ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2669/2020

Ședința publică din data de 18 iunie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, au solicitat anularea Hotărârii nr. 90/15.08.2016 pronunțate de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, a Hotărârii nr. 424204/09.05.2016 pronunțate de Comisia de soluționare a contestațiilor, precum și a Deciziilor de imputare nr. 422268/01.03.2016, 422271/01.03.2016, 422267/01.03.2016 și nr. 422270/01.03.2016.

Prin sentința nr. 322/E./2017 din 23.02.2017 pronunțată de Tribunalul Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat cauza spre competentă soluționare în favoarea Curții de Apel Galați.

Prin sentința nr. 185/2017 din 20 septembrie 2017, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanții A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, ca nefondată.

Împotriva sentinței nr. 185/2017 din 20 septembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamanții A., B., C. și D., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului.

În motivarea recursului arată că sentința recurată este netemeinică și nelegală, având în vedere că: Nota de raport nr. x/25.06.2015 a fost întocmită de Serviciul Resurse Umane la data de 25.06.2015; prin Dispoziția nr. 797/29.06.2015 a șefului I.P.J. Brăila s-a constituit comisia de cercetare administrativă; la data de 01.07.2015, comisia a solicitat conducerii IPJ Brăila ca din aceasta sa facă parte un lucrător de la Serviciul Resurse Umane și unul de la Compartimentul Financiar; prin Dispoziția nr. 800/02.07.2015, șeful I.P.J. Brăila a modificat structura comisiei; la 24.08.2015 s-a constatat că, din motive obiective, comisia nu poate finaliza cercetarea în termenul de 60 de zile prevăzut de O.G. nr. 121/1998, astfel că prin Nota de raport nr. x/24.08.2015 s-a solicitat prelungirea termenului de soluționare a cercetării administrative, cerere ce a fost respinsă prin adresa nr. x/03.09.2015, ca tardivă.

Arată că ulterior, prin adresa nr. x/09.09.2015, inspectorul șef al IPJ Brăila a solicitat repunerea în termen a cercetării administrative, iar prin Hotărârea nr. 140/09.10.2015, Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor a respins cererea de repunere în termen și a emis Dispoziția IGPR nr. 219/10.11.2015 pentru a efectua cercetarea administrativa, emițând Decizile de imputare.

Consideră că în mod greșit IGPR a respins, ca tardivă, cererea de prelungire a termenului de soluționare a cercetării administrative și că membrii comisiei de cercetare administrativă nu au avut la dispoziție 60 de zile pentru soluționarea cauzei supuse cercetării, sens în care invocă dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 121/1998, în raport cu care susțin că în speță nu se poate imputa vreo pagubă membrilor comisiei, cu atât mai mult cu cât comisia a devenit funcțională abia la data de 2.07.2015.

Mai arată că prin Hotărârea nr. 424204/09.05.2016 nu s-au analizat motivele invocate, Comisia de soluționare a contestatiilor reluând susținerile din Deciziile de imputare. Această hotărâre a fost atacată cu plângere la Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, care a respins-o prin Hotărârea nr. 90/15.08.2016, în care, de asemenea, nu au fost analizat apărările recurenților.

Susțin că sentința recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a art. 23 din O.G. nr. 121/1998, art. 57 din Instrucțiunile M.A.I. nr. 114/2013, art. 180 și art. 183 C. proc. civ., precum și a Dispoziției IGPR nr. 585.491 din 22.07.2014.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., menționează că hotărârea recurată nu cuprinde motivele ce au stat la baza respingerii apărărilor recurenților privind neîndeplinirea condițiilor de emitere a deciziilor de imputare contestate, respectiv imposibilitatea audierii celor trei polițiști și lipsa vinovăției membrilor comisiei din această cauză.

Intimatul-pârât Inspectoratul General al Poliției Române a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția nulității recursului, apreciind că cererea de recurs nu cuprinde motive de nelegalitate ce pot fi încadrate în art. 488 C. proc. civ.

