Decizia nr. 3086/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 4800/2014 a Judecătoriei Galați

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați, la data de 28.06.2013, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție al Județului - Galați, anularea procesului-verbal de contravenție nr. x din 26.06.2013. Prin sentința nr. 4800 din 12 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Galați, secția Civilă s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de reclamantul A.. Prin decizia nr. 107 din 25 februarie 2016, Tribunalul Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins apelul declarat de A. împotriva sentinței nr. 4800 din 12 mai 2014 a Judecătoriei Galați, ca tardiv formulat. Împotriva deciziei nr. 107 din 25 februarie 2016 a Tribunalului Galați, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 29 februarie 2016, a declarat recurs reclamantul A..

Hotărârea instanței de fond Prin Decizia nr. 3/R/2017 din 9 ianuarie 2017, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a constatat perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 107 din 25 februarie 2016 a Tribunalului Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Cererea de recurs exercitată în cauză Împotriva Deciziei nr. 3/R/2017 din 9 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A..

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Inspectoratul de Poliție al Județului - Galați nu a formulat întâmpinare în cauză.

Încheierea de suspendare a judecății Prin încheierea de ședință din 25 octombrie 2019, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 3/R/2017 din 9 ianuarie 2017 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., republicat, constatând că niciuna dintre părți, deși legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă. II. Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.: "(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă". Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 25 octombrie 2019, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă. Încheierea de ședință din data de 25 octombrie 2019 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 25 aprilie 2020. Înalta Curte reține și faptul că, în cauză, nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 2 C. proc. civ., republicat, nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă niciunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu subzistă niciun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ., republicat. În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., republicat.