ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4952/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați la data de 22.05.2014 sub nr. x/2014 petentul A. a solicitat instanței în contradictoriu cu IPJ Galați anularea procesului-verbal nr. x/11.05.2014. Prin sentința civilă nr. 12025/21.11.2014 a Judecătoriei Galați a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea având ca obiect plângerea contravențională, formulată de petentul A.. Împotriva acestei sentințe a formulat, în termen legal, apel, petentul A.. Prin decizia nr. 533 din 28.10.2015 Tribunalul Galați a respins apelul declarat de apelantul A. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Galați Serviciul Poliției Rutiere, declarat împotriva sentinței civile nr. 12025/21.11.2014 pronunțată de Judecătoria Galați, ca nefondat. Împotriva susmenționatei decizii civile, în termen legal a declarat recurs apelantul A..

Hotărârea instanței de fond Prin Decizia nr. 2351/2017 pronunțată la data de 18 septembrie 2017, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția de perimare și a constatat perimarea judecării recursului în contencios administrativ și fiscal având ca obiect "anulare proces-verbal de contravenție" promovat de reclamantul A.".

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Deciziei nr. 2351/2017 pronunțată la data de 18 septembrie 2017, de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a formulat declarație de recurs recurentul A., urmând ca motivele de recurs să fie depuse după primirea hotărârii judecătorești recurate.

Apărările formulate în cauză Intimatul IPJ Galați a depus note de ședință.

Încheierea de suspendare a judecății Prin încheierea de ședință din 10 iulie 2020, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de recurentul A. în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și niciuna dintre părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii. II. Soluția instanței de recurs Examinând excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.: "(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă." Perimarea este o sancțiune procesuală care se bazează pe prezumția de desistare a părții de la cererea făcută, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată. Din cuprinsul art. 416 C. proc. civ. rezultă că rămânerea cauzei în nelucrare și culpa părții sunt cele două elemente esențiale care definesc perimarea ca pe o sancțiune procedurală, dar și ca o prezumție de desistare de la judecată. Cu alte cuvinte, perimarea are, astfel, atât caracter de sancțiune a neglijenței părții, cât și caracterul unei prezumții de desistare tacită. Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 10 iulie 2020, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă. Încheierea de ședință din data de 10 iulie 2020 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 10 ianuarie 2021. Înalta Curte reține și faptul că în cauză nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ. PENTRU ACESTE MOTIVE,