. 1. Cererea de chemare în judecată și hotărârea primei instanțe. Prin cererea înregistrată sub nr. 12072, pe rolul Curții de Ape
ÎCCJ 2012-03-13
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1341/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, reclamantul S.A. a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române Bucureș
ÎCCJ 2010-04-08
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3444/2011
împrejurare mai presus de voința pârâtului, asimilată forței majore, care să-l fi împiedicat pe acesta să exercite în termenul legal calea de atac a recursului, pe de o parte, iar, pe de altă parte, îndreptarea deciziei civile nr. 26/A din
ÎCCJ 2013-11-14
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7260/2013
vada susținerilor sale, astfel încât acțiunea a fost respinsă ca nefondată. Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs reclamantul V.I.S., criticând-o ca fiind nelegală întrucât instanța de fond nu a ținut cont de susținerile acest
Sursă