ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6349/2020

Ședința publică din data de 26 noiembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 07.12.2016, sub nr. x/2016, reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Colegiul de Conducere al Curții de Apel Galați au formulat plângere împotriva:

La data de 21.09.2017 reclamantele au solicitat să se constate nulitatea Hotărârii nr. 95 din 19 octombrie 2016 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Galați, a Hotărârii nr. 95 din 19 octombrie 2016 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Galați și a Deciziei nr. 171/2.09.2016 emisă de Președintele Curții de Apel Galați, în sensul:

Obligării pârâtul să emită decizia de încadrare salariată în vederea stabilirii salariului de încadrare si a celorlalte sporuri, începând cu data de 09.04.2015, cu aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 71/2015, și respectiv, cu aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost modificată și aprobată prin O.U.G. nr. 20/2016 și O.U.G. nr. 43/2016, la nivelul maxim al indemnizației de încadrare pentru aceeași funcție de grefier, grad I, gradație 5/4, vechime în funcție de peste 20 ani respectiv 15-20, clasa de salarizare 73, respectiv 71, la nivelul aceleiași categorii profesionale sau familii ocupaționale;

Stabilirea drepturilor si plata diferențelor rezultate, actualizate cu indicele de inflație si cu dobânda legala, începând cu data de 09.04.2015.

Recalcularea indemnizației cu privire la acordarea sporurilor pentru condiții de muncă grele vătămătoare ori periculoase si cuantum spor risc și confidențialitate la nivel maxim aflat în plata la nivelul aceleiași categorii profesionale sau familii ocupaționale justiție - instanțe si parchete, începând cu data de 09.04.2015.

Prin sentința civilă nr. 3832 din 20 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a fost admisă acțiunea formulată de reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Colegiul de Conducere al Curții de Apel Galați.

A fost anulată parțial Hotărârea nr. 95/19.10.2016 și Hotărârea nr. 96/19.10.2016 emise de pârât în ceea ce privește reclamantele.

A fost anulată parțial, cu privire la reclamante, decizia nr. 175/2016 emisă de președintele Curții de Apel Galați.

A fost obligat pârâtul să emită reclamantelor o nouă decizie, cu salariul de încadrare și celelalte sporuri recalculate, începând cu data de 09.04.2015 potrivit art. 1 alin. (5) indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014, modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, ținând cont de vechimea în profesie și în muncă, de studii, de gradul profesional și funcția îndeplinită în cadrul instanței.

A fost obligat pârâtul la plata diferențelor salariale rezultate, actualizate cu indicele de inflație, începând cu 09.04.2015, până la plata efectivă a sumelor.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Colegiul de Conducere al Curții de Apel Galați, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate.

În motivarea recursului, a arătat că instanța de fond a admis în mod eronat acțiunea reclamantelor, în contextul în care drepturile reclamantelor privind sporul de vechime în funcție au fost integral recunoscute prin decizia nr. 171/31.08.216, începând cu 01.08.2016.

A menționat că nu i-au fost comunicate solicitările reclamantelor depuse la 21.09.2017, acestea constituind o veritabilă modificare a plângerii inițiale care nu era de competența acestei instanțe decât în condițiile art. 7 alin. (1), Anexa VI, Capitolul VIII, la Legea-cadru 284/2010.

A arătat că instanța de fond s-a aflat în eroare obligând pârâtul la emiterea unei noi decizii cu salariul de încadrare și celelalte sporuri recalculate, începând cu 09.04.2015, în contextul în care obiectul acțiunii îl constituia anularea actelor administrative emise de Colegiul de conducere al Curții de Apel Galați, respectiv Hotărârea nr. 95 și Hotărârea nr. 96 din 19.10.2016, și nu reîncadrarea reclamantelor de la 09.04.2015.

Astfel, în mod greșit a dispus instanța obligarea pârâtului la emiterea unei decizii de reîncadrare, cu acordarea unui nou salariu de încadrare și recalcularea tuturor sporurilor, aceste lucruri nefiind cerute de reclamante.

Totodată, instanța de fond nu a calificat precizările depuse de reclamante la 21.09.2017 ca fiind o modificare a cererii introductive, lipsind de eficiență dispozițiile art. 204 alin. (3) din C. proc. civ.

