ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5189/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5189/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra conflictului negativ
de competență de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Soluția dată de Tribunalul Galați
Reclamanta B.M.D. a formulat
plângere împotriva hotărârii din anul 2011 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor
din cadrul Ministerul Administrației și Internelor prin care i s-a respins ca nefondată
plângerea formulată împotriva hotărârii din 4 ianuarie 2011 emisă de Inspectoratul
de Poliție al Județului Galați prin care s-a soluționat contestația formulată împotriva
deciziei de imputare din 24 noiembrie 2010.
Prin întâmpinare pârâtul
a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Galați, având în vedere
calitatea de organ de specialitate al administrației publice centrale și dispozițiile
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Tribunalul Galați, secția
contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 612 din 14 decembrie
2011 a admis excepția necompetenței materiale și a declinat judecarea cauzei în
favoarea Curții de Apel Galați.
Pentru a pronunța această
hotărâre instanța a reținut că dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 conțin
norme aplicabile atât actelor administrative cât și celor administrativ-jurisdicționale
și că în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
de contencios administrativ și fiscal, într-o cauză similară.
Soluția dată de Curtea
de Apel Galați
Curtea de Apel Galați,
secția contencios administrativ și fiscal prin sentința nr. 362 din 8 august 2012
a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați, secția
contencios administrativ și fiscal.
Totodată, conform
art. 21 din C. proc. civ. a dispus suspendarea cauzei și trimiterea dosarului Înaltei
Curți pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Pronunțând această sentință,
Curtea de Apel Galați a reținut că deși reclamanta a contestat atât hotărârea din
10 martie 2011 cât și decizia de imputare, actul generator al raportului juridic
îl constituie decizia de imputare.
Soluția dată de Înalta
Curte de Casație și Justiție asupra conflictului negativ de competență
În raport cu obiectul
cauzei și cu dispozițiile legale incidente, în temeiul art. 22 alin. (3) din C.
proc. civ., Înalta Curte stabilește competența materială în favoarea Curții de Apel
Galați, potrivit considerentelor care vor fi prezentate în continuare.
În cauză, este necontestat
că reclamanta a sesizat instanța de judecată în temeiul art. 43 din O.G. nr. 121/1998
privind răspunderea materială a militarilor, solicitând anularea deciziei de imputare
din 23 noiembrie 2010 emisă de inspectorul șef al Inspectoratului de Poliție al
județului Galați, a hotărârii din 4 ianuarie 2011 dată de Inspectoratul de Poliție
al Județului Galați în soluționarea contestației formulate împotriva deciziei de
imputare, precum și a hotărârii din 10 martie 2011 pronunțată de Comisia de Jurisdicție
a Imputațiilor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor pentru soluționarea
plângerii formulate împotriva hotărârii date de inspectoratul județean.
Analizând dispozițiile
art. 30-art. 43 din O.G. nr. 121/1998, Înalta Curte observă că legiuitorul a instituit
două faze de contestare administrativă a deciziilor de imputare.
Astfel, prima fază, contestația
împotriva deciziei de imputare care se soluționează de comandantul sau șeful care
a emis decizia reprezintă un recurs administrativ care se finalizează printr-o hotărâre
dată asupra contestației, ce poate fi atacată cu plângere.
A doua fază, declanșată
prin plângerea formulată împotriva hotărârii prin care a fost respinsă/admisă în
parte contestația împotriva deciziei de imputare, se desfășoară în fața Comisiei
de jurisdicție a imputațiilor care funcționează la nivelul ministerului, în cazul
de față, după o procedură bazată pe principiile contradictorialității, asigurării
dreptului la apărare și al autonomiei activității de jurisdicție, în raport cu structurile
de conducere ale ministerului.
Această fază se finalizează
prin pronunțarea unei hotărâri definitive, potrivit art. 31 alin. (4) din O.G.
nr. 121/1998, care are caracterul unui act administrativ jurisdicțional adoptat
într-o activitate de jurisdicție specială.
Astfel fiind, Înalta Curte
consideră că în cauză, dispozițiile art. 43 din O.G. nr. 121/1998 se raportează
la prevederile art. 6 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, competența
de soluționare a litigiului de față fiind determinată de rangul central al Comisiei
de jurisdicție a imputațiilor, care a pronunțat hotărârea din 10 martie 2011.
De altfel, instanța supremă
s-a mai pronunțat în sensul că hotărârea pronunțată de Comisia de jurisdicție a
imputațiilor care funcționează în temeiul O.G. nr. 121/1998 are natura juridică
a unui act administrativ jurisdicțional comisia realizând o activitate de jurisdicție
administrativă specială (ex. decizia nr. 2549 din 25 iunie 2003 a secției de contencios
administrativ).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe reclamanta B.M.D. și pârâtul Ministerul Administrației
și Internelor, Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, în favoarea Curții de Apel
Galați, secția contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie
2012.