ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5525/2019

Ședința publică din data de 13 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 05 septembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Colegiul de Conducere al Curții de Apel Galați, anularea Hotărârii nr. 72/25.08.2016, emise de pârât și obligarea președintelui Curții de Apel Galați să emită o decizie prin care să recalculeze și să plătească drepturile salariale ale reclamantului, majorate cu 2 clase de salarizare de la data îndeplinirii celor 5 ani de vechime în funcție, respectiv de la data de 01.08.2015.

Prin sentința civilă nr. 286 din 03 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Colegiul de Conducere al Curții de Apel Galați, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 286 din 03 februarie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea sentinței atacate și în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

Recurentul-reclamant a arătat, în esență, că solicitarea de emitere a deciziei de majorare a drepturilor sale salariale a adresat-o Curții de Apel Galați, după emiterea de către colegiul de conducere al curții de apel a Hotărârii nr. 55/14.06.2016, prin care a fost admisă contestația formulată de o serie de grefieri din cadrul acestei instanțe, în sensul emiterii deciziilor de acordare a drepturilor salariale majorate cu 2 clase de salarizare, fără a se reține aplicarea dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 284/2010.

În opinia recurentului, adresa nr. x/14.07.2016 stabilește că are dreptul la majorarea de 5% pentru împlinirea celor 5 ani de vechime în funcție și reprezintă un act administrativ al conducerii Curții de Apel Galați referitor la modul de stabilire a drepturilor sale salariale, care poate fi contestat la colegiul de conducere al curții de apel.

Recurentul-reclamant a mai precizat că la data de 05.07.2010, a fost angajat în funcția de grefier, în baza Deciziei nr. 101/05.07.2010, emisă de vicepreședintele Curții de Apel Galați, iar la data de 05.07.2015, a împlinit o vechime de 5 ani în funcție, ceea ce îl îndreptățește să primească, potrivit Legii nr. 284/2010, 2 clase de salarizare, ca urmare a încadrării într-o tranșă superioară de vechime în funcție.

4.1. Intimatul-pârât Colegiul de Conducere al Curții de Apel Galați a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de reclamant, ca nefondat.

Intimatul-pârât a reiterat apărările formulate pe parcursul judecării litigiului în primă instanță, susținând că, prin raportare la dispozițiile art. 7 alin. (1), Cap. VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010, adresa nr. x/14.07.2016, emisă de vicepreședintele Curții de Apel Galați, nu reprezintă un act de stabilire a drepturilor salariale ci exprimă un refuz de emitere a unui act administrativ, care poate fi atacat direct în fața instanței de contencios administrativ.

Prin rezoluția din 30 octombrie 2018 a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 13 noiembrie 2019, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat.

Cu titlu preliminar, se constată că, deși prin cererea de recurs nu a fost indicat în mod expres niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., republicat, reclamantul a expus critici care se încadrează în ipoteza reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, caz în care, sentința atacată va fi analizată din perspectiva acestui motiv de nelegalitate.

Criticile recurentului-reclamant circumscrise motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, sunt nefondate.

Prin Hotărârea nr. 72/25.08.2016, supusă controlului de legalitate prin cererea dedusă judecății în primă instanță, Colegiul de conducere al Curții de Apel Galați a stabilit că nu este competent să soluționeze contestația formulată de reclamantul A., grefier în cadrul curții de apel, împotriva adresei nr. x/14.07.2016, emisă de vicepreședintele Curții de Apel Galați, prin care s-a comunicat reclamantului că nu îndeplinește condițiile legale de acordare a drepturilor salariale majorate cu 2 clase succesive de salarizare, pentru avansarea în tranșa superioară de vechime în funcție.

Colegiul de conducere al curții de apel a reținut că adresa nr. x/14.07.2016 nu reprezintă un act administrativ, deoarece nu produce efecte juridice, neconținând dispoziții de stabilire a drepturilor salariale și ca atare, contestația formulată de reclamant nu poate fi examinată de colegiul de conducere, în temeiul art. 7, Cap. VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010.

