ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2526/2020

Ședința publică din data de 16 iunie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 6 decembrie 2016 sub nr. x/2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantele A. și B. au formulat plângere împotriva Hotărârii nr. 97 din 19 octombrie 2016, dată de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Galați, prin care s-a respins contestația formulată împotriva Deciziei nr. 171/31.08.2016 emisă de Președintele Curții de Apel Galați de stabilire a drepturilor salariale corespunzătoare tranșei de vechime în funcție de peste 20 ani, aferente funcției de grefier gradul I cu gradația 5 și clasa de salarizare 73, începând cu data de 15.02.2013. respectiv 08.01.2015.

Prin sentința civilă nr. 1748 pronunțată în data de 15 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată +de reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Colegiul de Conducere al Curții de Apel Galați, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1748 din 15 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamantele A. și B., care au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admitere acțiunii astfel cum a fost motivată.

Recurentele au susținut că, la data împlinirii vechimii de 20 ani în funcții auxiliare de specialitate în cadrul instanței, ar fi trebuit să primească potrivit Legii 284/2010, 2 clase de salarizare, ca urmare a încadrării în tranșa superioară de vechime în funcție.

Potrivit art. 7 din Legea 284/2010 personalul salarizat potrivit acestui capitol (Cap. VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010) nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale poate face contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ al ordonatorului de credite, la colegiul de conducere al curții de apel.

Legea nu prevede posibilitatea grefierului de a contesta statul de salarii. Din moment ce la împlinirea celor 20 ani de vechime în funcție Curtea de Apel Galați nu a înțeles să emită o decizie prin care să li se majoreze drepturile salariale cu 2 clase de salarizare (5%), începând cu data de 15.02.2013 pentru A. și, respectiv, 08.012015 pentru B., au solicitat președintelui curții să emită decizia de majorare a salariului și să conteste eventualul refuz al acestuia.

Prin decizia nr. 171/2016 a Președintelui Curții de Apel Galați li s-a recunoscut vechimea integrală în funcția de grefier cu studii medii, fără a fi înjumătățită, începând cu data de 01.08.2016.

În ceea ce privește perioadele anterioare se reține că: potrivit art. 7 din Legea 284/2010, personalul de specialitate poate face contestație numai împotriva deciziilor de stabilire a drepturilor salariale, adică a deciziilor prin care se acordă pe viitor majorările cuvenite, ca urmare, colegiul nu are competența de a acorda pentru trecut drepturi salariale.

Consideră că oricărui salariat trebuie să-i fie stabilit și plătit în mod corect salariul, pe toată durata activității sale, or colegiul de conducere are în atribuții verificarea modului în care a fost stabilită salarizarea de către președintele instanței, neputându-se distinge trecut și viitor, pentru că nici legea nu face vreo distincție. Această interpretare este doar o metodă de a evita fondul problemei, referitor la modul de stabilire a drepturilor salariale care li se cuvin, respectiv dacă vechimea avută ca grefier cu studii medii trebuia înjumătățită sau nu.

Consideră că prevederile legale cu privire la vechimea în specialitate cuprinse în O.G. nr. 8/2007 sunt distincte de cele cuprinse în art. 16 din același act normativ, referitoare la acordarea sporului de fidelitate, spor în discuție în cauza de față.

Astfel, în conformitate cu disp. art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 8/2007, personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe, beneficiază de un spor de fidelitate, în raport cu vechimea efectivă în funcția auxiliară de specialitate, calculat la salariul de bază, după cum urmează; de la 5 la 10 ani - 5%; de la 10 la 15 ani - 10%; de la 15 - 20 ani - 15 %; peste 20 ani - 20%.

La calcularea sporului de fidelitate reglementat de art. 16 din O.G. nr. 8/2007 nu se are în vedere vechimea în specialitate la care se face trimitere la pct. 2 al notelor la anexele 1a, 1b, 1c ale O.G. nr. 8/2007, ci vechimea efectivă în funcția auxiliară de specialitate, deci vechimea efectivă în care salariatul a îndeplinit funcția de personal auxiliar de specialitate, prin acordarea acestui spor, astfel cum rezultă din titulatura acestuia, s-a urmărit recompensarea fidelității în cadrul sistemului judiciar, cu efecte asupra bunei funcționări a acestuia.

De acest beneficiu, având în vedere caracterul exclusiv și derogatoriu al textului sus-menționat, nu pot beneficia cei care au îndeplinit alte funcții, dar trebuie să beneficieze toți cei care au o anumită vechime în funcția auxiliară de specialitate, cu respectarea procentelor respective, iar la vechime egală în această funcție, se impune acordarea aceluiași spor pentru toți cei care au aceeași vechime.

