ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2428/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2428/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului de față:

Analizând actele și lucrările dosarului, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr. 5054/97/2011, reclamantul

C.R. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare

Fiscală și Garda Financiară, secția județeană Hunedoara, suspendarea executării

Ordinului nr. 2253 din 23 iunie 2011, emis de Agenția Națională de Administrare

Fiscală și a preavizului nr. 801349 din 24 iunie 2011, emis de Garda

Financiară, secția Județeană Hunedoara până la soluționarea irevocabilă a

contestației formulate împotriva ordinului menționat anterior.

În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că sunt

întrunite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004, sub aspectul cazului bine

justificat întrucât există împrejurări de fapt și de drept care conduc la

crearea unei serioase bănuieli cu privire la legalitatea actului administrativ

atacat.

Prin întâmpinare, pârâta Garda Financiară, secția

Județeană Hunedoara a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului

Hunedoara și excepția lipsei calității procesuale pasive.

A mai susținut și excepția inadmisibilității acțiunii,

motivat de faptul că preavizul nu este act administrativ.

La termenul din data de 04 aprilie 2010, reclamantul

și-a completat cererea în sensul chemării în judecată, în calitate de pârât, a Comisariatului

General al Gărzii Financiare.

Acesta a formulat întâmpinare prin care a invocat

excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității, iar

pe fond a solicitat respingerea acțiunii.

Pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat

întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului

Hunedoara și excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce privește

capătul de cerere privind suspendarea executării preavizului, iar pe fondul

cauzei a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.

Prin sentința nr. 2816/CA/2011, Tribunalul Hunedoara a

declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.

1.2.

Hotărârea instanței de fond.

Prin sentința nr. 386 din 12 decembrie 2011, Curtea de

Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins

excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta Garda Financiară,

secția Hunedoara.

A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtei Garda Financiară Comisariatul General și în consecință a respins

cererea de suspendare formulată de reclamantul Căstăian Romulus, în

contradictoriu cu pârâta Garda Financiară Comisariatul General, ca fiind

introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A

admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Națională

de Administrare Fiscală în ceea ce privește suspendarea executării preavizului nr.

801349 din 24 iunie  2009 și în consecință a respins cererea de suspendare a

actului administrativ identificat mai sus formulată de reclamantul C.R. în

contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind introdusă împotriva unei persoane

fără calitate procesuală pasivă.

A admis excepția inadmisibilității acțiunii în ceea ce

privește capătul de cerere privind suspendarea executării preavizului nr. 801349

din 24 iunie 2011 și a respins, ca inadmisibilă, cererea de suspendare a

acestuia formulată de reclamantul C.R., în contradictoriu cu pârâta Garda

Financiară secția Hunedoara.

A respins cererea de suspendare a Ordinului nr. 2253

din 23 iunie 2011 formulată de reclamantul C.R. în contradictoriu cu pârâta

Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut

următoarele considerente:

Excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției

naționale de Administrare Fiscală în ceea ce privește capătul de cerere privind

suspendarea preavizului este întemeiată, având în vedere că această autoritate

nu are calitatea de emitentă a actului a cărui anulare se cere.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale

pasive a Gărzii Financiare, secția Județeană Hunedoara, instanța a reținut că

aceasta este neîntemeiată având în vedere că emitenta preavizului a cărei

suspendare se solicită, este această instituție, care are în același timp și

capacitatea de a sta în proces, în contenciosul administrativ nefiind relevantă

personalitatea juridică.

Totodată, instanța a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a Gărzii Financiare, Comisariatul General, în nume propriu,

considerând că această autoritate nu are calitatea de emitentă a actelor a

căror anulare a fost solicitată.

Asupra

cererii de suspendare, instanța a reținut următoarele:

Prin Ordinul 2253 din 23 iunie 2011 emis de către

Agenția Națională de Administrare Fiscală, care a intrat în vigoare la data de

25 iulie 2011, s-a aprobat noua structura organizatorică și statele de funcții

ale Comisariatului General al Gărzii Financiare, ale secțiilor județene și ale

Secției Municipiului București, precum și Regulamentul pentru organizarea și

desfășurarea examenului de testare profesională a funcționarilor publici.

