ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4438/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4438/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra cererii de
revizuire de față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii
Prin acțiunea înregistrată sub nr.
121/121/2010 pe rolul Tribunalului Galați, secția comercială, maritimă și
fluvială și de contencios administrativ și fiscal, reclamantul M.V. a solicitat,
în contradictoriu cu Poliția Comunitară - Municipiul Galați, anularea Deciziei
nr. D1 din 14 ianuarie 2009 emisă de pârâtă.
Prin întâmpinare,
pârâta a invocat faptul că acțiunea este prematur introdusă având în vedere
dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Prin Sentința civilă
nr. 1.014 din 10 martie 2010 a Tribunalului Galați a fost admisă cererea și s-a
dispus anularea Deciziei nr. D1 din 14 ianuarie 2009, emisă de pârâtă.
În speță, reclamantul
a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor Deciziei nr. D2 din 10
decembrie 2009.
Împotriva acestei
sentințe civile, precum și a Încheierii de ședință din 17 februarie 2010 a
declarat recurs pârâta.
Intimatul - reclamant
a formulat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. (2)
și art. 19 alin. (3) din Legea nr. 329/2009, excepție ce a fost soluționată
prin Decizia nr. 460/2011 a Curții Constituționale.
Prin Decizia nr. 2537
din 28 iunie 2011, Curtea a admis recursul declarat de pârâta Poliția
Comunitară Galați, împotriva Încheierii de ședință pronunțată la data de 17
februarie 2010 de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 121/121/2010, a modificat
Sentința civilă nr. 1.014 din 10 martie 2010 a Tribunalului Galați și în
rejudecare, a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul M.V.
S-a constatat că
prima instanță a aplicat greșit dispozițiilor legale în materie, pronunțând o
sentință nelegală a cărei reformare se impune.
Astfel, prin Decizia
nr. 460 din 2011 a Curții Constituționale s-a respins excepția de neconstituționalitate
a dispozițiilor art. 17 alin. (2) și art. 19 alin. (3) din Legea nr. 329/2009,
apreciindu-se că în situația de criză economică în care se regăsește statul,
nivelul pensiei nete până la care poate opera cumulul la nivelul salariului
mediu brut pe economie respectă condițiile de obiectivitate și rezonabilitate
impuse de principiul nediscriminării.
S-a reținut că în mod
greșit, s-a apreciat de către instanța de fond că Decizia nr. D2 din 10
decembrie 2009 nu îndeplinește condițiile de valabilitate a actelor
administrative și anume acordul prealabil dat de reclamant privitor la
încetarea raportului de serviciu esențial în aprecierea legalității
operațiunilor administrative, cât timp dispozițiile art. 17 alin. (2) și art.
19 alin. (3) din Legea nr. 329/2009 sunt constituționale, și nu implică în mod
expres acordul prealabil dat de reclamant privitor la încetarea raportului de
serviciu.
În speță, s-a
apreciat că prin Legea nr. 329/2009 a avut loc reorganizarea activității
recurentei, iar Decizia nr. D2 din 10 decembrie 2009 îndeplinește toate
condițiile de valabilitate a actului administrativ.
Prin Decizia nr. 6331
din 5 decembrie 2012, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și
fiscal, a admis recursul declarat de către reclamantul M.V. împotriva Sentinței
nr. 629 din 19 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Galați pe care a
modificat-o în parte și, în rejudecare, a admis în parte contestația formulată
de M.V. în contradictoriu cu intimat Politia Comunitară Galați, a înlocuit
sancțiunea "încetării raportului de serviciu" aplicată reclamantului
prin Decizia de sancționare nr. D3 din 18 august 2010 cu sancțiunea
"diminuării drepturilor salariat cu 5% pe o perioadă de 3 luni", a
dispus reintegrarea reclamantului M.V. în funcția publică deținută anterior
emiterii deciziei de sancționare, a obligat pe pârâtă să plătească
reclamantului drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate de la
data de 26 august 2010 și până la reintegrarea efectivă în funcție, cu luarea
în considerare a sancțiunii aplicate prin prezenta decizie, a menținut
celelalte dispoziții ale sentinței recurate care nu sunt contrare prezentei
decizii.
