ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3393/2020

Ședința publică din data de 10 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 3 august 2016 sub nr. x/2016, reclamantele A., B., C., D., E., F., G., H., I. au chemat în judecată pe pârâta CURTEA DE APEL GALAȚI, solicitând instanței de contencios administrativ modificarea Hotărârii nr. 55 din 14 iunie 2016 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Galați, în sensul precizării corecte a datei la care s-au stabilit drepturilor salariale pentru fiecare reclamantă, ținând cont de data îndeplinirii fiecăreia a vechimii în funcție de 20 de ani în cadrul instanței, nașterea efectivă a dreptului, prevăzute la Anexa VI în NOTA de la Cap II din Legea. 284/2010.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2017 din 30 mai 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele A., B., C., D., E., F., G., H., I., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Galați; a anulat Hotărârea nr. 55/14.06.2016, emisă de pârâtă, și a obligat pârâta să soluționeze contestația formulată împotriva Deciziei nr. 90/24.05.2016, ținând seama de argumentele reclamantelor.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen, pârâta CURTEA DE APEL GALAȚI, solicitând admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, și, pe cale de consecință, casarea sentinței civile recurate potrivit art. 496 alin. (2) C. proc. civ.., iar, în rejudecare, respingerea plângerii, ca fiind rămasă fără obiect.

Întemeindu-și calea de atac pe prevederile pct. 6 și pct. 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-pârâtă a criticat sentința primei instanțe pentru nelegalitate, invocând, în esență, următoarele motive:

Potrivit dispozițiilor art. 7 Cap. VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010, personalul de specialitate poate face contestație numai împotriva deciziilor de stabilire a drepturilor salariale, adică a deciziilor prin care se acordă pe viitor majorările cuvenite, în contextul în care nu există reglementare legală prin care Colegiul să aibă competența de a acorda pentru trecut, drepturile salariale solicitate de reclamante, însă acest aspect a fost trecut cu vederea de instanța fondului.

Mai mult decât atât, în conformitate cu art. 3

1

alin. (1)

3

O.U.G. nr. 57/2015, modificată prin O.U.G. nr. 43/2016, Curtea de Apel Galați prin Decizia nr. 171/31.08.2016 a aprobat plata drepturilor salariale corespunzătoare avansării în tranșa de vechime în funcție, începând cu data de 1.08.2016, ca urmare a recunoașterii vechimii integrale în funcția de grefier cu studii medii, fără a fi înjumătățită, pentru personalul auxiliar de specialitate.

Recurenta- pârâtă apreciază că în mod greșit instanța fondului a anulat Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 55/14.06.2016 și a dispus reanalizarea contestației formulate de reclamante, cu atât mai mult cu cât printre drepturile și îndatoririle Colegiilor de conducere din cadrul curților de apel prevăzute de art. 19 - 23 din HCSM nr. 1375/2015, nu se regăsește și obligativitatea de a acorda pentru trecut drepturi salariale stabilite prin deciziile de salarizare emise de conducerea instanței.

Instanța de fond nu a analizat fondul problemei dedus judecății, în caz contrar ar fi putut observa că prin Hotărârea 55/14.06.2016 Colegiul de Conducere al Curții de Apel Galați s-a pronunțat cu privire la contestația formulată de reclamante în sensul acordării pentru viitor a drepturilor salariale solicitate și neacordarea pentru trecut a acestora, situație în care nu se impunea anularea acestui act administrativ.

În contextul dat, reclamantele deși solicită modificarea Hotărârii de Colegiu nr. 55/14.06.2016, în fapt acestea reclamă acordarea integrală a vechimii în funcție (sporul de fidelitate), fără a fi înjumătățită potrivit art. 18 alin. (2), capitolul VIII din Legea - cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, de la dată îndeplinirii efective a vechimii în funcția auxiliară de specialitate de peste 20 de ani.

