ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2375/2016
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2375/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 2375/2016
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat anularea Deciziei de impunere fiscală din 20 octombrie 2008 emisă de A.F.P. Galați și a Deciziei nr. 34 din 22 decembrie 2008 emisă de D.G.F.P. Galați.
Soluția instanței de fond
Prin Sentința nr. 271 din 12 iunie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, s-a constatat perimată acțiunea formulată de reclamanta A. prin lichidator judiciar B. SPRL Galați, în contradictoriu cu pârâtele A.F.P. și D.G.F.P., având ca obiect contestație împotriva Deciziei nr. 34 din 22 decembrie 2008.
Recursul
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a solicitat repunerea în termenul de declarare a recursului, în temeiul dispozițiilor art. 103 C. proc. civ. cu referire la art. 19 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, arătând că nu a avut cunoștință de hotărârea pronunțată până la data de 30 iunie 2015, aceasta fiind comunicată la o adresă ce nu îi este proprie, fiind primită de un avocat pe care nu recurenta l-a angajat, eludându-se astfel dispozițiile art. 92
1
C. proc. civ.
Decizia atacată
Prin Decizia nr. 442 din 23 februarie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins cererea de repunere în termen și a respins recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 271 din 12 iunie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.
Cererea de revizuire formulată
Împotriva Deciziei nr. 442 din 23 februarie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, recurenta-reclamantă A. a formulat cerere de revizuire, susținând în esență că a luat cunoștință de hotărârea atacată cu recurs la data de 30 iunie 2015, aceasta fiindu-i comunicată la o adresă ce nu îi este proprie, fiind primită de un avocat pe care nu recurenta l-a angajat, eludându-se astfel dispozițiile art. 92
1
C. proc. civ.
A susținut revizuenta că instanța de recurs a omis să cerceteze acest aspect, și anume că procedura de citare în tot cursul procesului în rejudecare a fost viciată, comunicarea citațiilor făcându-se la o altă adresă decât cea din comuna Schela, județul Galați, drept pentru care deveneau aplicabile dispozițiile art. 303 alin. (2) C. proc. civ.
Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra cererii de revizuire
Analizând cauza, prin prisma criticilor formulate de revizuentă și a cazului de revizuire invocat, prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge cererea de revizuire pentru considerentele arătate în continuare.
Conform art. 322 pct. 2 C. proc. civ.:
"Art. 322 - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: [...]
dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut."
Față de dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază", Înalta Curte constată că Decizia nr. 442 din 23 februarie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, nu poate constitui obiect al revizuirii, întrucât, prin decizia pronunțată de instanța de recurs s-a respins ca tardiv recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva Sentinței nr. 271 din 12 iunie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.
În ceea ce privește materia revizuirii, a evoca fondul înseamnă, în primă instanță, a examina raportul juridic dedus judecății prin prisma probelor administrate în cauză, iar în recurs, aceasta presupune schimbarea situației de fapt în urma analizării materialului probator.
Din această perspectivă, hotărârea judecătorească (decizia) prin care a fost respins recursul ca tardiv formulat nu se circumscrie sferei hotărârilor ce evocă fondul în sensul prevederilor art. 322 C. proc. civ.
Nici susținerile invocate în cererea de revizuire nu pot fi încadrate sub aspectul motivului prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
Revizuenta reiterează motive de recurs, urmărind, cu ignorarea caracterului prezentei căi de atac, de retractare, iar nu de reformare, o reapreciere a tuturor aspectelor cauzei, situație care nu se încadrează în limitele stabilite de legiuitor în cadrul art. 322 C. proc. civ.
Pentru toate aceste considerente cererea de revizuire apare ca fiind inadmisibilă urmând a fi respinsă în condițiile prevăzute de art. 326 și următorul C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 442 din 23 februarie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 octombrie 2016.
Procesat de GGC - N