ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5771/2023

Ședința publică din data de 5 decembrie 2023

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 30 octombrie 2019 sub nr. x/2018 pe rolul Judecătoriei Brăila, petenta A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Brăila, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției Seria x nr. x din data de 21.10.2019.

Hotărârea instanței de fond.

Prin sentința civilă nr. 975/24.02.2020 pronunțată de Judecătoria Brăila –Secția Civilă s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petenta A., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Brăila, împotriva procesului-verbal de contravenție nr. x din data de 21.10.2019.

Calea de atac a apelului exercitată în cauză

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel petenta A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Hotărârea instanței de apel

Prin Decizia nr. 405/05.11.2020 Tribunalul Brăila – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta A., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Brăila, decizia fiind definitivă.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A. pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, acesta fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal sub același număr unic de dosar, respectiv x/2019

Prima hotărâre pronunțată în recurs

Prin Decizia nr. 260 din data de 16 martie 2021, Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal a respins recursul recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 405/05.11.2020 pronunțate de Tribunalul Brăila – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

A doua cerere de recurs formulată în cauză

Și împotriva acestei decizii - Decizia nr. 260 din data de 16 martie 2021, Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal - a declarat recurs reclamanta A. invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., acestă din urmă cerere fiind înregistrată la data de 13.07.2021 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal sub același număr unic de dosar, respectiv x/2019

Hotărârea ce face obiectul controlului judecătoresc dedus prezentei judecăți

Prin Decizia nr. 1670 din data de 23 martie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 260/2021 pronunțate la 16 martie 2021 de Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Cererea de revizuire formulată în cauză

Prin cererea înregistrată la data de 06.07.2023, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2023, recurenta A. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 1670 din data de 23 martie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, invocând atât motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ., dar și motivul de revizuire prevăzut de art. 21 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Deși a formulat cerere de revizuire, revizuenta invocă articolele 486 alin. (3), ce reglementează calea de atac a recursului, precum și art. 13 alin. (2) teza a II-a, art. 84 alin. (2) din C. proc. civ., menționând totodată și Deciziile Curții Constituționale nr. 462/2014 și nr. 485/2015.

Solicită a se constata admisibilitatea recursului și anularea procesului-verbal de contravenție ilegal întocmit prin abuz de drept și restituirea sumei de 2000 RON cu dobândă % pe 3 ani și despăgubiri morale de 200.000 RON din partea numitei B. și din partea poliției, menționând deopotrivă că agent Buzatu a fost cercetată penal pentru abuz în serviciu și eliberată din funcție.

Depune și copia deciziei împotriva căreia a formulat cererea de revizuire.

Apărările formulate în cauză

Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Brăila nu a formulat apărări în cadrul unei întâmpinări, conform art. 513 alin. (2) C. proc. civ.

Procedura de soluționare a cererii de revizuire

În fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, în cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de revizuire și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de 513 C. proc. civ., coroborat cu art. 194-200 și art. 201 alin. (1), (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

Prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea cererii de revizuire, din data de 6 septembrie 2023, s-a fixat primul termen de judecată la data de 05.12.2023, în ședință publică, cu citarea părților, când Înalta Curte, luând act de solicitarea revizuentei de judecare a cauzei în lipsă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, față de dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., reține cauza pentru a se pronunța cu privire la admisibilitatea revizuirii.

Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înainte de a analiza motivele cererii de revizuire, respectiv faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte, față de dispozițiile art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., incidente în prezenta cauză, dispoziții ce prevăd că "dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază", va examina cu prioritate admisibilitatea cererii de revizuire, sens în care constată următoarele:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac reglementată de dispozițiile art. 509 - 513 C. proc. civ., care poate fi exercitată numai în condițiile și cazurile expres prevăzute de art. 509 - 511 C. proc. civ.

Dispozițiile legale ce o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea acesteia nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Prin urmare, în cadrul acestei căi extraordinare de atac se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Art. 509 C. proc. civ. reglementează condițiile de admisibilitate, atât cu caracter comun, pentru toate motivele ce pot fi invocate pe această cale, cât și condițiile specifice fiecăruia dintre motivele de la pct. 1-11.