Având în vedere considerentele arătate, faptul că prevederile pct. 2 a notelor la anexele Ia, Ib, Ic ale O.G. nr. 8/2007 au fost preluate, din punct de vedere al conținutului, de art. 18 alin. (2) din anexa VI, capitolul VII, secțiunea a IV-a din Legea nr. 284/2010, nu poate avea vreo relevanță în ceea ce privește calcularea sporului de fidelitate.

Chiar dacă prevederile art. 16 din O.G. nr. 8/2007 au fost abrogate prin Legea nr. 330/2009, sporul de fidelitate se acordă și în prezent, reclamantele primind acest spor, dar calculat eronat, având în vedere argumentele expuse.

Cum în anul 2013 și respectiv 2015, îndeplineau o vechime în funcție de peste 20 ani, calculată de la data încadrării potrivit cărților de muncă anexate la dosar și o vechime în muncă tot de peste 20 de ani, conform acestor vechimi, trebuia să se recunoască vechimea în funcție - sporul de fidelitate de 20% și să acorde clasa de salarizare corespunzătoare vechimii în funcție și vechimii în muncă, cu plata drepturilor bănești aferente.

Pentru motivele expuse, solicită admiterea recursului cu consecința admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.

Intimatul-pârât a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Prin precizarea depusă la data de 12 octombrie 2018, intimatul-pârât a solicitat a se constata că acțiunea reclamantelor a rămas fără obiect, față de decizia civilă nr. 27/02.02.2018 a Curții de Apel Constanța.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 22 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 6 octombrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 16 iunie 2020, prin încheierea de ședință din data de 17 aprilie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

În prealabil se constată că în ședința de judecată din data de 16 iunie 2020, Înalta Curte a rămas în pronunțare, reținând că s-a invocat excepția rămânerii fără obiect a acțiunii prin precizările depuse la dosar de intimatul-pârât.

Sub acest aspect trebuie precizat că obiectul acțiunii vizează Hotărârea nr. 97/19.10.2016 dată de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Galați și Decizia Președintelui Curții de Apel Galați nr. 171 din 31 august 2016 asupra acordării unui spor de vechime în funcție de peste 20 de ani, iar decizia 27/CM/02.02.2018 privește un litigiu între reclamante și Curtea de Apel Galați având ca obiect acordarea retroactivă a sporului de fidelitate.

În acest context se constată că prezentul litigiu nu a rămas fără obiect, cu atât mai mult cu cât actele contestate nu au fost revocate și produc efecte juridice.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamante este nefondat.

Cu titlu preliminar, se constată că, deși prin cererea de recurs nu a fost indicat în mod expres niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., republicat, reclamantele au expus critici care se încadrează în ipoteza reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., caz în care, sentința atacată va fi analizată din perspectiva acestui motiv de nelegalitate.

Demersul judiciar declanșat de reclamante are ca obiect verificarea legalității Hotărârii nr. 97 din 19 octombrie 2016, dată de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Galați prin care s-a respins contestația formulată împotriva Deciziei nr. 171/31.08.2016 emisă de Președintele Curții de Apel Galați.

Prin Decizia nr. 171/31.08.2016 emisă de Președintele Curții de Apel Galați s-a dispus ca reclamantele să beneficieze de drepturile salariale corespunzătoare avansării în tranșa de vechime în funcție de peste 20 de ani, aferente funcției de grefier gradul I cu gradația 5 și clasa de salarizare 73, începând cu data de 01 august 2016.

Colegiul de conducere al Curții de Apel Galați a respins contestația formulată de reclamante împotriva deciziei 171/2016, prin Hotărârea nr. 97 din 19.10.2016, arătând în esență că solicitarea acestora de acordare retroactivă a unor drepturi salariale nu are temei legal, nefiind de competența colegiului de a acorda pentru trecut drepturile salariale solicitate de contestatoare.

Reclamantele au formulat acțiunea în anularea actelor anterior menționate, iar instanța de fond a respins acțiunea reclamantelor, iar împotriva acestei soluții s-a exercitat calea de atac a recursului, dar criticile sunt nefondate.

Pentru a răspunde criticilor formulate de recurentele-reclamante cu privire la sentința atacată, Înalta Curte reține că acestea pot fi sintetizate într-o singură critică, respectiv aceea că, în mod nelegal prin deciziile contestate s-a stabilit acordarea drepturilor salariale corespunzătoare avansării în tranșa de vechime în funcție de peste 20 de ani din data de 1 august 2016, și nu retroactiv, începând cu data de 15 februarie 2013, respectiv 8 ianuarie 2015 când cele două reclamante au împlinit efectiv această vechime.

Criticile recurentelor-reclamante circumscrise motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sunt nefondate.

