ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1435/2020

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 29 martie 2016 reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a solicitat anularea în parte a actului administrativ - Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 623 din 21 septembrie 2006, nepublicată în Monitorul Oficial, respectiv anularea art. 1 din actul menționat, precum și restabilirea situației anterioare prin radierea sa din baza de date ținută la nivelul Inspecției Judiciare.

Prin Sentința civilă nr. 2553 din 23 iunie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția autorității de lucru judecat ca neîntemeiată.

A respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), ca nefondată.

Prin Încheierea de ședință pronunțată la data de 27 ianuarie 2017 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii (CSM).

Împotriva Sentinței civile nr. 2553 din 23 iunie 2017 pronunțată de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței civile atacată și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.

În motivarea recursului, recurentul-reclamant a învederat, în esență, că instanța de fond a analizat în mod greșit motivele de nulitate intrinsecă și extrinsecă pe care le-a invocat prin cererea de chemare în judecată.

În ceea ce privește nulitatea intrinsecă arată că soluția normativă cuprinsă în art. 1 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 623 din 21 septembrie 2006 nesocotește caracterul suspensiv de executare al contestației prev. la art. 29 alin. (8) din Legea nr. 317/2004 (act normativ superior) întrucât permite înregistrarea de pretinse abateri în baza de date a I.J. fără ca acestea să fie stabilite cu caracter definitiv. Mai mult, înregistrarea magistratului în baza de date are caracter definitiv, indiferent de soluția pe care o va pronunța Înalta Curte de Casație și Justiție asupra contestației acestuia, întrucât nu este prevăzută posibilitatea radierii înscrierii. Consideră că art. 1 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 623 din 21 septembrie 2006 conține o soluție normativă care contravine art. 29 alin. (8) din Legea nr. 317/2004 și adaugă cadrului normativ stabilit prin Legea nr. 317/2004 în materia hotărârilor CSM cu privire la cariera magistraților.

Recurentul-reclamant consideră că în mod greșit instanța de fond a avut în vedere că înscrierile în baza de date a Inspecției Judiciare cu privire la abaterile deontologice ale magistraților reprezintă măsuri administrative, realizate de la data adoptării hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

În ceea ce privește motivul de nulitate extrinsecă referitor la nepublicarea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 623/2006 în Monitorul Oficial recurentul susține că în mod greșit instanța de fond a constatat că a fost îndeplinită condiția de accesibilitate a legii.

De asemenea, recurentul reclamant consideră că Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 623/2006 nu este clară și previzibilă, iar art. 1 din această hotărâre creează riscul afectării carierei magistratului din punct de vedere al evaluării sale profesionale și al promovării, neavând cunoștință de existența înscrierilor în baza de date a Inspecției Judiciare.

Împotriva Sentinței civile nr. 2553 din 23 iunie 2017 și a Încheierii de ședință din 27 ianuarie 2017 pronunțate de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs incident pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței și în tot a încheierii, în sensul admiterii excepției inadmisibilității acțiunii, cu consecința respingerii ca inadmisibile a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., invocând în acest sens dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului incident, recurentul-pârât a arătat, în esență, că instanța de fond a dispus în mod greșit cu privire la excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocată de către acesta prin întâmpinare deoarece actul administrativ în discuție are caracter individual, iar raportat la data la care a luat la cunoștință reclamantul de acesta, precum și la dispozițiile legale incidente, s-a formulat o plângere prealabilă peste termenul prevăzut de lege care echivalează practic cu neîndeplinirea acestei proceduri.

Recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând în esență apărările formulate prin întâmpinarea depusă la fondul cauzei.

Recurentul-reclamant A. nu a formulat întâmpinare la recursul incident.

II. Soluția instanței de recurs

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material este nefondat, iar în acest sens Înalta Curte are în vedere că potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Prin acțiunea în anulare formulată, reclamantul a invocat nelegalitatea actului administrativ cu caracter normativ reprezentat de art. 1 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 623 din 21 septembrie 2006, susținând pe de o parte, că soluția normativă cuprinsă în acest articol încalcă prevederile art. 29 alin. (8) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, care stabilesc caracterul suspensiv de executare al contestației formulate împotriva hotărârii CSM prin care s-ar constata o eventuală abatere de la Codul deontologic, iar pe de altă parte, că norma în baza căreia a fost înființată baza de date la nivelul Inspecției Judiciare nu este suficient de clară previzibilă și accesibilă.

Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a reluat în esență, prin cererea de recurs, criticile formulate și prin cererea de chemare în judecată și că, în ceea ce privește critica referitoare la nulitatea intrinsecă a actului administrativ contestat - vizând conținutul acestuia, aceasta nu poate fi primită.

Astfel, în acord cu considerentele instanței de fond, se constată că Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 623 din 21 septembrie 2006 a fost adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii în conformitate cu dispozițiile art. 37 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 317/2004 în vederea îndeplinirii atribuțiilor prevăzute de art. 106 lit. h) din Legea nr. 303/2004, art. 30 alin. (3), art. 38 alin. (1) și art. 40 lit. f) din Legea nr. 317/2004, privind adoptarea Regulamentului privind evaluarea activității profesionale a judecătorilor și procurorilor, adoptarea Codului deontologic al judecătorilor și procurorilor, asigurarea respectării legii și a criteriilor de competență și etică profesională în desfășurarea carierei profesionale a magistraților și luarea de măsuri pentru soluționarea sesizărilor primite de la justițiabili sau de la alte persoane cu privire la conduita necorespunzătoare a judecătorilor și procurorilor.

În acest sens, art. 2 alin. (1) din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor, prevede că respectarea normelor cuprinse în cod constituie un criteriu pentru evaluarea eficienței, calității activității și integrității magistraților, iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că evaluarea se face de către organele competente, potrivit legii.

În executarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor, Consiliul Superior al Magistraturii a stabilit în mod legal și temeinic prin Hotărârea nr. 623 din 21 septembrie 2006 că este necesară realizarea unei baze de date privind încălcări ale conduitei deontologice de către judecători și procurori, care nu reprezintă abateri disciplinare și care au fost confirmate ca urmare a verificărilor.

Analizând conținutul dispoziției a cărei anulare se solicită, în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că aceasta respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, măsura fiind una cu caracter administrativ, dispusă în scopul realizării unei evaluări eficiente a activității și integrității judecătorilor și procurorilor, fără a modifica atribuțiile de evaluare care revin organelor competente, potrivit legii, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi schimbată soluția pronunțată de către instanța de fond.

De asemenea, având în vedere dispozițiile art. 29 alin. (8) din Legea nr. 317/2004, în vigoare la data formulării acțiunii, care prevăd următoarele: (1) Lucrările plenului și ale secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii sunt, de regulă, publice. Membri plenului sau ai secțiilor hotărăsc, cu majoritate de voturi, situațiile în care ședințele nu sunt publice. Ședințele secțiilor în care se soluționează cererile privind încuviințarea percheziției, reținerii, arestării preventive sau arestului la domiciliu cu privire la judecători, procurori ori magistrați-asistenți, precum și cele în care se soluționează sesizările referitoare la buna reputație a judecătorilor și procurorilor nu sunt publice. (8) Contestația suspendă executarea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii, nu se poate aprecia ca fiind întemeiată critica recurentului-reclamant potrivit căreia dispozițiile art. 1 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 623 din 21 septembrie 2006 ar contraveni acestora sau că ar adăuga cadrului normativ stabilit prin Legea nr. 317/2004 în materia hotărârilor CSM cu privire la cariera magistraților, cu atât mai mult cu cât, din preambulul Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 623 din 21 septembrie 2006 rezultă că prin Nota Inspecției Judiciare nr. 1331/IJ/2006 s-a solicitat Plenului Consiliului Superior al Magistraturii să se încuviințeze propunerile Grupului de lucru G5, dezbătute în ședința din data de 27 iunie 2006 pe baza Memorandului consultativ referitor la modul de abordare a încălcărilor Codului deontologic redactat de Asociația Baroului American/Inițiativa Juridică pentru Europa Centrală și Eurasia (ABA/CEELI), cu finanțarea oferită de Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională.

