ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2486/2018

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal la data de 03.07.2017, sub număr dosar x/2017, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună: anularea parțială a Ordinului nr. 1394/2017 emis de pârâtul de ordin I, prin care au fost stabilite drepturile salariale ale specialiștilor antifraudă detașați în cadrul Ministerului Public și a anexei 4 poziția 12 la acest ordin și, pe cale de consecință, obligarea pârâtului menționat să procedeze la acordarea sporului în cuantum de 25% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică la salariul brut lunar începând cu 01.03.2017 și în continuare; anularea Ordinului 1021/2017 emis de pârâtul de ordin II; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Totodată, reclamanta a invocat excepția de nelegalitate parțială a Ordinelor nr. 835/2017 și nr. 836/2017 ale pârâtului 2 cu privire la specialiștii antifraudă detașați în cadrul Ministerului Public și a solicitat anularea ordinelor atacate în ceea ce privește sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihica aplicat la salariul brut lunar acordat specialiștilor antifraudă detașați în cadrul Ministerului Public.

2.1. Prin sentința nr. 250 din 22 noiembrie 2017 Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal a dispus admiterea excepției de necompetență materială a Curții de Apel Alba Iulia și declinarea, în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a competenței de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală.

În aprecierea Curții, excepția este întemeiată prin raportarea obiectului judecății la dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, potrivit cărora cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor în care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.

Astfel, reclamanta a înțeles să învestească instanța cu un veritabil litigiu referitor la raportul său de serviciu, în calitate de funcționar public - inspector antifraudă în cadrul Direcției de combatere a fraudelor din cadrul Direcției generale antifraudă fiscală, detașat de la Agenția Națională de Administrare Fiscală la Ministerul Public.

2.2. Prin sentința nr. 500 din 25 aprilie 2018 a Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Alba Iulia; constatând conflict negativ de competență, s-a suspendat judecarea cauzei și s-a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru a soluționa conflictul negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, în speță, autoritățile publice emitente a actelor atacate ce are caracter de act administrativ fac parte din categoria autorităților publice centrale.

Raportat la calitatea pârâtei de autoritate publică centrală și la prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se concluzionează că litigiile privind actele administrative emise de o autoritate publică centrală se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.

Având în vedere și prevederile speciale ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în sensul că reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, competentă să judece prezenta cauză este Curtea de Apel Alba Iulia.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Litigiul dedus judecății vizează anularea Ordinului nr. 1394/2017 emis de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, anularea Ordinului nr. 1021/2017 emis de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, precum și obligarea pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la plata unor drepturi bănești cuvenite reclamantei.

Astfel cum rezultă din Ordinul comun nr. 92/1301/2014 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, reclamanta este funcționar public numit în funcția specifică de inspector antifraudă la Direcția de combatere a fraudelor din cadrul Direcției generale antifraudă fiscală, detașată pe o perioadă de 3 ani de la Agenția Națională de Administrare Fiscală la Ministerul Public, pe post de specialist antifraudă.

De asemenea, se constată că la baza emiterii ordinelor a căror anulare se solicită în cauză, referitoare la stabilirea drepturilor salariale pentru specialiștii antifraudă detașați în cadrul Ministerului Public, stau, între altele, și prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor publici.

Cadrul legal privind cariera funcționarilor publici este reprezentant de Legea nr. 188/1999, iar potrivit art. 4 alin. (1) din acest act normativ, raporturile de serviciu se nasc și se exercită în baza actului de numire emis, în condițiile legii.

Constatând că obiectul litigiului privește drepturi în legătură cu raportul de serviciu al funcționarului public, Înalta Curte reține că în această situație devin aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 în stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzei.

Conform art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, astfel cum a fost modificat prin art. IV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege, competența altor instanțe.

Modificările aduse art. 109 din Legea nr. 188/1999 exprimă expres voința legiuitorului de a stabili un regim juridic unitar tuturor litigiilor privind raportul de serviciu al funcționarului public și de a degreva secțiile de contencios administrativ ale curților de apel de soluționarea în primă instanță a cauzelor cu acest obiect.

Prin urmare, de vreme ce nu a fost identificată o normă specială, derogatorie de la art. 109 din legea menționată, în raport și de prevederile art. 95 pct. 4 din C. proc. civ., în conformitate cu care tribunalele judecă "orice alte cereri date prin lege în competența lor", Înalta Curte, având în vedere obiectul cauzei, ce privește drepturi în legătură cu raportul de serviciu al funcționarului public, reține că instanța competentă în soluționarea cererii introductive a reclamantei este Tribunalul Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 iunie 2018.