ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2068/2015

Decizia nr. 2068/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr. x/97/2012, reclamanta SC A. SA Hunedoara a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii a județului Hunedoara anularea sau modificarea Deciziei nr. 97 din 09 mai 2012 emisă de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii a județului Hunedoara în sensul admiterii contestației introdusă de reclamantă și, pe cale de consecință, anularea Deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 6741 din 06 septembrie 2011 emisă de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii a județului Hunedoara și exonerarea reclamantei de la plata penalităților de întârziere în sumă de 573.427 lei; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinare pârâta Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii a județului Hunedoara, prin D.G.F.P. Hunedoara, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală și a Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii a județului Hunedoara, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

Prin Sentința nr. 648/CA/2013 Tribunalul Hunedoara a admis excepția de necompetență materială ridicată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia sub același nr. x/97/2012.

Prin încheierea dată la 30 aprilie 2013 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenției Naționale de Administrare Fiscală și a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii a județului Hunedoara.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 153 din 14 mai 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC A. SA Hunedoara în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală, Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii a județului Hunedoara și Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin Decizia nr. 6741 din 06 septembrie 2011 emisă de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii a județului Hunedoara s-au stabilit în sarcina reclamantei penalități de 10%, conform art. 13 alin. (4) din O.U.G. nr. 29/2011, urmare a constatării prin Decizia nr. 6269 din 17 august 2011 a pierderii valabilității eșalonării la plată acordată prin Decizia de eșalonare nr. 4597 din 10 iunie 2011.

Împotriva Deciziei nr. 6741 din 06 septembrie 2011 referitoare la obligațiile de plată accesorii reclamanta a formulat contestație administrativă, care a fost respinsă, ca nedepusă în termen, prin Decizia nr. 97 din 09 mai 2012 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara.

Organul investit cu soluționarea contestației administrative a reținut că Decizia nr. 6741 din 06 septembrie 2011 a fost comunicată către reclamantă la data de 16 septembrie 2011 prin e-mail, conform art. 44 alin. (2

1

) O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală în forma în forma în vigoare la data depunerii contestației. Reclamanta a predat contestația la Oficiul Poștal nr. 1 din Hunedoara la data de 21 martie 2012, conform ștampilei de pe plicul de corespondență, cu depășirea termenului de 30 de zile de la data comunicării prevăzut de art. 207 din O.G. nr. 92/2003.

Prima instanță a reținut că Decizia emisă în soluționarea contestației este definitivă în sistemul căilor administrative de atac, potrivit dispozițiilor art. 210 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003.

Conform art. 218 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.

Deși dreptul comun constituit în materie de Legea nr. 554/2004 prin dispozițiile art. 18 reglementează în dreptul nostru contenciosul administrativ de plină jurisdicție, normele de procedură fiscală derogă în această situație de la dreptul comun.

Astfel, în raport de prevederile normative cu caracter special din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală în ceea ce privește calea administrativă de atac a unui act administrativ fiscal și competențele legale în materie, rezultă că obiectul acțiunii în contencios administrativ îl constituie decizia emisă în soluționarea contestației și nu, în mod direct, actul administrativ fiscal contestat.

Așadar, analiza legalității actelor administrare fiscale, în speță Decizia nr. 6741 din 06 septembrie 2011 referitoare la obligațiile de plată accesorii, se realizează exclusiv în cadrul contestației emise în soluționarea fondului contestației, în lipsa unei asemenea decizii neputând opera cenzura instanței de contencios administrativ.

Recursul

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a declarat recurs reclamanta SC A. SA Hunedoara prin administrator judiciar B. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, recurenta a susținut că instanța de fond era în măsură să analizeze fondul litigiului, impunându-se admiterea cererii de chemare în judecată și, pe cale de consecință, anularea sau modificarea Deciziei nr. 97 din 09 mai 2012 emisă de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii a județului Hunedoara ca răspuns la contestația formulată împotriva Deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 6741 din 06 septembrie 2011 emisă de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii a județului Hunedoara.

A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Hunedoara a invocat excepția nulității recursului, arătând că recurenta doar a reiterat argumentele prezentate în susținerea acțiunii, fără a combate motivarea instanței de fond.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului

Înalta Curte, analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă, apreciază că aceasta nu poate fi reținută, având în vedere dispozițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ. și art. 304

1

C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.

Rezultă că pentru a fi validă din punct de vedere juridic, cererea de recurs trebuie să cuprindă acele argumente de natură juridică pentru care recurentul înțelege a critica hotărârea atacată.

Nu trebuie omise nici dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., invocate de recurent, ceea ce conferă instanței dreptul de a examina cauza sub toate aspectele, ceea ce înseamnă - temeinicia și legalitatea - fără a fi limitată la motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Ca urmare, având în vedere dispozițiile art. 302

1

lit. c) raportat la art. 306 alin. (3) și 304

1

C. proc. civ., excepția nulității recursului nu poate fi reținută.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate de recurentei-reclamante și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea celor ce urmează.

Reclamanta reclamanta SC A. SA Hunedoara prin administrator judiciar B. SRL a formulat, potrivit art. 205 și 206 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, contestație împotriva Deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 6741 din 06 septembrie 2011 emisă Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii a județului Hunedoara.

Prin Decizia nr. 97 din 09 mai 2012, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Hunedoara a respins contestația reclamantei, ca nedepusă în termen.

Prevederile art. 205 - 218 C. proc. fisc. reglementează o procedură administrativă obligatorie de contestare a actelor administrative fiscale, care se finalizează prin decizia emisă în temeiul art. 216-217, ce poate fi atacată în contencios administrativ, potrivit art. 218 alin. (2) C. proc. fisc.

Potrivit art. 207 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, "(1) Contestația se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii".

Înalta Curte constată că, în speță, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, actul administrativ-fiscal a fost comunicat reclamantei la data de 16 septembrie 2011 prin e-mail, astfel cum reiese din înscrisul din dosarul de fond, iar reclamanta a predat contestația la Oficiul Poștal nr. 1 din Hunedoara la data de 23 martie 2012, conform ștampilei de pe plicul de corespondență.

Astfel, în raport cu data comunicării actului administrativ-fiscal contestat, 16 septembrie 2011, și cu data formulării contestației, 23 martie 2012, în mod corect a reținut instanța de fond că reclamanta nu a respectat termenul legal de exercitare a căii administrative de atac împotriva actelor fiscale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul declarat de SC A. SA Hunedoara prin administrator judiciar B. SRL împotriva Sentinței nr. 153 din 14 mai 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 mai 2015.

Procesat de GGC - CT