A mai arătat că în mod greșit s-a dispus anularea hotărârilor contestate, în condițiile în care printre drepturile și îndatoririle Colegiilor de conducere din cadrul curților de apel prevăzute de art. 19-23 din HCSM nr. 1375/2015 nu se regăsește și obligativitatea de a acorda pentru trecut drepturi salariale stabilite prin deciziile de salarizare emise de conducerea instanței.

Astfel, instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, fără a se pronunța cu privire la solicitările reclamantelor din cererea introductivă.

A mai susținut recurentul că, pentru trecut, reclamantele au obținut sporul pentru vechime în funcția de specialitate prin acțiunile în justiție înregistrate pe rolul instanțelor de drept comun.

În concluzie, recurentul a solicitat să se constate că instanța fondului a acordat mai mult decât s-a cerut, fără a se pronunța cu privire la solicitările reclamantelor din plângerea introductivă.

Intimatele-reclamante au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamantele au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care au solicitat anularea următoarelor hotărâri emise de Colegiul de conducere al Curții de Apel Galați:

Prin decizia nr. 171/31.08.2016 emisă de Președintele Curții de Apel Galați, se aprobă plata drepturilor salariale corespunzătoare avansării în tranșa de vechime în funcție, începând cu 01.08.2016, ca urmare a recunoașterii vechimii integrale în funcția de grefier cu studii medii, fără a fi înjumătățită, pentru personalul auxiliar de specialitate, prevăzut în tabelul nominal și anexele deciziei. În cazul grefierilor care, la data de 01.08.2016 beneficiau deja, în procent, de sporul aferent tranșei integrale de vechime în funcție, se păstrează salariul de bază actual.

La data de 04.04.2017, reclamantele au formulat precizări, prin care au arătat că, prin acțiunea formulată, au solicitat pârâtei în calitate de angajator, sa precizeze corect data la care s-au stabilit drepturile salariale pentru fiecare reclamantă, ținând cont de data îndeplinirii fiecăreia a vechimii în funcție de 20 de ani, respectiv 15-20 ani în cadrul instanței și nașterea efectivă a dreptului, prevăzute la Anexa VI în NOTA de la Cap II din Legea. 284/2010.

La data de 21.09.2017, reclamantele au solicitat să se constate nulitatea Hotărârii nr. 95 din 19 octombrie 2016 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Galați, a Hotărârii nr. 95 din 19 octombrie 2016 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Galați și a Deciziei nr. 171/2.09.2016 emisă de Președintele Curții de Apel Galați, în sensul:

- obligării pârâtul să emită decizia de încadrare salariată în vederea stabilirii salariului de încadrare si a celorlalte sporuri, începând cu data de 09.04.2015, cu aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 71/2015, și respectiv, cu aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost modificată și aprobată prin O.U.G. nr. 20/2016 și O.U.G. nr. 43/2016, la nivelul maxim al indemnizației de încadrare pentru aceeași funcție de grefier, grad I, gradație 5/4, vechime în funcție de peste 20 ani, respectiv 15-20, clasa de salarizare 73, respectiv 71, la nivelul aceleiași categorii profesionale sau familii ocupaționale;

- stabilirea drepturilor si plata diferențelor rezultate, actualizate cu indicele de inflație si cu dobânda legala, începând cu data de 09.04.2015.

- recalcularea indemnizației cu privire la acordarea sporurilor pentru condiții de muncă grele vătămătoare ori periculoase si cuantum spor risc și confidențialitate la nivel maxim aflat în plata la nivelul aceleiași categorii profesionale sau familii ocupaționale justiție - instanțe si parchete, începând cu data de 09.04.2015.

Având în vedere cele învederate anterior, Înalta Curte constată că obiectul cauzei, astfel cum a fost formulat și precizat de reclamante, este solicitarea acestora de aplicare a dispozițiilor O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, în sensul recalculării indemnizației de încadrare începând cu data de 09.04.2015, în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și a funcției îndeplinite în cadrul instanței.

În aceste condiții, nu este întemeiat motivul de casare invocat de recurent, prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în susținerea căruia invocându-se faptul că instanța de fond nu a comunicat solicitările reclamantelor depuse la 21.09.2017, acestea constituind, în opinia recurentului, o veritabilă modificare a plângerii inițiale.

Înalta Curte constată că înscrisurile depuse de reclamante ulterior introducerii cererii de chemare în judecată reprezintă precizări ale petitului, respectiv a datei de când se solicită aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, nefiind incidente dispozițiile art. 204 alin. (3) din C. proc. civ. invocate de recurent.