Condiția de admisibilitate comună se referă la obiectul revizuirii, respectiv la hotărârile care se pot ataca pe această cale, o hotărâre pronunțată asupra fondului sau care evocă fondul.

Alin. (2) al art. 509 prevede că sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, pct. 4 și pct. 7-11.

În speță, revizuenta și-a întemeiat cererea de revizuire atât pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ. cât și pe dispozițiile art. 21 din Legea nr. 554/2004.

Conform dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ. "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă" iar, potrivit art. 21 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, "(1) Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunțarea hotărârilor rămase definitive prin încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată.

Astfel, din perspectiva motivului întemeiat pe dispozițiile 509 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ., reține Înalta Curte că situația premisă a acestui caz este ca, prealabil formulării revizuirii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului să fi constatat încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale prin hotărârea a cărei revizuire se cere.

Analizând cererea de revizuire formulată de revizuenta A., constată Înalta Curte că revizuenta a invocat aceste dispoziții fără a preciza în mod concret argumentele pe care își fundamentează motivul de revizuire invocat, iar din actele dosarului nu rezultă că s-ar fi pronunțat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului vreo hotărâre prin care să se fi constatat o astfel de încălcare de drepturi prin hotărârea judecătorească ce face obiectul revizuirii.

Deși revizuenta, formal, a invocat cele două cazuri de revizuire, în dezvoltarea motivelor nu a indicat în concret nici o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului prin care să se fi constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale, așa cum impun dispozițiile legale sus-citate.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 10 din C. proc. civ.

Pentru aceste motive, Înalta Curte apreciază că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 509 pct. 10 C. proc. civ. pentru a se putea aprecia că cererea de revizuire este admisibilă.

Deopotrivă, nici cererea de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art. 21 din Legea nr. 554/2004 nu este admisibilă, în considerarea faptului că în cauză nu s-a făcut trimitere la vreo hotărâre a Curții de Justiție a Uniunii Europene și nici nu este incident un alt text din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Condiția de admisibilitate a revizuirii întemeiate pe art. 21 din Legea nr. 554/2004 vizează aplicabilitatea dreptului Uniunii Europene în raportul juridic dedus judecății. Invocarea strict formală a acestui motiv de revizuire, fără indicarea în concret a unei norme din dreptul unional care să fie aplicabilă cauzei, raportul juridic litigios fiind, de altfel, în totalitate sub incidența dreptului național, atrage respingerea, ca inadmisibilă, a căii de atac exercitate, pentru neîndeplinirea condiției premisă stabilite de lege pentru promovarea acesteia.

Instanța de contencios european a drepturilor omului a statutat în mod constant, în jurisprudența sa, că revizuirea, cale extraordinară de atac de retractare, nu se poate transforma într-un recurs deghizat, prin care să se tindă la obținerea unei rejudecări a cauzei și ar aduce atingere prezumției de validitate de care trebuie să se bucure hotărârile judecătorești definitive și de asemenea ar aduce atingere principiului securității raporturilor juridice.

Or, motiv al revizuirii întemeiate pe art. 21 din Legea nr. 554/2004 îl constituie calificarea juridică a faptelor prin prisma normei de drept european incidente sau a interpretării acesteia rezultate dintr-o hotărâre a Curții de Justiție a Uniunii Europene și nicidecum aspectele invocate de revizuentă.

Potrivit jurisprudenței în materie, în mod cert, cererea de revizuire din această cauză nu întrunește condițiile legale de admisibilitate.

Textul art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 se referă strict la principiul priorității dreptului european, care înseamnă că dreptul Uniunii, în integralitatea sa, primează asupra dreptului național în ansamblul său, inclusiv în fața normelor sale constituționale. Premisa acestui principiu, așa cum se întâlnește și în literatura de specialitate, rezidă în aceea că în situația unui concurs de norme juridice naționale și unionale, care reglementează diferit același tip de relații sociale, întâietate prezintă pentru soluționarea aspectului litigios reglem Astfel cum s-a reținut de ÎCCJ în decizia nr. 1430/27.03.2015, interpretarea dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, este în sensul că revizuirea este admisibilă numai dacă partea a invocat prioritatea dreptului comunitar în fond sau în recurs, iar instanța nu a judecat litigiul cu considerarea acestui aspect, analizându-l doar în baza legislației interne.

