ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1434/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 152 din 09 iunie 2010

Curtea de Apel Galați, secția pentru cauze de contencios administrativ și

fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul P.M.A., în

contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Județean de Poliție Brăila și

Inspectoratul General al Poliției Române București având ca obiect anulare act

administrativ.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut, în esență, următoarele:

Prin acțiunile înregistrate inițial la Tribunalul Brăila sub nr. 466/113/2009 și 2308/113/2009 reclamantul a solicitat anularea

dispoziției I.G.P.R. nr. 616 din 23 ianuarie 2009 precum și suspendarea

executării acesteia.

Tribunalul Brăila, prin încheierea

din 9 aprilie 2009, a respins cererea de suspendare formulată de reclamant

apreciind că acesta nu a făcut dovada îndeplinirii celor două condiții prevăzute

de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Aceeași instanță, prin sentința nr.

682 din 12 octombrie 2009, a admis excepția necompetenței materiale invocată de

pârâta I.G.P.R. și, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, având în vedere dispozițiile art.

10 din Legea nr. 554/2004.

Investită cu soluționarea

cauzei,Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, prin

încheierea din data de 26 ianuarie 2010 a constat că între cele două cauze, respectiv dosarul nr. 1606/44/2009 și dosarul nr. 2308/113/2009, există

identitate de părți, obiect și cauză și, în temeiul art. 164 C. proc. civ. a admis

excepția de conexitate.

A mai constat prima instanță că prin

Dispoziția nr. 216725 din 31 decembrie 2008

conducerea IPJ Brăila a dispus sancționarea reclamantului,

agent de poliție, cu „destituirea din poliție” pentru comiterea abaterii de

comportare necorespunzătoare în societate care aduce atingere onoarei

polițistului și prestigiului instituției prevăzută de art. 57 lit. a) din Legea

nr. 360/2002 privind statutul polițistului și art. 12 alin. (1) lit. a) din

Ordinul M.A.I. nr. 400/2004.

Împotriva acestei dispoziții,

reclamantul a formulat contestație la I.G.P.R., care, prin dispoziția nr. 616

din 23 ianuarie 2009 a dispus înlocuirea sancțiunii destituirii din poliție cu

sancțiunea trecerii acestuia în funcția inferioară de agent IV.

Prin Dispoziția șefului IPJ Brăila

nr. 14182 din 21 septembrie 2009

, s-a dispus măsura disciplinară a destituirii din poliție

pentru comiterea abaterilor disciplinare de neglijență manifestată în

îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii

ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege și încălcarea

prevederilor referitoare la îndatoriri, incompatibilități, conflicte de

interese și interdicții stabilite prin lege potrivit art. 12 alin. (1) lit. b)

și k) din Ordinului M.A.I. nr. 400/2004.

Reclamantul a contestat această

măsură, însă prin Dispoziția nr. 3553 din 14 octombrie 2009, contestația a fost

respinsă.

A mai constat instanța că nu sunt

întrunite condițiile prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, că

sancțiunile aplicate reclamantului sunt corect individualizate și că măsura

finală a destituirii din poliție constituie o justă cale pentru apărarea

disciplinei și a prestigiului corpului polițiștilor.

În termen legal, împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul P.M.A.

Criticile aduse prin cererea de

recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 299 și art. 304

1

C. proc.

civ., au vizat: nemotivarea în drept a soluției de respingere a acțiunii în

conformitate cu dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.;

neanalizarea distinctă a celor două cereri conexe care au făcut obiectul judecății;

omisiunea de pronunțare asupra excepției de nelegalitate a Dispoziției I.G.P.R.

nr. 1980 invocată de reclamant chiar prin acțiune și, nu în ultimul rând,

încălcarea dreptului reclamantului la un proces echitabil în condițiile în care

s-a refuzat administrarea probei testimoniale cerute pentru stabilirea corectă

a situației de fapt care a constituit temeiul comutării sancțiunii inițiale de

destituire din poliție cu sancțiunea trecerii pe o funcție inferioară și în condițiile

în care a fost ignorat motivul de nelegalitate al Dispoziției nr. 14180 din 21

septembrie 2009 care constă în încălcarea art. 4 alin. (2) și art. 32 din Ordinul

M.A.I. nr. 400/2004 referitoare la obligativitatea citării polițistului în

vederea înmânării raportului de cercetare prealabilă.

