ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4120/2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față:

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

I.1. Cererea de chemare în judecată și

hotărârea Tribunalului Galați.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta

Comuna Șendreni prin Primar a solicitat anularea Deciziei din 5 iulie 2011

emisă de C.C. a jud. Galați, prin care s-a constatat ca fiind întemeiate

constatările consemnate în Raportul de audit financiar și procesul-verbal de

constatare din 17 iunie 2011.

Prin această decizie

s-a dispus recuperarea unor drepturi salariale acordate angajaților fără bază

legală și documente justificative.

Prin Sentința nr. 281

din 11 noiembrie 2011, Tribunalul Galați, secția de contencios administrativ și

fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de

Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî

astfel, această instanță a reținut că potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004

competența de soluționare a acțiunii formulate împotriva unui act administrativ

emis de o autoritate centrală, aparține curții de apel.

I.2. Hotărârea Curții

de Apel Galați.

La rândul său, Curtea

de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal,

prin Sentința nr. 132 din 20 martie 2012 a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului, secția de contencios administrativ și fiscal.

Constatând conflict

negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și

Justiție, pentru soluționarea conflictului.

Curtea de Apel a

reținut în considerentele hotărârii că, în prezenta cauză, obiectul cererii îl

constituie o decizie emisă de către o autoritate locală și privește drepturi

salariale necuvenit plătite.

A reținut instanța

că, prin derogare de la prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., art. 10 din

Legea nr. 554/2004 fixează competența după valoare a instanțelor de contencios

administrativ, stabilind că în funcție de valoarea taxelor, impozitelor sau

accesoriilor lor, competența aparține indiferent de autoritatea pârâtă,

tribunalului, pentru valori mai mici de 500.000 RON și curților de apel pentru

sume ce depășesc acest prag.

II. Considerentele

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport cu dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte

constată că instanța competentă să soluționeze prezentul litigiul este

Tribunalul Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru

următoarele considerente:

În cauză, obiectul

cererii de chemare în judecată îl constituie anularea Deciziei din 5 iulie 2011

emisă de C.C. Galați și a Încheierii nr. 6 din 1 septembrie 2011 emisă de C.C.

- Comisia de soluționare a contestațiilor, prin care a fost respinsă

contestația formulată împotriva Deciziei nr. 26 din 5 iulie 2011.

Potrivit art. 2 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare,

noțiunea de act administrativ este definită ca fiind "actul unilateral cu

caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere

publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a

legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice".

În raport cu obiectul

cererii de chemare în judecată și cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c)

menționate, în cauză, actul administrativ care dă naștere, modifică sau stinge

raporturi juridice și care poate constitui obiectul unei cereri adresate

instanței de contencios administrativ este Decizia C.C. Galați din 5 iulie

2011.

Referindu-se la

competența instanțelor de contencios administrativ, dispozițiile art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, prevăd că: "Litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene,

precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale,

precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în

fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și

cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și

accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluționează în fond de

secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin

lege organică specială nu se prevede altfel".

Este adevărat că,

dispozițiile art. 228 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții

de Conturi nr. 130/2010 cuprinde procedura de contestare a deciziilor

structurilor județene ale Curții de Conturi, prevăzându-se la art. 227, și că

împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor,

conducătorul entității verificate poate sesiza instanța de contencios

administrativ competentă în condițiile Legii contenciosului administrativ, iar

potrivit art. 228 din același regulament, "competența de soluționare a

sesizării formulate de conducătorul entității verificate împotriva încheierii

emise de comisia de soluționare a contestațiilor, aparține Secției de

contencios administrativ și fiscal din cadrul curții de apel în a cărei rază

teritorială se află sediul entității verificate în condițiile Legii

contenciosului administrativ".

Însă, dispozițiile

art. 228 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr.

130/2010, sunt contrare prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

care reprezintă dreptul comun în materia contenciosului administrativ, inclusiv

în ceea ce privește competența instanțelor de contencios administrativ.

Cum de la dreptul

comun prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se poate deroga doar

prin dispoziții speciale cuprinse într-o lege organică specială, se constată

că, Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010

nu intră în categoria legilor organice speciale, astfel că, instanța va stabili

competența materială în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

În concluzie, față de

argumentele expuse, Înalta Curte, ținând seama de dispozițiile art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 și art. 2 C. proc. civ., stabilește că în cauză,

competența materială de soluționare revine tribunalului în complet specializat

în soluționarea cauzelor administrativ -fiscale întrucât obiectul litigiului

este un act administrativ emis de o structură județeană a Curții de Conturi, ca

autoritate publică județeană.

În consecință, în

temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de

soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Galați, secția de contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Comuna Șendreni în contradictoriu

cu pârâta C.C. Galați în favoarea Tribunalului Galați, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 12 octombrie 2012.

Procesat de GGC - AA