ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1453/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Instanța de fond 1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată, reclamanta SC V. SA, societate în insolvență, a chemat în judecată Garda Financiară - Comisariatul General din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal seria CG nr. 2308/2010. Pe cale incidentă, reclamanta a solicitat suspendarea executării actului atacat în conformitate cu prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004. 2. Apărările pârâtei Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta Garda Financiară - Comisariatul General din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală a invocat excepția autorității de lucru judecat, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii pe considerentul inadmisibilității.

În susținerea excepției autorității de lucru judecat, pârâta a relevat că pe rolul Curții de Apel Cluj s-a aflat dosarul nr. 1948/33/2010 având aceleași părți, același obiect și aceeași cauză, reclamanta formulând o acțiune identică prin care a solicitat anularea aceluiași proces-verbal încheiat de Garda Financiară - Comisariatul General. S-a arătat că la data de 17 ianuarie 2011 Curtea de Apel Cluj a anulat ca netimbrată acțiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr. 1948/33/2010, hotărâre care a rămas irevocabilă ca urmare a neexercitării căii de atac a recursului. În ceea ce privește excepția inadmisibilității, pârâta a relevat că actul atacat nu are natura juridică a unui act administrativ fiscal, procesul-verbal întocmit de Garda financiară nestabilind niciun raport obligațional între contribuabilul controlat și bugetul de stat, în sensul evocat de dispozițiile art. 21 din O.G.

nr. 92/2003. În ședința publică din 18 martie 2011 Curtea a respins excepția autorității de lucru judecat. Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut că hotărârea pronunțată în dosarul nr. 1948/33/2010 nu este o hotărâre susceptibilă de a fi înzestrată cu autoritate de lucru judecat, întrucât sentința nu rezolvă fondul litigiului. Singura chestiune litigioasă pe care o tranșează, asupra căreia nu s-ar mai putea reveni, este cea referitoare la timbraj, acestea fiind limitele pentru care ar fi aplicabil principiul imutabilității verificării jurisdicționale. 3. Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 180 din 18 martie 2011 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC V. SA, în contradictoriu cu pârâta Garda Financiară - Comisariatul General din cadrul A.N.A.F., ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a îndeplinit obligația procesuală privitoare la achitarea cauțiunii stabilite în ședința publică din 25 februarie 2010, astfel că în baza prevederilor art. 215 din O.G. nr. 92/2003 a respins această cerere. În ceea ce privește excepția de inadmisibilitate invocată de pârâtă, instanța a reținut următoarele: Garda Financiară, în exercitarea prerogativelor prevăzute de art. 6 alin. (7) din O.U.G. nr. 91/2003, art. 9 alin. (4) din H.G. nr. 1.324/2009, a întocmit procesul-verbal seria CG nr. 2.308/2010, proces-verbal care a cuprins evaluări ale prejudiciului fiscal, dar care, așa cum prevăd dispozițiile art. 11 alin. (3) din H.G.

nr. 1.324/2009, nu constituie titlu de creanță fiscală. Prin procesul-verbal din 3 iunie 2010 a cărui legalitate se contestă în prezenta procedură, Garda Financiară nu a dispus măsuri de virare la bugetul de stat a sumelor reprezentând valoarea prejudiciului, acest act având caracterul unui act premergător emiterii unui act administrativ fiscal, constatările sale urmând a fi valorificate prin raportul de inspecție fiscală. Astfel, instanța a reținut că procesul-verbal întocmit de Garda Financiară, cât timp nu stabilește un raport obligațional între contribuabilul controlat și bugetul de stat, în sensul definit de art. 21 din O.G. nr. 92/2003, nu este susceptibil de a fi contestat, conform art. 205 din O.G.

nr. 92/2003. Instanța a constatat că procesul-verbal a cărui anulare o solicită reclamanta nu are trăsăturile caracteristice ale unui act administrativ, chiar dacă el emană de la o autoritate administrativă, scopul emiterii lui nefiind producerea de efecte juridice de sine stătătoare, ci doar stabilirea unor fapte referitoare la activitatea reclamantei care pot fi valorificate de organele fiscale competente. S-a reținut în considerentele hotărârii atacate că actul în discuție nu constituie un titlu de creanță fiscală, Garda Financiară nedispunând măsuri de virare la bugetul de stat a sumelor reprezentând valoarea prejudiciului, acesta având doar caracterul unui act premergător, constatările sale putând fi valorificate printr-un raport de inspecție fiscală, doar decizia de impunere emisă de organul fiscal competent constituind titlu de creanță și fiind susceptibilă de a fi contestată de contribuabil potrivit procedurii prevăzute de O.G.

nr. 92/2003 republicată. S-a concluzionat astfel că procesul-verbal de constatare al Gărzii Financiare nu poate fi atacat separat în instanța de contencios administrativ, legalitatea și oportunitatea măsurilor stabilite prin acesta urmând să fie analizată în cadrul soluționării unei eventuale plângeri împotriva actului administrativ care s-ar întocmi pe baza constatărilor cuprinse în acest document, exemplificându-se prin Decizia nr. 152/2010, privind revocarea autorizației reclamante de antrepozit fiscal care a și fost contestată de către reclamantă printr-o procedură distinctă. II. Instanța de recurs 1. Criticile reclamantei Împotriva Sentinței nr. 180 din 18 martie 2011 a declarat recurs reclamanta SC V. SA, societate în insolvență, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, în drept indicându-se dispozițiile art. 312 alin. (5) C. proc.

civ. Recurenta a învederat că în mod eronat instanța de fond a admis excepția inadmisibilității cererii de suspendare, motivând că procesul-verbal de constatare seria CG nr. 398 din 3 iunie 2010 întocmit de intimata Garda Financiară - Comisariatul General din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală nu stabilește obligații de plată în sarcina recurentei și pe cale de consecință un raport obligațional între aceasta și bugetul de stat, deoarece nu este act administrativ, în sensul Legii nr. 554/2004.

