ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5189/2023

Prin sentința nr. 236 din 25.01.2021, pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, invocată de intimat prin întâmpinare, și s-a respins ca tardiv introdusă plângerea contravențională formulată de petenta A. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Brăila. I.

Prin sentința nr. 425 din 03.06.2021, pronunțată de Tribunalul Brăila, secția a Ii-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de petenta A. împotriva sentinței nr. 236 din 25.01.2021 a Judecătoriei Brăila, pronunțată în dosarul nr. x/2020. I.

Prin decizia nr. 1061 din 11.11.2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția inadmisibilității recursului invocată de intimatul-pârât Inspectoratul de Poliție Județean Brăila și s-a respins recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 425 din 03.06.2021, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. x/2020, ca inadmisibil. I.

Împotriva deciziei menționate la pct. I.3. din prezenta hotărâre a declarat recurs reclamanta A.. Prin decizia nr. 1512 din 16.03.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul formulat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 1061 din 11.11.2021 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. I.

Împotriva deciziei nr. 1512 din 16.03.2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2020, a formulat cerere de revizuire recurenta-reclamantă A., invocând dispozițiile art. 21 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu prevederile art. 8 3 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001. În dezvoltarea cererii a mai invocat art. 7 din Legea nr. 554/2004 și a arătat că a depus plângere prealabilă în termen legal în dosarul nr. x/2019, fiind amendată de două ori în aceeași zi de 16.07.2018 (dimineața și la ora 16:00), în dosarul nr. x/2019, conform proceselor-verbale indicate. Consideră că s-a judecat în apel numai un proces-verbal de contravenție, cu rea-credință, fiind ulterior anulat, iar cel de-al doilea proces-verbal pe care l-a contestat în termen a fost judecat pe fond conform hotărârii de la dosar. A mai arătat revizuenta că a depus în copie încheierea din 11.11.2021 a Curții de Apel Galați, care s-a pronunțat pe ceva ce nu a cerut, mai exact pe o excepție pe care nu a invocat-o, astfel încât înțelege să solicite rejudecarea de către Curtea de Apel Galați. În final a solicitat admiterea revizuirii și rejudecarea fondului cauzei cu anularea procesului-verbal de contravenție întocmit ilegal, arătând că a fost amendată în mod abuziv de către agentul de poliție. I.