În urma consultărilor, prin această notă a Inspecției Judiciare s-a formulat propunerea realizării unei baze de date la nivelul acestei instituții privind conduita deontologică a judecătorilor și procurorilor ce nu reprezintă abateri disciplinare și care au fost confirmate ca urmare a verificărilor efectuate în fiecare cauză în parte.

Totodată, s-a precizat în mod expres că această bază de date, cu caracter confidențial, va putea fi consultată doar de judecătorul sau procurorul implicat și ar urma să fie folosită la evaluarea acestora, precum și la concursurile de promovare în funcții de conducere.

De asemenea, nici critica referitoare la nulitatea extrinsecă a actului administrativ contestat - vizând condițiile de formă ale actului administrativ contestat, și anume faptul că Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 623/2006 nu este publicată în Monitorul Oficial și că aceasta nu ar fi clară și previzibilă, nu poate fi primită. Așa cum a reținut și instanța de fond, nepublicarea actului nu antrenează de plano nelegalitatea respectivului act administrativ, publicitatea fiind o operațiune administrativă ulterioară emiterii actului a cărei neîndeplinire afectează opozabilitatea, iar nu însăși valabilitatea acestuia.

În ceea ce privește celelalte motive de nelegalitate invocate prin acțiune și prin cererea de recurs privind lipsa de claritate și previzibilitate, acestea se dovedesc a fi neîntemeiate față de conținutul hotărârii adoptate de recurentul-pârât. În această hotărâre s-a prevăzut expres caracterul confidențial al bazei de date, care poate fi consultată numai de judecătorul sau procurorul respectiv și poate fi contestată în cadrul procedurii de evaluare a activității profesionale. De asemenea, se reține că, dacă în dosarul profesional al magistratului se depune hotărârea secției Consiliului prin care se constată încălcarea normelor de conduită reglementate de Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor, rămasă definitivă, în baza de date a Inspecției Judiciare, înscrierea abaterii se face la momentul constatării sale, având un caracter provizoriu, ce se va definitiva ca urmare a soluționării contestației formulate de magistrat în condițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

Înalta Curte a ținut cont în acest sens și că orice act normativ trebuie să se integreze organic în sistemul legislației, acesta trebuind să poată fi corelat cu prevederile actelor normative de nivel superior sau de același nivel cu care se află în conexiune.

De asemenea, a avut în vedere considerentele de principiu dezvoltate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, a se vedea Hotărârile din 5 ianuarie 2000, 4 mai 2000, 25 ianuarie 2007 și 24 mai 2007, pronunțate în cauzele Beyeler împotriva Italiei (parag. 109), Rotaru împotriva României (parag. 52), Sissanis împotriva României (parag. 66), și Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României (parag. 34) și în jurisprudența Curții Constituționale, care pun, în mod esențial, accentul pe respectarea exigențelor de calitate a legislației interne, legislație care, pentru a fi compatibilă cu principiul preeminenței dreptului, trebuie să îndeplinească cerințele de accesibilitate (normele care guvernează materia interceptării comunicațiilor trebuie reglementate la nivel de lege), claritate (normele trebuie să aibă o redactare fluentă și inteligibilă, fără dificultăți sintactice și pasaje obscure sau echivoce, într-un limbaj și stil juridic specific normativ, concis, sobru, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale și de ortografie), precizie și previzibilitate (lex certa, norma trebuie să fie redactată clar și precis, astfel încât să permită oricărei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanță de specialitate - să își corecteze conduita și să fie capabilă să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecințele care pot apărea dintr-un act determinat).

Concluzionând, în considerarea aspectelor evocate, Înalta Curte constată că nu subzistă motivele de nelegalitate ale Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 623 din 21 septembrie 2006, invocate de către recurentul-reclamant, actul administrativ atacat fiind emis în limitele competențelor prevăzute de lege, precum și cu respectarea dispozițiilor legale incidente.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva Sentinței civile nr. 2553 din 23 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite excepția lipsei de interes.

Respinge recursul incident declarat de recurentul - pârât Consiliul Superior al Magistraturii împotriva Încheierii din 27 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 martie 2020.

GGC - CL