A mai invocat recurentul faptul că instanța de fond s-a aflat în eroare obligând pârâtul la emiterea unei noi decizii cu salariul de încadrare și celelalte sporuri recalculate, începând cu 09.04.2015, în contextul în care obiectul acțiunii îl constituia anularea actelor administrative emise de Colegiul de conducere al Curții de Apel Galați, respectiv Hotărârea nr. 95 și Hotărârea nr. 96 din 19.10.2016, și nu reîncadrarea reclamantelor de la 09.04.2015.

Astfel, în opinia recurentului, în mod greșit a dispus instanța obligarea pârâtului la emiterea unei decizii de reîncadrare, cu acordarea unui nou salariu de încadrare și recalcularea tuturor sporurilor, aceste lucruri nefiind cerute de reclamante.

Având în vedere cele menționate anterior cu privire la obiectul cauzei astfel cum a fost precizat de către reclamante, Înalta Curte constată că și aceste susțineri sunt neîntemeiate, instanța de fond explicitând doar semnificația anulării actelor administrative contestate, fără ca acest lucru să aibă semnificația unui plus petita.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că motivarea instanței de fond răspunde exigențelor legale, sentința instanței de fond supusă analizei cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, nu cuprinde motive contradictorii și nici străine de natura cauzei, astfel că motivul indicat nu este incident.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a arătat recurentul că instanța de fond a admis în mod eronat acțiunea reclamantelor, în contextul în care drepturile reclamantelor privind sporul de vechime în funcție au fost integral recunoscute prin decizia nr. 171/31.08.216, începând cu 01.08.2016.

Contrar susținerilor recurentului, instanța de control judiciar constată că, în mod corect, au fost avute în vedere de Curtea de Apel București dispozițiile Legii nr. 71/2015 care a intrat în vigoare la data de 9 aprilie 2015.

Potrivit actului normativ menționat:

« Art. I. Se aprobă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83 din 12 decembrie 2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, cu următoarele modificări și completări:

"(5ind. 1) Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții."

De asemenea, tot în cuprinsul aceluiași act normativ se prevede că:

« 6. La articolul 5, după alin. (1) se introduc două noi alineate, alin. (1ind. 1) și (1ind. 2), cu următorul cuprins:

"(1ind. 1) Prin nivel de salarizare în plată pentru funcțiile similare se înțelege același cuantum al salariului de bază cu cel al salariaților având aceeași funcție, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum și sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplinește aceleași condiții de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime și își desfășoară activitatea în aceleași condiții, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării.

(1ind. 2) Prevederile alin. (1ind. 1) se aplică și pentru calculul indemnizației de încadrare pentru persoanele care sunt demnitari, ocupă funcții publice și de demnitate publică, ca unică formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției."

Din interpretarea sistematică și teleologică a normelor de drept menționate rezultă că personalul din instituții și autorități publice va fi salarizat la nivelul maxim existent în plată, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu alte persoane având aceeași funcție/grad/treaptă și gradație.

Cu alte cuvinte, de la data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015 se consfințește principiul de dreptul muncii conform căruia la muncă egală trebuie acordată o remunerație egală, pentru persoanele din sistemul bugetar care lucrează în condiții similare având aceeași funcție/grad/treaptă și gradație.

Așadar, instanța de fond a constatat în mod corect că egalizarea remunerațiilor trebuia efectuată de la data intrării în vigoare a actului normativ menționat, adică de la data de 9 aprilie 2015.

Concluzia instanței de fond este în sensul interpretării pe care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a realizat-o prin Decizia nr. 23/26.09.2016, respectiv că "(…) Nivelul de salarizare determinat prin aplicarea art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, este cel ce interesează în aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (5^1) din aceeași ordonanță de urgență, astfel încât personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Prin urmare, în acest caz, nu va funcționa regula menținerii în anul 2015 a aceluiași nivel de salarizare din 2014 (salariul de bază și sporuri) pentru personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice salarizate la un nivel inferior în comparație cu salariile de bază și sporurile stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu cel care beneficiază de un nivel de salarizare superior, urmând ca și acesta să fie salarizat la nivelul maxim, prin urmare, să beneficieze de o creștere salarială, prin derogare de la art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare."

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâtul Colegiul de Conducere al Curții de Apel Galați împotriva sentinței civile nr. 3832 din 20 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Colegiul de Conducere al Curții de Apel Galați împotriva sentinței civile nr. 3832 din 20 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 noiembrie 2020.