În fine, arată recurenta, deși în prezenta cauză se contestă și se solicită anularea unui act administrativ în sensul definit de lege, totuși, nu se poate face abstracție de faptul că prin acest act au fost recunoscut și acordat reclamantelor sporul de fidelitate de la data de 24.06.2016, iar pentru trecut reclamantele au obținut aceste drepturi prin acțiuni în justiție înregistrate pe rolul instanțelor de drept comun.

Intimatele-reclamante A., B., C., D., E., F., G., H. și I. au formulat întâmpinare în recurs, prin care, fără a invoca excepții, au solicitat respingerea recursului astfel formulat, cu consecința menținerii sentinței civile recurate.

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată inițial pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 20 martie 2020, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, precum și din perspectiva obiectului și a normelor legale incidente, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Reclamantele A., B., C., D., E., F., G., H. și I. au învestit instanța de contencios administrativ competentă cu o cerere vizând anularea Hotărârii nr. 55 din 14 iunie 2016 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Galați, cu precizarea corectă a datei la care s-au stabilit drepturilor salariale pentru fiecare reclamantă, ținând cont de data îndeplinirii fiecăreia a vechimii în funcție de 20 de ani în cadrul instanței, nașterea efectivă a dreptului, prevăzute la Anexa VI în NOTA de la Cap II din Legea. 284/2010.

Curtea de Apel București a admis în parte cererea formulată de reclamante, în sensul anulării hotărârii atacate și obligării pârâtei să soluționeze contestația formulată împotriva Deciziei nr. 90/24.05.2016, ținând seama de argumentele reclamantelor.

În esență, judecătorul fondului a reținut că lipsa oricărei justificări pentru care au fost înlăturate argumentele reclamantelor, bazate pe dispozițiile Legii nr. 284/2010, este de natură să vicieze legalitatea hotărârii contestate, în atare măsură încât, singurul remediu eficient este anularea ei.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar.

Astfel, așa cum corect a constatat și instanța de fond, deși în considerentele Hotărârii de Colegiu sunt expuse argumentele invocate de contestatoare, Colegiul nu le-a analizat în nici un mod și nici nu a expus argumente proprii pentru care a stabilit data de 24.05.2016, pentru toate contestatoarele intimate-reclamante, ca dată de reîncadrare în tranșa de vechime peste 20 de ani, stabilind pentru toate contestatoarele, o singură dată de reîncadrare, diferită de toate celelalte, fără însă a expune niciun argument concret și pertinent și mai ales fără a analiza în niciun mod susținerile din contestație.

Pentru acestea, în mod legal s-a dispus obligarea recurentei-pârâte să soluționeze contestația formulată împotriva Deciziei nr. 90/24.05.2016 ținând seamă de argumentele intimatelor-reclamante.

Cât privește susținerile recurentei-pârâte prin raportare la celelalte hotărâri judecătorești pronunțate privitor la intimate, Înalta Curte reține că acestea sunt ulterioare pronunțării sentinței recurate, după soluționarea cauzei în primă instanță, și nu pot reprezenta o împrejurare de natură a lipsi de obiect acțiunea.

De asemenea, aspectele de fond prezentate în recurs de recurenta-pârâtă urmează a fi avute în vedere de aceasta la soluționarea contestației împotriva Hotărârii de Colegiu, având în vedere soluția de obligare a acesteia la analizarea contestației cu luarea în seamă a argumentelor intimatelor- reclamante.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., de asemenea invocat de recurenta- pârâtă, Înalta Curte constată că recurenta nu a dezvoltat, în concret, critici de nelegalitate în sensul textului de lege invocat, motiv pentru care, nu poate fi primit.

Se constată, astfel, că prima instanță a interpretat și aplicat corect normele de drept material incidente și, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Curtea de Apel Galați, ca nefondat, instanța de fond pronunțând o hotărâre legală.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă CURTEA DE APEL GALAȚI, împotriva sentinței civile nr. 2017 din 30 mai 2017, a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iulie 2020.