În temeiul Ordinului menționat anterior, coroborat cu

prevederile art. 99, alin. (1), lit. b) și alin. (3) din Legea 188/1999,

reclamantului, comisar în cadrul Gărzii Financiare - Secția Județeană

Hunedoara, i s-a acordat un preaviz de 30 de zile și i s-a adus la cunoștință

că în situația în care, pentru funcția publică pentru care a optat există mai

multe opțiuni, are posibilitatea de a se prezenta la examenul care va avea loc

în data de 15 iulie 2011.

Reclamantul a fost admis la proba scrisă a examenului

de testare profesională, fiind declarat respins la proba interviului.

La termenul din data de 05 decembrie 2011 reclamantul a

declarat că nu a fost emisă decizia de eliberare din funcție întrucât se află

în concediu medical.

De asemenea, a precizat, prin apărătorul său că nu a

formulat plângere prealabilă împotriva Ordinului a cărei suspendare o solicită,

că nu a formulat acțiune în contencios administrativ prin care să solicite

anularea acestuia și că solicită suspendarea până la data soluționării

irevocabile a acțiunii prin care se solicită anularea ordinului de către Curtea

de Apel Galați.

În ceea ce privește capătul de cerere privind

suspendarea Ordinului nr. 2253 din 23 iunie 2011, emis de Agenția Națională de

Administrare Fiscală, instanța a reținut că, în speță, reclamantul nu a făcut

dovada îndeplinirii condiției de ordin procedural, prevăzută de art. 14 din

Legea nr. 554/2004, respectiv a declanșării procedurii prealabile

administrative sau a declanșării fazei judiciare a controlului de legalitate a

actului administrative, or, dispozițiile legii sunt clare în sensul că persoana

care cere suspendarea trebuie să fi solicitat, în prealabil revocarea sau

anularea actului a cărei suspendare o solicită, iar nu o altă persoană.

În ceea ce privește capătul de cerere privind

suspendarea preavizului nr. 801349 din 24 iunie 2011, emis de Garda Financiară

- Secția Județeană Hunedoara, Curtea a reținut că acesta are natura juridică a

unui act pregătitor, care nu produce efecte prin el însuși și care poate fi

atacat odată cu decizia de eliberare din funcție.

Așa cum a stabilit și instanța supremă, deși procedura

suspendării executării actului administrativ este caracterizată ca fiind o

procedură sumară, în care se verifică numai aparența dreptului, nu poate fi

acceptată ideea că judecătorul cererii de suspendare nu poate examina natura

juridică a actului în litigiu.

Întrucât preavizul nu este act administrativ,

executarea sa nu poate fi suspendată în procedura reglementată de art. 14 sau

15, o astfel de cerere fiind inadmisibilă în procedura reglementată de Legea

contenciosului administrativ aplicabilă numai actelor juridice administrative,

motiv pentru care instanța a admis excepția inadmisibilității acestui capăt de

cerere.

1.3.

Recursul declarat în cauză.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C.R., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie și invocând prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.

proc. civ.

Recurentul a susținut, în esență, că efectele Ordinului

nr. 2253 din 23 iunie 2011 emis de A.N.A.F. au fost suspendate prin sentința nr.

220/ F din 13 iulie 2011 a Curții de Apel Galați, rămasă irevocabilă prin

Decizia nr. 5684 din 25 noiembrie 201 a I.C.C.J, că această hotărâre este

executorie și opozabilă erga omnes, cu toate acestea autoritatea pârâtă (A.N.A.F.)

a găsit de cuviință să continue organizarea examenelor de testare profesională

a funcționarilor publici din cadrul Gărzii Financiare.