Recurenta a susținut că s-au aplicat greșit dispozițiile art. 2 din Legea contenciosului administrativ la soluționarea cauzei, procesul-verbal a cărui suspendare a executării formează obiectul litigiului fiind un act administrativ, deoarece în baza acestuia Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de produse suspuse accizelor armonizate, prin Decizia nr. 152 din 30 iulie 2010 a dispus revocarea autorizației de antrepozit fiscal nr. RO 0018324 PP01 emisă în beneficiul recurentei, având în vedere situația de fapt din cuprinsul acestuia, fără a se mai efectua alte constatări și verificări, fiind sesizate și organele de urmărire penală, așa încât în mod eronat s-a motivat că respectivul proces-verbal nu produce efecte juridice.

A arătat recurenta că chiar din cuprinsul procesului-verbal rezultă caracterul acestuia de act administrativ, întrucât s-a constat încălcarea anumitor dispoziții legale și s-a stabilit cuantumul accizei datorate, iar prin admiterea excepției inadmisibilității ar însemna că respectivul proces-verbal să se bucure de o prezumție absolută de legalitate, producând efecte juridice ireversibile în privința intimatei fără ca aceasta să poată dovedi contrariul, deși anterior în legătură cu aceleași aspecte s-au efectuat controale care nu au constatat nereguli, așa încât se prefigurează un dubiu puternic cu privire la legalitatea procesului-verbal a cărui suspendare a solicitat-o. 2. Apărările intimatei Intimata deși legal citată nu a depus întâmpinare și nu a trimis reprezentant în instanță.

3. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului. Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare: Prin procesul-verbal de constatare nr. CG nr. 398 din 3 iunie 2010 întocmit de intimata Garda Financiară - Comisariatul General din cadrul Agenția Națională de Administrare Fiscală, a cărui suspendare a executării s-a solicitat de către recurenta - reclamantă, organele de control au evaluat prejudiciul creat de recurentă prin neachitarea accizelor legal datorate, dispunând ca aceasta să depună o declarație de accize la autoritatea fiscală competentă și să plătească acciza în termen de la 5 zile de la data la care a devenit exigibilă.

Din motivele de recurs rezultă că problema de drept care se impune a fi dezlegată este aceea a examinării caracterului de act administrativ a procesului-verbal de constatare întocmit de Garda Financiară - Comisariatul General, prin prisma dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 definește noțiunea act administrativ ca reprezentând "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ". Pentru a fi considerat act administrativ, condițiile prevăzute de lege trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv să fie vorba de un act unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, în scopul de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații.

Nu toate actele unilaterale ale autorităților publice sunt acte administrative, ci numai acelea care sunt emise în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării acesteia. În speță, procesul-verbal de constatare întocmit la 3 iunie 2010 de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Garda Financiară - Comisariatul General, chiar dacă este emis de o autoritate publică, nu este un act administrativ, deoarece prin concluziile sale s-au prezentat niște constatări, acesta fiind un act premergător, care nu produce prin el însuși efecte juridice, întrucât prin acest înscris nu s-au dispus măsuri de virare la bugetul de stat a sumelor reprezentând prejudiciul evaluat, deci nu s-a stabilit o creanță fiscală în sensul art. 21 din O.G.

nr. 92/2003. Este adevărat că pe baza respectivelor constatări prin Decizia nr. 152/2010 s-a dispus revocarea autorizației de antrepozit fiscal emisă în beneficiul recurentei - reclamante, însă această decizie care are într-adevăr caracter de act administrativ a fost contestată de recurentă și formează obiectul unui alt proces, ceea ce subliniază caracterul procesului-verbal de act administrativ preparator, care nu produce el însuși efecte juridice. Referitor la susținerile recurentei, potrivit cărora procesul-verbal în discuție produce efecte juridice, instanța de fond a reținut corect că nu produce efecte, deoarece nici prin conținutul acestuia și nici prin cap. IV - "măsuri dispuse" nu s-a stabilit nicio obligație de plată a recurentei la bugetul de stat, respectiv nicio creanță fiscală, în sensul art. 21 din O.G.

nr. 92/2003, această măsură neputându-se dispune decât printr-un titlu de creanță sau alt act administrativ fiscal care să poată fi contestat conform art. 205 din O.G. nr. 92/2003. 4. Soluția instanței de recurs Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC V. SA Baia Mare împotriva Sentinței civile nr. 180/2011 din 18 martie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2012. Procesat de GGC - AM