Revizuenta invocă formal cele două motive de revizuire prevăzute de art. 21 din Legea nr. 554/2004 și art. 509 alin. (1) pct. 10 din C. proc. civ., însă, în lipsa unor argumente juridice pertinente și concludente, nu face decât să reitereze sub o altă formă considerentele prezentate în recurs, dar și la fond, fără a dezvolta un raționament juridic rezonabil pentru care solicită revizuirea și modificarea Deciziei nr. 1670 din 23.03.2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal.

Lecturând cererea de revizuire se poate observa cu ușurință că, în esență, revizuenta este nemulțumită de modul de soluționare a cauzei pe fond, în sensul respingerii plângerii sale și menținerii procesului-verbal de contravenție ce i-a fost întocmit.

Or, Înalta Curte subliniază încă o dată că revizuirea nu trebuie să devină un recurs deghizat, deoarece orice derogare de la caracterul său extraordinar este justificată numai atunci când este fundamentată pe apariția unor circumstanțe substanțiale și imperios necesare.

Niciuna dintre părți nu are dreptul să ceară revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii cu unicul scop de a obține o reanalizare a fondului cauzei.

Caracterul revizuirii, de cale extraordinară de atac, presupune că aceasta poate fi exercitată exclusiv pentru motivele prevăzute de lege, care sunt de strictă interpretare și aplicare. Aceste limitări sunt de ordine publică, iar instanței de judecată îi revine obligația să verifice admisibilitatea revizuirii, raportat la cazul concret dedus judecății.

Prin urmare, nemulțumirea revizuentei de modul cum a fost soluționată cauza de către Judecătoria Brăila, aceasta tinzând practic la rejudecarea recursului formulat, nu poate constitui motiv de revizuire, în condițiile în care în cadrul acesteia nu pot fi repuse în discuție probleme de fond ce s-au dezbătut în fața instanțelor cu ocazia rezolvării în fond a litigiului, ci se cercetează exclusiv existența unor aspecte pe care legiuitorul le-a considerat ca fiind de natură să conducă la retractarea hotărârii atacate, având o aplicabilitate limitată, fiind interpretate în toate cazurile în mod restrictiv pentru a nu deschide în ultimă instanță calea unui alt apel sau recurs.

Reține astfel Înalta Curte că revizuentei îi revine nu doar obligația de a invoca formal cazurile de revizuire, ci de a le și susține corespunzător, prin prezentarea argumentată și dovedită cu probe a motivelor referitoare la încălcarea drepturilor sau libertăților fundamentale ale omului sau la încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene, în caz contrar nefiind întrunite condițiile de admisibilitate ale revizuirii întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 10 sau art. 21 din Legea nr. 554/2004.

Fiind o cale de retractare, revizuirea nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, nefiind admisibilă repunerea în discuție a unor chestiuni de drept și de fapt ce au fost soluționate de instanța de recurs.

Această interpretare restrictivă a condițiilor de admisibilitate a revizuirii este în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia securitatea juridică implică respectarea principiului autorității de lucru judecat, și anume a principiului caracterului definitiv al hotărârilor. Acest principiu subliniază faptul că nicio parte nu are dreptul de a solicita revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii doar cu scopul de a obține o reexaminare a fondului pricinii. Competența de control judiciar a instanțelor superioare ar trebui exercitată pentru a repara erorile judiciare și denegările de dreptate, iar nu pentru o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat, iar simpla posibilitate a existenței a două opinii cu privire la un subiect nu reprezintă un motiv de reexaminare. Abaterile de la acest principiu sunt justificate numai când sunt impuse de împrejurări cu caracter substanțial și obligatoriu (cauza Ryabykh împotriva Rusiei, nr. 52.854/99, pct. 52, CEDO 2003-IX, cauzele Macovei și alții contra Moldovei și Eugenia și Doina Duca contra Moldovei).

În consecință, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale revizuirii, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta-recurentă A., ca inadmisibilă.

Temeiul legal al soluției pronunțate în revizuire

Prin urmare, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta-recurentă A., ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta-recurentă A. împotriva Deciziei nr. 1670 din 23 martie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 decembrie 2023.