Pe fond, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate, apreciind în esență că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinic argumentată, motivele de casare invocate de către recurenții-reclamanți nefiind incidente.

II. Soluția instanței de recurs

2.1. În ceea ce privește excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, Înalta Curte o apreciază ca neîntemeiată.

Înalta Curte constată că prin cererea de recurs recurenții-reclamanți au invocat critici ce pot fi circumscrise motivelor de casare invocate, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ.

Cu privire la acest din urmă motiv de casare, recurenții-reclamanți au arătat textele de lege pe care le apreciază a fi fost aplicate greșit de către instanța de fond, precum și argumentele lor în sprijinul acestui punct de vedere.

În consecință, în temeiul art. 248 C. proc. civ. raportat la art. 486 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.2. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanții A., B., C. și D. au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, anularea Hotărârii nr. 90/15.08.2016 pronunțate de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, a Hotărârii nr. 424204/09.05.2016 pronunțate de Comisia de soluționare a contestațiilor, precum și a Deciziilor de imputare nr. 422268/01.03.2016, 422271/01.03.2016, 422267/01.03.2016 și nr. 422270/01.03.2016.

Cu titlu preliminar, se constată că instanța de recurs a invocat, din oficiu, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., având în vedere faptul că în cauză nu a fost citat Ministerul Afacerilor Interne, ca emitent al Hotărârii nr. 90 din 15.08.2016, emise de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, recursul urmând a fi analizat din perspectiva acestui motiv de casare.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. hotărârea poate fi casată atunci:

"5. când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității".

Înalta Curte observă că Hotărârea nr. 90 din 15.08.2016, atacată în prezenta cauză, a fost emisă de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, astfel cum reiese din copia acestui act, depusă la dosarul Tribunalului Brăila.

Este adevărat că reclamanții au stabilit prin cererea de chemare în judecată cadrul procesual, înțelegând să cheme în judecată doar Inspectoratul General al Poliției Române, dar, cu toate acestea, instanța era ținută ca, în baza rolului activ reglementat prin art. 22 din C. proc. civ., să pună în discuția părților citarea în cauză și a Ministerului Afacerilor Interne, în calitate de emitent, prin Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul acestuia, al Hotărârii nr. 90 din 15.08.2016, pe care reclamanții au înțeles să o conteste.

Aceasta pentru că materia contenciosului administrativ presupune o procedură specială față de dreptul comun, instituind obligativitatea citării în cauză a emitentului actului administrativ a cărui anulare se solicită, în vederea respectării principiilor fundamentale ale procesului civil, cum ar fi dreptul la apărare, contradictorialitatea, precum și dreptul la un proces echitabil.

Înalta Curte constată că în mod greșit instanța de fond s-a limitat la a păstra cadrul procesual stabilit de către reclamanți.

Astfel, se constată că pe parcursul soluționării cauzei de către instanța de fond, Ministerul Afacerilor Interne nu a fost citat în cauză,

Potrivit art. 153 C. proc. civ.:

"(1) Instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel.

(2) Instanța va amâna judecarea și va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege, sub sancțiunea nulității."

Având în vedere că instanța de fond a soluționat cauza fără citarea Ministerului Afacerilor Interne, emitent al unuia dintre actele a căror anulare face obiectul cauzei de față, hotărârea atacată este lovită de nulitate în condițiile art. 175 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, pentru asigurarea respectării principiului dublului grad de jurisdicție, ca garanție a legalității hotărârii ce urmează a fi pronunțată în litigiul de față, instanța de recurs apreciază că se impune casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu respectarea cadrului procesual ce se impune a fi stabilit în cauză, respectiv cu citarea, în calitate de pârât și a Ministerului Afacerilor Interne.

2.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse și în temeiul art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de A., C., D. și B. împotriva sentinței nr. 185/2017 din 20 septembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal; va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare.

Admite recursul declarat de A., C., D. și B. împotriva sentinței nr. 185/2017 din 20 septembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 iunie 2020.