Prin Hotărârii nr. 97 din 19 octombrie 2016, dată de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Galați, supusă controlului de legalitate prin cererea dedusă judecății în primă instanță, s-a respins contestația formulată de reclamante, întrucât solicitarea acestora de acordare retroactivă a unor drepturi salariale nu are temei legal, nefiind de competența colegiului de a acorda pentru trecut drepturile salariale solicitate de contestatoare.

Potrivit notei nr. 2 la anexele O.G. nr. 8/2007 privind salarizarea personalului din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, act normativ abrogat în prezent, pentru grefierii care au ocupat funcții medii de specialitate în calculul vechimii în specialitate, se poate lua în considerare cel mult jumătate din timpul cât a lucrat în funcțiile respective.

Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice a preluat aceste dispoziții legale anterioare, potrivit dispozițiilor art. 18 alin. .2, capitolul VIII Secțiune a 4-a stabilind că pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, cu studii superioare, care a ocupat funcții medii de specialitate, în calculul vechimii în specialitate se ia în considerare și cel mult jumătate din timpul lucrat în funcțiile respective.

Legea nr. 285/2010 a stabilit salarizarea în sectorul bugetar pentru anul 2011, fiind date și normele de aplicare a acesteia, iar acest mod de calcul s-a menținut pentru perioada 2011-2016.

Prin nota 1 la anexa nr. IV din Legea cadru, prin vechime în funcție, în sensul anexei, se înțelege vechimea în funcții auxiliare de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor iar vechimea în funcție se calculează potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea cadru.

Potrivit art. 7 alin. (2) si alin. (7) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1375/2015, cu modificările si completările ulterioare, președintele curții de apel este ordonator secundar de credite și în exercitarea atribuțiilor specifice funcției de conducere emite decizii sau ordine de serviciu.

Instanța de control judiciar constată că judecătorul fondului a făcut o corectă interpretare și aplicare a acestor dispoziții legale reținând că în speță recurentelor-reclamante le-au fost aplicate dispozițiile art. 18 alin. (2) din Legea cadru pentru stabilirea vechimii în funcție, acestea beneficiind în mod corect de un spor de vechime în muncă de 20% corespunzător vechimii în muncă de peste 20 de ani și un spor de fidelitate de 10%, respectiv 15%, corespunzător vechimii în funcție începând cu data de 1.08.2016.

În acord cum judecătorul fondului, Înalta Curte precizează că dispozițiile legale nu permit retroactivitatea acordării drepturilor solicitate, iar la data de 01.08.2016, ca urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 43/2016, vechimea în funcție a fost recunoscută în integralitate de la data adoptării actului normativ, și nu retroactiv.

Trebuie precizat că, în mod legal s-a subliniat faptul că nu se pot aplica coeficienții valorii de referință cuprinse în Legea nr. 284/2010 cu aplicarea sporurilor prevăzute de O.U.G. nr. 43/2016, Curtea de Apel Galați luând în considerare dispozițiile art. 18 alin. (2) cap. VIII, secț. a IV din Legea nr. 284/2010.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a respins ca neîntemeiată plângerea reclamantelor împotriva Hotărârii nr. 97/2016 a Colegiului de conducere al Curții de Apel Galați prin care a fost soluționată, contestația împotriva modului de stabilire a drepturilor salariale, deoarece problema acordării retroactive a drepturilor salariale este una care nu se poate rezolvată în cadrul prezentului litigiu, ci prin acțiune separată prin care să se solicite acordarea drepturilor salariale conform datei de la care s-a împlinit efectiv vechimea indicată în prezentul litigiu.

De altfel, sub acest aspect se poate observa că această situație a fost tranșată definitiv prin decizia civilă nr. 27/CM din 2 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I-a civilă, care a obligat Curtea de Apel Galați să recunoască reclamantelor vechimea în funcție de peste 20 de ani, corespunzătoare sporului de fidelitate de 20%, cu începere de la data de 8.01.2015, pentru reclamanta B. și de la data de 15.02.2013, pentru reclamanta A. și să achite reclamantelor diferențele bănești cuvenite în baza acestui spor pe perioada menționată, actualizate cu rata inflației și dobânda legală.

Așadar, în raport de criticile formulate în recurs, nefiind aduse în discuție aspecte noi, care să determine reținerea unei alte stări de fapt decât cea constatată de judecătorul instanței de fond, Înalta Curte, urmează a respinge ca nefondată calea de atac exercitată asupra sentinței civile nr. 1748 din 15 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele anterior arătate, în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat reclamantele A. și B., menținând sentința atacată astfel cum a fost pronunțată, fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantele A. și B. împotriva sentinței civile nr. 1748 din 15 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 iunie 2020.