Pentru a pronunța
această hotărâre s-a reținut că prin acțiunea înregistrată pe rolul
Tribunalului Galați sub nr. 13518/121/2010, reclamantul M.V. a invocat excepția
de nelegalitate a Deciziei de sancționare nr. D3 din 18 august 2010 emisă de
Poliția Comunitară Galați, solicitând totodată anularea deciziei menționate,
reintegrarea în funcția deținută anteriori, obligarea pârâtei la plata
drepturilor bănești de la data de 1 iulie 2010 până la momentul punerii
efective în executare a hotărâri judecătorești.
La termenul din 14
decembrie 2011, reclamantul a arătat că înțelege să renunțe la judecata
excepției de nelegalitate, insistând doar în judecarea celorlalte capete de
cerere, instanța urmând a lua act conform art. 246 C. proc. civ. de această
manifestare de voință.
Prin Sentința nr. 629
din 19 decembrie 2011 a Tribunalului Galați, conform art. 246 C. proc. civ. s-a
luat act de renunțarea reclamantului la judecata excepției de nelegalitate a
Deciziei de sancționare nr. D3 din 18 august 2010 emisă de Poliția Comunitară
Galați, și a fost respinsă acțiunea privind pe reclamant M.V. și pe pârâta
Poliția Comunitară Galați, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici
(Legea nr. 188/1999), ca nefondată.
S-a reținut că în mod
corect a constatat prima instanță că Decizia nr. D3 din 18 august 2010 a fost
emisă de o persoană care are competența legală de a emite un astfel de act.
S-a reținut că
potrivit art. 78 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 republicată, sancțiunea
disciplinară a destituirii din funcția publică poate fi aplicată în mod
limitativ, de persoana care are competența legală de numire în funcția publică.
A mai reținut
instanța că din actele dosarului rezultă că reclamantul a fost numit în funcția
publică de agent comunitar de către Directorul Poliției Comunitare Galați prin
Decizia nr. D1 din 14 ianuarie 2009, în condițiile în care reclamantul a fost
numit în funcție de Directorul Politiei Comunitare Galați rezultă că în mod
corect sancțiunea disciplinară a fost aplicată tot de Directorul Poliției
Comunitare Galați.
Pe de altă parte, s-a
reținut că potrivit art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 371/2004, și H.C.L.
nr. 82/2005, poliția comunitară a fost organizată ca serviciu public de interes
local cu personalitate juridică și nicidecum ca structură în cadrul aparatului
de specialitate al primarului.
Astfel, s-a reținut
că Directorul Poliției Comunitare Galați are atribuții de numire și eliberare
din funcție al personalului din subordine, așa cum prevede art. 31 alin. (2)
din Legea poliției locale nr. 155/2010.
Cu privire la
celelalte aspecte invocate în motivele de recurs, s-a constatat că membrii
comisiei de disciplină sunt funcționari publici cu studii superioare, fiind
respectate dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. f) din H.G. nr. 1344/2007. De
asemenea, s-a reținut că raportul cu propunerea de sancționare a reclamantului
cuprinde suficiente elemente din care să rezulte temeiul măsurii propuse, fiind
așadar corespunzător motivat. Totodată, instanța a apreciat că decizia de
sancționare este argumentată, iar faptul că prin aceasta s-a dispus
"încetarea raporturilor de serviciu" și nu "destituirea din funcția
publică" nu este de natură a atrage nulitatea deciziei, cât timp temeiul
de drept e clar și nu lasă loc de îndoială, așa cum corect a reținut și prima
instanță.
Și nu în ultimul
rând, instanța a reținut că cererea de concediu fără plată formulată de
reclamant pentru probleme de sănătate și înregistrată la instituția pârâtă în 1
iulie 2010 nu a fost aprobată, contrar susținerii recurentului, ci doar s-a
specificat că, pentru probleme de sănătate se acordă concediu medical,
aducându-i-se astfel la cunoștință condițiile legale în care poate beneficia de
acest tip de concediu.
În opinia instanței,
singurul motiv de recurs ce atrage admiterea acestei căi de atac este cel
referitor la aplicarea graduală a sancțiunii disciplinare, în raport de
criteriile impuse de art. 77 alin. (4) din Legea nr. 188/1999.
