ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1434/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 152 din 09 iunie 2010 Curtea de Apel Galați, secția pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul P.M.A., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Județean de Poliție Brăila și Inspectoratul General al Poliției Române București având ca obiect anulare act administrativ. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele: Prin acțiunile înregistrate inițial la Tribunalul Brăila sub nr. 466/113/2009 și 2308/113/2009 reclamantul a solicitat anularea dispoziției I.G.P.R. nr. 616 din 23 ianuarie 2009 precum și suspendarea executării acesteia.

Tribunalul Brăila, prin încheierea din 9 aprilie 2009, a respins cererea de suspendare formulată de reclamant apreciind că acesta nu a făcut dovada îndeplinirii celor două condiții prevăzute de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004. Aceeași instanță, prin sentința nr. 682 din 12 octombrie 2009, a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâta I.G.P.R. și, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, având în vedere dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004. Investită cu soluționarea cauzei,Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din data de 26 ianuarie 2010 a constat că între cele două cauze, respectiv dosarul nr. 1606/44/2009 și dosarul nr. 2308/113/2009, există identitate de părți, obiect și cauză și, în temeiul art. 164 C. proc.

civ. a admis excepția de conexitate. A mai constat prima instanță că prin Dispoziția nr. 216725 din 31 decembrie 2008 conducerea IPJ Brăila a dispus sancționarea reclamantului, agent de poliție, cu „destituirea din poliție” pentru comiterea abaterii de comportare necorespunzătoare în societate care aduce atingere onoarei polițistului și prestigiului instituției prevăzută de art. 57 lit. a) din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului și art. 12 alin. (1) lit. a) din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004. Împotriva acestei dispoziții, reclamantul a formulat contestație la I.G.P.R., care, prin dispoziția nr. 616 din 23 ianuarie 2009 a dispus înlocuirea sancțiunii destituirii din poliție cu sancțiunea trecerii acestuia în funcția inferioară de agent IV.

Prin Dispoziția șefului IPJ Brăila nr. 14182 din 21 septembrie 2009 , s-a dispus măsura disciplinară a destituirii din poliție pentru comiterea abaterilor disciplinare de neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege și încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri, incompatibilități, conflicte de interese și interdicții stabilite prin lege potrivit art. 12 alin. (1) lit. b) și k) din Ordinului M.A.I. nr. 400/2004. Reclamantul a contestat această măsură, însă prin Dispoziția nr. 3553 din 14 octombrie 2009, contestația a fost respinsă. A mai constat instanța că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, că sancțiunile aplicate reclamantului sunt corect individualizate și că măsura finală a destituirii din poliție constituie o justă cale pentru apărarea disciplinei și a prestigiului corpului polițiștilor.

În termen legal, împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul P.M.A. Criticile aduse prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 299 și art. 304 1 C. proc. civ., au vizat: nemotivarea în drept a soluției de respingere a acțiunii în conformitate cu dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.; neanalizarea distinctă a celor două cereri conexe care au făcut obiectul judecății; omisiunea de pronunțare asupra excepției de nelegalitate a Dispoziției I.G.P.R.

nr. 1980 invocată de reclamant chiar prin acțiune și, nu în ultimul rând, încălcarea dreptului reclamantului la un proces echitabil în condițiile în care s-a refuzat administrarea probei testimoniale cerute pentru stabilirea corectă a situației de fapt care a constituit temeiul comutării sancțiunii inițiale de destituire din poliție cu sancțiunea trecerii pe o funcție inferioară și în condițiile în care a fost ignorat motivul de nelegalitate al Dispoziției nr. 14180 din 21 septembrie 2009 care constă în încălcarea art. 4 alin. (2) și art. 32 din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004 referitoare la obligativitatea citării polițistului în vederea înmânării raportului de cercetare prealabilă. Intimatul IJPR Brăila a arătat prin întâmpinare că sentința recurată este temeinică și legală.

Examinând cauza prin prisma motivelor de nelegalitate detailate prin cererea de recurs, a obiectului celor două cereri conexe deduse judecății, a probatoriului existent și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține incidența dispozițiilor art. 312(5) C. proc. civ., astfel că va admite recursul și va casa sentința atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Instanța Curții de Apel Ploiești a dispus la data de 26 ianuarie 2010 conexarea acțiunii care avea ca obiect anularea Dispoziției nr. 14182/21 septembrie 2009 a șefului IPJ Brăila și Dispoziția nr. 3553/14 octombrie 2009 prin care Inspectorul General al Poliției Române a respins contestația împotriva celui dintâi act administrativ, pe de o parte, cu acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. 2308/113/2009 al Curții de Apel (învestită urmare a declinării de competență de către Tribunalul Brăila) care privea anularea Dispoziției I.G.P.R.

nr. 616 din 23 ianuarie 2009 prin care reclamantul a fost sancționat pentru comiterea unor abateri disciplinare săvârșite în data de 29 decembrie 2008, constând în „comportament necorespunzător în societate care aduce atingere onoarei polițistului și prestigiului instituției”. Cum lesne se poate observa din considerentele sentinței recurate, instanța de fond nu a făcut o analiză distinctă a celor două categorii de acte administrative contestate, procedând la o sinteză a faptelor și stabilind fără a se raporta la legislația incidentă față de calitatea reclamantului de funcționar public cu statut special pentru a stabili dacă sunt sau nu aplicabile dispozițiile art. 1 și art. 8 din Legea contenciosului administrativ.

În lipsa unei argumentări în fapt și în drept a concluziei că acțiunea este nefondată, Înalta Curte nu poate exercita rolul ce-i revine ca instanță de control judiciar, indicarea dispozițiilor art. 1 din Legea contenciosului administrativ nefiind suficiente pentru a demonstra justețea abordării. Mai mult, se observă că reclamantul a invocat, prin acțiunea ce a format obiectul dosarului în care s-a pronunțat sentința, excepția de nelegalitate a Dispoziției I.G.P.R. nr. 1980/2009 privind organizarea și desfășurarea cursurilor pentru schimbarea specialității profitului de muncă în anul 2009. De asemenea, cererea aflată la fila 100 din dosarul de fond, reclamantul a cerut verificarea legalității Dispoziției Șefului IPJ Brăila nr. S/18 din 29 ianuarie 2009, desecretizată și înregistrată sub nr. 42232/7 mai 2010, prin procedura instituită de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Asupra niciuneia din cele două excepții de nelegalitate arătate instanța nu s-a pronunțat însă. Toate cele menționate echivalează practic cu o soluționare a procesului fără a se intra în cercetarea fondului, astfel că se impune casarea cu trimitere a litigiului spre rejudecare. Instanța de rejudecare va examina și celelalte aspecte învederate prin cererea de recurs, dând eficiență art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ. și asigurându-se că sunt respectate dispozițiile art. 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care consacră dreptul la un proces echitabil. Văzând și dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul P.M.A. împotriva sentinței nr. din 12 aprilie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 martie 2011.