Apărările formulate în cauză Față de cererea de revizuire formulată de revizuenta A. nu s-a depus întâmpinare de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Brăila. II. Soluția Înaltei Curți asupra cererii de revizuire. Examinând cererea de revizuire prin prisma dispozițiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., raportat la argumentele invocate și la temeiurile de drept precizate, Înalta Curte reține caracterul inadmisibil al căii de atac extraordinare exercitate în cauză, pentru considerentele ce succed. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că revizuirea este o cale de atac nedevolutivă care vizează remedierea procesuală a erorilor de judecată care au condus la stabilirea greșită a situației de fapt prin hotărârea atacată. În ceea ce privește categoriile de hotărâri care pot fi supuse revizuirii, legiuitorul a stabilit, în principal, că acestea sunt reprezentate de hotărârile judecătorești prin care instanțele de judecată s-au pronunțat cu privire la caracterul fondat sau nefondat al cererii, obiectul revizuirii constituindu-l hotărârile pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul și doar cu titlu de excepție și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de alin. (2) al art. 509 din C. proc. civ., pot face obiect al revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul. De asemenea, potrivit art. 21 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ: "(1) Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunțarea hotărârilor rămase definitive prin încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene, reglementat la art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată" și "(2) Sunt supuse revizuirii, pentru motivul prevăzut la alin. (1), și hotărârile definitive care nu evocă fondul." Întrucât reprezintă o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care reglementează revizuirea sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege. În speță, așa cum rezultă din cererea de revizuire dedusă judecății, partea a invocat faptul că prin încheierea din 11.11.2021 a Curții de Apel Galați, instanța s-a pronunțat asupra unei excepții pe care nu a invocat-o, conform art. 509 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că: "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: pct. 1 s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut". Obiectul cauzei îl reprezintă revizuirea deciziei nr. 1512 din 16 martie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a respins recursul formulat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 1061 din 11.11.2021 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil, astfel că instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire de față are competența de a verifica exclusiv legalitatea acestei hotărâri din perspectiva argumentelor invocate în privința sa, nu și a aspectelor ce vizează alte hotărâri. Or, prin cererea de revizuire nu au fost formulate susțineri în ceea ce privește nelegalitatea deciziei nr. 1512 din 16.03.2023 a Înaltei Curți, care să poată fi circumscrise textului de lege enunțat supra. Prin urmare, nu se poate reține incidența acestui motiv de revizuire. Revizuenta a mai invocat în susținerea cererii formulate art. 21 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 8 3 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, considerând că se impune admiterea revizuirii și rejudecarea fondului cauzei cu anularea procesului-verbal de contravenție întocmit ilegal, prin care a fost amendată în mod abuziv de către agentul de poliție. Verificând argumentele invocate prin raportare la temeiul de drept precizat, Înalta Curte constată că revizuenta a formulat o cerere inadmisibilă. Motivul de revizuire invocat, conceput de legiuitor ca un ultim remediu intern menit să asigure preeminența dreptului european, trebuie analizat în contextul reglementării comune a acestei căi extraordinare de atac, care exclude posibilitatea transformării unei căi de atac de retractare într-o veritabilă cale de atac la calea de atac exercitată. Astfel, în lipsa unui conflict dintre dreptul intern și dreptul european, nu se pune problema aplicării prioritare a dreptului Uniunii Europene și, pe cale de consecință, nici a incidenței motivului de revizuire prevăzut de art. 21 din Legea nr. 554/2004. Prima condiție de admisibilitate a revizuirii întemeiate pe art. 21 din Legea nr. 554/2004, care rezultă implicit și indubitabil din textul legal invocat, este aceea a aplicabilității dreptului Uniunii Europene în raportul juridic dedus judecății. În speță, neinvocarea în concret, în cuprinsul cererii de revizuire, a unei norme din dreptul unional care să fie aplicabilă cauzei, raportul juridic litigios fiind, de altfel, sub incidența dreptului național, atrage respingerea ca inadmisibilă a căii de atac exercitate, pentru neîndeplinirea condiției premisă stabilite de lege în vederea promovării acesteia. În hotărârea pronunțată la 16.03.2006 în cauza C-23/2004 - Rosmarie Kapferer c. B., CJUE a statuat în sensul că: "dreptul comunitar nu impune unei jurisdicții naționale să reia în discuție fondul litigiului și să înlăture aplicarea normelor interne de procedură care conferă autoritate de lucru judecat unei hotărâri". Raportat la condiția de admisibilitate sus-menționată este de observat că revizuenta nu indică nicio normă din dreptul Uniunii aplicabilă cauzei, ci se rezumă să expună aspecte ce țin de situația de fapt dedusă judecății în fața instanțelor de fond și să facă aprecieri în ceea ce privește procesele-verbale de contravenție contestate, considerându-le nelegale. Principiile generale de drept unional sau drepturile fundamentale prevăzute în Cartă sunt incidente numai în situațiile în care o altă normă de drept unional este, de asemenea, aplicabilă raportului juridic dedus judecății, întrucât protecția acestor principii generale ca și a drepturilor fundamentale prevăzute de Cartă este asigurată când statele membre acționează în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii Europene. Când o situație juridică nu intră în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii Europene, nu își găsesc aplicabilitatea nici principiile generale de drept unional, nici drepturile fundamentale garantate prin Cartă. În prezenta cauză revizuenta nu a oferit niciun argument în sensul că un act normativ național ar urmări să pună în aplicare dreptul Uniunii Europene, nu a invocat faptul că raportul juridic litigios tranșat prin decizia definitivă ar fi unul în care operează armonizarea și nici nu a adus argumente în sensul că dreptul Uniunii Europene ar fi fost aplicat de Statul Român în materia analizată, chiar dacă aceasta este un domeniu de drept intern. În schimb, din criticile formulate reiese că partea este nemulțumită de modul în care i-au fost soluționate de către instanțele anterioare plângerile îndreptate împotriva proceselor-verbale de contravenție considerate a fi fost întocmite cu abuz de putere, în realitate urmărind să obțină o rejudecare a litigiului său. Or, funcția revizuirii, de cale extraordinară de atac, nu este aceea de a conduce la reevaluarea judecăților definitive, în afara condițiilor strict reglementate procedural. În acest sens, instanța este dispensată de a analiza susținerile revizuentei care, din punct de vedere procedural, nu vizează și nu au legătură cu această cale extraordinară de atac, ținând cont de dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. Pentru aceste motive, Înalta Curte va constata inadmisibilitatea cererii de revizuire întemeiate pe art. 21 din Legea nr. 554/2004 și va respinge în consecință demersul părții. 2. Temeiul legal al soluției pronunțate asupra cererii de revizuire Pentru considerentele expuse la pct. II.1. din prezenta decizie, constatând că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și art. 21 din Legea nr. 554/2004, în temeiul art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire dedusă judecății, ca inadmisibilă.