Instanța a reținut că
din probatoriul administrat în cauză rezultă că abaterea disciplinară a fost
comisă în contextul unei neînțelegeri depline a rezoluției aplicate pe cererea
de concediu, activitatea instituției nu a fost perturbată în mod semnificativ,
fiind posibilă modificarea planificărilor pentru executarea serviciului,
reclamantul a avut în general o bună conduită și nu are alte sancțiuni
disciplinare, astfel încât aplicarea celei mai aspre sancțiuni este
disproporționată în raport de gravitatea abaterii, consecințele acesteia și
conduita generală a reclamantului.
Pe de altă parte, s-a
reținut că reclamantul exercită o funcție ce presupune prerogative de putere
publică, aspect ce presupune respectarea obligațiilor de serviciu și o conduită
corespunzătoare în raporturile de serviciu.
În aceste condiții,
instanța a apreciat că sancțiunea "diminuării drepturilor salariale cu 5%
pe o perioadă de 3 luni" corespunde în mai mare măsură criteriilor
prevăzute de art. 77 din Legea nr. 188/ 1999.
Calea de atac
exercitată
Poliția Locală Galați
a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 6331 din 5 decembrie 2012
a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.
Cererea de revizuire
a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 2537
din 28 iunie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 121/121/2010, Curtea de Apel Galați
a admis recursul declarat de Poliția Comunitară Galați (în prezent Poliția
Locală Galați), a dispus modificarea Sentinței nr. 1.014 din 10 martie 2010
pronunțată de Tribunalul Galați, în sensul respingerii ca nefondată a cererii
de anulare a Deciziei nr. D2 din 10 decembrie 2009, prin care s-a constatat
încetarea de drept a raportului de serviciu al reclamantului, pentru refuzul
acestuia de a opta între pensie și salariu conform prevederilor art. 17, 18, 19
și 20 din Legea nr. 329/2009.
Prin aceeași decizie
s-a constatat nelegalitatea Încheierii din data de 17 februarie 2012 prin care
s-a dispus suspendarea executării Deciziei nr. D2 din 10 decembrie 2009.
În baza Încheierii
prin care s-a dispus suspendarea executării Deciziei nr. D2 din 10 decembrie
2009, reclamantul a reluat activitatea la data de 8 aprilie 2010, însă,
începând cu 1 iulie 2010 nu s-a mai prezentat la serviciu, emițându-se Decizia
nr. D3 din 18 august 2010, de încetare a raportului de serviciu al
reclamantului ca măsură disciplinară.
Tribunalul Galați a
respins contestația formulată de reclamant împotriva Deciziei nr. D3 din 18
august 2010, însă Curtea de Apel Galați prin Decizia nr. 6331 din 5 decembrie
2012 a cărei revizuire se cere, a admis recursul declarat de reclamant
împotriva Sentinței civile nr. 629 din 19 decembrie 2011 pronunțată de
Tribunalul Galați pe care a modificat-o în parte, a admis în parte contestația,
înlocuind sancțiunea încălcării raportului de serviciu cu sancțiunea diminuării
drepturilor salariale cu 5% pe o perioadă de 3 luni, a dispus reintegrarea
acestuia în funcția publică deținută anterior emiterii deciziei de sancționare
și plata drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate de la data
de 26 august 2010 și până la reintegrarea efectivă în funcție.
Revizuenta consideră
că între dispozițiile Deciziei nr. 2537 din 2011 și Deciziei nr. 6331 din 2012
există contradictorialitate în ceea ce privește reintegrarea în funcție a
reclamantului și plata drepturilor salariale, în condițiile în care raportul de
serviciu încetase de drept la data intrării în vigoare a Legii nr. 329/2009.
Apărările
formulate de intimatul M.V.
Prin întâmpinare,
intimatul a invocat nulitatea cererii de revizuire, întrucât cererea nu a fost
motivată nici la momentul depunerii și nici după împlinirea termenului de o
lună de la data motivării de către instanța de recurs, iar în preambulul
cererii s-a precizat că decizia a cărei revizuire se dorește este
"6631", ce nu-l privește pe intimat.
Intimatul consideră
că în cauză nu există două hotărâri definitive potrivnice date în una și
aceeași pricină, între aceleași părți, având aceeași calitate.