Prin aceeași hotărâre, Colegiul de conducere a stabilit că adresa contestată reprezintă, mai degrabă, un refuz de emitere a unui act administrativ, care, de principiu, poate fi atacat direct în fața instanței de contencios administrativ, potrivit art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Criticile recurentului-reclamant potrivit cărora adresa nr. x/14.07.2016 reprezintă un act administrativ al conducerii Curții de Apel Galați, ce privește modul de stabilire a drepturilor sale salariale și care poate fi contestat la colegiul de conducere, sunt nefondate.

În conformitate cu dispozițiile art. 7, Cap. VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010, personalul salarizat potrivit capitolului menționat, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor sale salariale, poate formula contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, emis de ordonatorul de credite, la colegiul de conducere al curții de apel, urmând ca, ulterior, să se adreseze instanței de contencios administrativ cu o acțiune îndreptată împotriva soluției date de colegiul de conducere al curții de apel.

În cauză, în mod judicios prima instanță a reținut că adresa nr. x/14.07.2016, emisă de vicepreședintele Curții de Apel Galați, nu reprezintă un act administrativ de stabilire a drepturilor salariale, aspect ce rezultă cu evidență din conținutul acestei adrese, prin care s-a comunicat reclamantului refuzul de emitere a deciziei de stabilire a drepturilor sale salariale, aferente vechimii de 5 ani în funcție.

În condițiile arătate, adresa nr. x/14.07.2016 nu poate face obiect al contestației adresate colegiului de conducere al curții de apel, în temeiul dispozițiilor art. 7, Cap. VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010, care prevăd o procedură administrativă obligatorie pentru contestarea actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, ci pentru contestarea acestei adrese este necesară parcurgea de către reclamant a procedurii de drept comun reglementate de Legea nr. 554/2004 în cazului refuzului nejustificat de emitere a unui act administrativ, respectiv introducerea acțiunii direct în fața instanței de contencios administrativ, conform art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, în mod legal prin Hotărârea nr. 72/25.08.2016, Colegiul de conducere al Curții de Apel Galați a stabilit că nu este competent să cenzureze refuzul vicepreședintelui curții de apel de emitere, în favoarea reclamantului, a deciziei de stabilire a drepturilor salariale aferente vechimii de 5 ani în funcție, refuz exprimat prin adresa nr. x/14.07.2016.

Distinct de argumentele prezentate anterior, prezintă relevanță sub aspectul procedurii parcurse de reclamant, faptul că la data de 26.08.2016, acesta s-a adresat Curții de Apel Galați cu o nouă solicitare de majorare a drepturilor sale salariale cu 2 clase de salarizare începând cu data de 01.08.2015, solicitare care a fost respinsă prin Decizia nr. 169/31.08.2016, emisă de Președintele Curții de Apel Galați.

Contestația formulată de reclamant împotriva acestei decizii, a fost respinsă de către Colegiul de conducere al Curții de Apel Galați, prin Hotărârea nr. 78/21.09.2016.

Împotriva hotărârii emise de colegiul de conducere al curții de apel, reclamantul a formulat plângere la instanța de contencios administrativ, iar prin sentința civilă nr. 218 din 31 ianuarie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins plângerea, ca neîntemeiată.

Reclamantul a declarat recurs împotriva sentinței civile menționate, ce face obiectul dosarului nr. x/2016, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație, secția de contencios administrativ și fiscal, cauza aflându-se în curs de soluționare.

În consecință, în speță, soluția primei instanțe, care a apreciat că adresa nr. x/14.07.2016 nu reprezintă un act administrativ de stabilire a drepturilor salariale și pe cale de consecință, a reținut legalitatea și temeinicia Hotărârii nr. 72/25.08.2016, emisă de Colegiul de conducere al Curții de Apel Galați, reflectă interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 286 din 3 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 noiembrie 2019.