A mai arătat recurentul că, în mod greșit prima

instanță a respins cererea de suspendare a Ordinului nr. 2253/2011 pe motiv că

nu ar fi solicitat, în prealabil, revocarea sau anularea actului, întrucât,

prin cererea formulată a solicitat ca instanța să constate că soluția de

suspendare a ordinului prin sentința nr. 220/ F din 13 iulie 2011, produce

efecte erga omnes, în concluzie și față de persoana sa.

2.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

2.1.

Argumentele de fapt și de drept relevante.

Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios

adminsitrativ cu o cerere ce vizează suspendarea executării Ordinului nr. 2253

din 23 iunie 2011, emis de Președintele A.N.A.F., și a preavizului nr. 801349

din 24 iunie 2011, emis de Garda Financiară, secția Județeană Hunedoara,

formulată în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „(1)

în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după

sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a

autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței

competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral

până la pronunțarea instanței de fond”.

De asemenea art. 15 alin. (1) din aceiași lege,

stipulează faptul că „Suspendarea executării actului administrativ unilateral

poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin

cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a

actului atacat. în acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului

administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau

printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond.”

După cum se observă, suspendarea executării actului

administrativ poate fi dispusă numai cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor

prevăzute de lege: existența cazului bine justificat și necesitatea prevenirii

unei pagube iminente.

Acestor

două condiții li se adaugă o a treia, de ordin procedural, dedusă din

interpretarea logică a prevederilor analizate, și anume condiția ca reclamantul

să facă dovada declanșării procedurii prealabile administrative sau a

declanșării fazei judiciare a controlului de legalitate a actului

administrativ.

În speță, însă, reclamantul nu a făcut dovada

îndeplinirii condiției de ordin procedural, respectiv a declanșării procedurii

prealabile administrative sau a declanșării fazei judiciare a controlului de

legalitate a actului administrative.

În concluzie, față de cele mai susexpuse, în mod corect prima

instanță a reținut că nu poate fi primită cererea de suspendare a ordinului nr.

2253/2011, formulată de reclamant.

În ceea ce privește susținerea recurentului reclamant,

potrivit căreia soluția de suspendare a Ordinului nr. 2253/2011, prin sentința nr.

229/ F din 13 iulie 2011 a Curții de Apel Galați, are efecte erga omnes, inclusiv

față de acesta, nu poate fi primită de instanță.

Într-adevăr, prin Sentința civilă nr. 220/ F din 13

iulie  2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați, irevocabilă prin Decizia nr. 5684

din 25 noiembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, executarea

Ordinului nr. 2253/2011 a fost suspendată până la soluționarea pe fond a cauzei

privind anularea acestui ordin, însă hotărârea judecătorească respectivă

produce efecte exclusiv între părțile din acel litigiu, conform principiului

relativității efectelor hotărârilor judecătorești, cu atât mai mult cu cât este

vorba de un act administrativ cu caracter individual.

În ceea ce privește capătul de cerere privind

suspendarea preavizului nr. 801349 din 24 iunie 2011, emis de Garda Financiară,

secția Județeană Hunedoara, practica constantă a instanței supreme este aceea a

considerării preavizului emis în condițiile Ordinului nr. 2253/2011 al

Președintelui A.N.A.F., ca fiind o operațiune administrativă premergătoare

emiterii ordinului de eliberare din funcție, iar nu un act administrativ pentru

a cărui executare se poate solicita suspendarea.

Actul administrativ este definit de art. 2, alin. (1) lit.

c) din Legea 554/2004, ca fiind o manifestare unilaterală de voință a unei

autorități publice, cu caracter individual sau normativ, în scopul de a da

naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații.

Întrucât preavizul nu este act administrativ,

executarea sa nu poate fi suspendată în procedura reglementată de art. 14 sau

15, o astfel de cerere fiind inadmisibilă în procedura reglementată de Legea

contenciosului administrativ aplicabilă numai actelor juridice administrative.

I.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru

considerentele expuse, constatând că prima instanță a pronunțat o hotărâre

temeinică și legală, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a

sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de C.R. împotriva sentinței nr.

386 din 12 decembrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 17 mai 2012.