II. Considerentele
Înaltei Curți, instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară
exercitată
Cu privire la
tardivitatea motivării cererii de revizuire, se constată că excepția este
neîntemeiată, având în vedere că cererea a fost motivată până la primul termen
de judecată, iar dispozițiile art. 326 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu
art. 112 - 114 C. proc. civ., nu conțin o atare sancțiune.
Mențiunea numărului
deciziei a cărei anulare se cere a fost rectificată odată cu depunerea
motivelor revizuirii, astfel încât nu poate interveni sancțiunea nulității în
aceste condiții.
Cererea de
revizuire este admisibilă și totodată, întemeiată, fiind îndeplinite condițiile
impuse de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Există în speță
hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad, în una și
aceeași pricină, între persoane având aceeași calitate.
Prin Decizia nr. 2537
din 28 iunie 2011, Curtea de Apel Galați a dispus admiterea recursului declarat
de Poliția Comunitară Galați împotriva Sentinței civile nr. 1.014 din 10 martie
2010 și a Încheierii din 17 februarie 2010 ale Tribunalului Galați, s-au
modificat hotărârile atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de
reclamant, respectiv a cererii de anulare a Deciziei nr. D2 din 10 decembrie
2009 și a cererii de suspendare a executării Deciziei nr. D1 din 14 ianuarie
2009.
În motivarea
sentinței, Curtea de Apel Galați a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile
prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/ 2004, respectiv cazul bine
justificat și paguba iminentă, iar raportul de serviciu a încetat de drept în
temeiul Legii nr. 329/2009.
Până la soluționarea
irevocabilă a Dosarului nr. 121/121/2010, având ca obiect anularea Deciziei nr.
D2 din 10 decembrie 2009 și suspendarea executării aceleiași decizii, prin
Încheierea din 17 februarie 2010, Tribunalul Galați a dispus suspendarea
executării Deciziei nr. D2 din 10 decembrie 2009 emisă de Municipiul Galați -
Poliția Comunitară.
În temeiul Încheierii
din 17 februarie 2010, intimatul și-a reluat activitatea în data de 8 aprilie
2010.
Începând cu data de 1
iulie 2010, intimatul nu s-a mai prezentat la serviciu, emițându-se Decizia de
sancționare nr. D3 din 18 august 2010 prin care, începând cu data de 26 august
2010 a încetat raportul de serviciu.
Prin Decizia nr. 6331
din 5 decembrie 2012, a cărei revizuire s-a cerut, Curtea de Apel Galați a
admis recursul reclamantului formulat împotriva Sentinței civile nr. 629 din 19
decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Galați, a modificat în parte sentința,
a admis contestația, înlocuind sancțiunea dispusă cu sancțiunea diminuării
drepturilor salariale cu 5% pe o perioadă de 3 luni, a dispus reintegrarea
reclamantului în funcția publică deținută anterior emiterii deciziei de
sancționare și plata drepturilor salariale.
Prin Decizia nr. 6331
din 5 decembrie 2012 s-a încălcat autoritatea lucrului judecat rezultat din
pronunțarea Deciziei nr. 2537 din 28 ianuarie 2011, în ceea ce privește
reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior emiterii deciziei de
sancționare și plata drepturilor salariale.
În virtutea Deciziei
nr. 2537 din 28 ianuarie 2011 există autoritate de lucru judecat, astfel încât
nu se mai putea dispune reintegrarea și plata drepturilor salariale, din moment
ce raportul de serviciu al reclamantului încetase de drept.
Față de acestea, se
constată întrunirea triplei identități - obiect, cauză și părți, cu privire la
capătul de cerere privind reintegrarea și plata drepturilor salariale, urmând
ca în temeiul art. 327 C. proc. civ. să se admită cererea, să se dispună
anularea Deciziei nr. 6331 din 5 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel
Galați în sensul menționat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția
tardivității motivării cererii de revizuire ca neîntemeiată.
Admite cererea de
revizuire formulată de Poliția Comunitară Galați împotriva Deciziei nr. 6631
din 5 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios
administrativ și fiscal, și anulează în partea decizia menționată în ceea ce
privește dispozițiile privind reintegrarea reclamantului M.V. în funcția
publică deținută anterior emiterii deciziei de sancționare și a plății
drepturilor salariale către reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 20 noiembrie 2014.
Procesat de GGC - MI