ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4120/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. I.1. Cererea de chemare în judecată și hotărârea Tribunalului Galați. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Comuna Șendreni prin Primar a solicitat anularea Deciziei din 5 iulie 2011 emisă de C.C. a jud. Galați, prin care s-a constatat ca fiind întemeiate constatările consemnate în Raportul de audit financiar și procesul-verbal de constatare din 17 iunie 2011. Prin această decizie s-a dispus recuperarea unor drepturi salariale acordate angajaților fără bază legală și documente justificative.

Prin Sentința nr. 281 din 11 noiembrie 2011, Tribunalul Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal. Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004 competența de soluționare a acțiunii formulate împotriva unui act administrativ emis de o autoritate centrală, aparține curții de apel. I.2. Hotărârea Curții de Apel Galați. La rândul său, Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 132 din 20 martie 2012 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului, secția de contencios administrativ și fiscal.

Constatând conflict negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului. Curtea de Apel a reținut în considerentele hotărârii că, în prezenta cauză, obiectul cererii îl constituie o decizie emisă de către o autoritate locală și privește drepturi salariale necuvenit plătite. A reținut instanța că, prin derogare de la prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., art. 10 din Legea nr. 554/2004 fixează competența după valoare a instanțelor de contencios administrativ, stabilind că în funcție de valoarea taxelor, impozitelor sau accesoriilor lor, competența aparține indiferent de autoritatea pârâtă, tribunalului, pentru valori mai mici de 500.000 RON și curților de apel pentru sume ce depășesc acest prag.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Analizând actele și lucrările dosarului în raport cu dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze prezentul litigiul este Tribunalul Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente: În cauză, obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea Deciziei din 5 iulie 2011 emisă de C.C. Galați și a Încheierii nr. 6 din 1 septembrie 2011 emisă de C.C.

- Comisia de soluționare a contestațiilor, prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva Deciziei nr. 26 din 5 iulie 2011. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, noțiunea de act administrativ este definită ca fiind "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice". În raport cu obiectul cererii de chemare în judecată și cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) menționate, în cauză, actul administrativ care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice și care poate constitui obiectul unei cereri adresate instanței de contencios administrativ este Decizia C.C.

Galați din 5 iulie 2011. Referindu-se la competența instanțelor de contencios administrativ, dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prevăd că: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel". Este adevărat că, dispozițiile art. 228 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010 cuprinde procedura de contestare a deciziilor structurilor județene ale Curții de Conturi, prevăzându-se la art. 227, și că împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor, conducătorul entității verificate poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă în condițiile Legii contenciosului administrativ, iar potrivit art. 228 din același regulament,

"competența de soluționare a sesizării formulate de conducătorul entității verificate împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor, aparține Secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul entității verificate în condițiile Legii contenciosului administrativ". Însă, dispozițiile art. 228 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010, sunt contrare prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care reprezintă dreptul comun în materia contenciosului administrativ, inclusiv în ceea ce privește competența instanțelor de contencios administrativ.

Cum de la dreptul comun prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se poate deroga doar prin dispoziții speciale cuprinse într-o lege organică specială, se constată că, Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010 nu intră în categoria legilor organice speciale, astfel că, instanța va stabili competența materială în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. În concluzie, față de argumentele expuse, Înalta Curte, ținând seama de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 2 C. proc. civ., stabilește că în cauză, competența materială de soluționare revine tribunalului în complet specializat în soluționarea cauzelor administrativ -fiscale întrucât obiectul litigiului este un act administrativ emis de o structură județeană a Curții de Conturi, ca autoritate publică județeană.

În consecință, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Comuna Șendreni în contradictoriu cu pârâta C.C. Galați în favoarea Tribunalului Galați, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2012. Procesat de GGC - AA