Intimatul IJPR Brăila a arătat prin

întâmpinare că sentința recurată este temeinică și legală.

Examinând cauza prin prisma motivelor

de nelegalitate detailate prin cererea de recurs, a obiectului celor două

cereri conexe deduse judecății, a probatoriului existent și a dispozițiilor

legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține incidența dispozițiilor

art. 312(5) C. proc. civ., astfel că va admite recursul și va casa sentința atacată,

cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Instanța Curții de Apel Ploiești a dispus la

data de 26 ianuarie 2010 conexarea acțiunii care avea ca obiect anularea Dispoziției

nr. 14182/21 septembrie 2009 a șefului IPJ Brăila și Dispoziția nr. 3553/14

octombrie 2009 prin care Inspectorul General al Poliției Române a respins contestația

împotriva celui dintâi act administrativ, pe de o parte, cu acțiunea ce a făcut

obiectul dosarului nr. 2308/113/2009 al Curții de Apel (învestită urmare a declinării

de competență de către Tribunalul Brăila) care privea anularea Dispoziției I.G.P.R.

nr. 616 din 23 ianuarie 2009 prin care reclamantul a fost sancționat pentru comiterea

unor abateri disciplinare săvârșite în data de 29 decembrie 2008, constând în „comportament

necorespunzător în societate care aduce atingere onoarei polițistului și prestigiului

instituției”.

Cum lesne se poate observa din considerentele

sentinței recurate, instanța de fond nu a făcut o analiză distinctă a celor două

categorii de acte administrative contestate, procedând la o sinteză a faptelor

și stabilind fără a se raporta la legislația incidentă față de calitatea

reclamantului de funcționar public cu statut special pentru a stabili dacă sunt

sau nu aplicabile dispozițiile art. 1 și art. 8 din Legea contenciosului administrativ.

În lipsa unei argumentări în fapt și

în drept a concluziei că acțiunea este nefondată, Înalta Curte nu poate exercita

rolul ce-i revine ca instanță de control judiciar, indicarea dispozițiilor art.

1 din Legea contenciosului administrativ nefiind suficiente pentru a demonstra

justețea abordării.

Mai mult, se observă că reclamantul

a invocat, prin acțiunea ce a format obiectul dosarului în care s-a pronunțat

sentința, excepția de nelegalitate a Dispoziției I.G.P.R. nr. 1980/2009 privind

organizarea și desfășurarea cursurilor pentru schimbarea specialității profitului

de muncă în anul 2009.

De asemenea, cererea aflată la fila

100 din dosarul de fond, reclamantul a cerut verificarea legalității Dispoziției

Șefului IPJ Brăila nr. S/18 din 29 ianuarie 2009, desecretizată și înregistrată

sub nr. 42232/7 mai 2010, prin procedura instituită de art. 4 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004.

Asupra niciuneia din cele două

excepții de nelegalitate arătate instanța nu s-a pronunțat însă.

Toate cele menționate echivalează practic

cu o soluționare a procesului fără a se intra în cercetarea fondului, astfel că

se impune casarea cu trimitere a litigiului spre rejudecare.

Instanța de rejudecare va examina și

celelalte aspecte învederate prin cererea de recurs, dând eficiență art. 129

alin. (4) și (5) C. proc. civ. și asigurându-se că sunt respectate dispozițiile

art. 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care consacră dreptul la

un proces echitabil.

Văzând și dispozițiile art. 20 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul P.M.A. împotriva

sentinței nr. din 12 aprilie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 martie

2011.