ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2291/2021

Ședința publică din data de 8 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 12.11.2018 sub dosar nr. x/2018, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. în contradictoriu cu pârâții (1) Ministerul Justiției, (2) Curtea de Apel Alba Iulia și (3) Tribunalul Hunedoara, au solicitat în principal:

în subsidiar:

Prin sentința civilă nr. 1221 din data de 28.03.2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției și a respins capătul cererii de chemare în judecată privind plata formulat de părțile reclamante în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, ca privind o persoană fără calitate procesuală pasivă.

A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia referitor la capătul de cerere privind anulare Ordin nr. 3069/C/2018 și emitere nou ordin de încadrare salarială și a respins capătul cererii de chemare în judecată privind anulare Ordin nr. 3069/C/2018 și emitere nou Ordin de încadrare salarială, formulat de părțile reclamante în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Alba Iulia, ca privind o persoană fără calitate procesuală pasivă.

A respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive, astfel cum a fost invocată de pârâtul Tribunalul Hunedoara.

A respins, în rest, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele A., B., C. și I., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Hunedoara, ca neîntemeiată.

A admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții D., G., H., E., J. și F., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Hunedoara.

A anulat, în parte, Ordinul ministrului justiției nr. 3069/C/2018 în ceea ce privește Anexele nr. 225, 226, 228, 229, 233 și 234 în limita cuantumului sporurilor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și al sporului pentru păstrarea confidențialității, cu consecința obligării părții pârâte Ministerul Justiției la emiterea unui nou ordin de stabilire drepturi salariale în sensul acordării începând cu data de 01.07.2018 în beneficiul fiecărei părți reclamante - D., G., H., E., J. și F. - a unui procent total de 17,05% al sporurilor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și al sporului pentru păstrarea confidențialității raportat la indemnizația de încadrare brută lunară.

A obligat pârâtul Tribunalul Hunedoara să recalculeze drepturile salariale efect al ordinului instituit spre emitere în sarcina Ministerului Justiției și să plătească fiecărei părți reclamante - D., G., H., E., J. și F. - diferențele salariale rezultate începând cu data de 01.07.2018, precum și actualizarea acestora cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare aferente perioadei de la data scadenței fiecărui venit salarial lunar și până la data plății efective.

A respins, în rest, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții D., G., H., E., J. și F., ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1221 din data de 28.03.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Hunedoara.

Prin motivele de recurs formulate, pârâtul Ministerul Justiției a arătat că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar soluția instituită de către instanța de fond nu își găsește aplicabilitatea în cuprinsul dispozițiilor Legii-cadru nr. 153/2017.

Astfel, pentru a pronunța soluția de admitere a cererii de chemare în judecată Curtea de Apel București a reținut că "limita de 30% instituită de art. 25 alin. (1) din Legea - cadru nr. 153/2017 nu privește nivelul indemnizației individuale stabilite de ordinul litigios, ci suma tuturor salariilor/indemnizațiilor, potrivit textului legal. Așadar, câtă vreme ordonatorul de credite nu demonstrează faptul depășirii acelui nivel legal prin recunoașterea sporurilor la un cuantum procentual similar/identic, marja de apreciere a Ministerului Justiției nu își poate găsi un temei normativ în textul legal amintit."

Ordinul ministrului justiției nr. 3069/C/07.08.2018 a fost emis ținând seama de Ordinul ministrului justiției nr. 2066/C/24.05.2018 prin care s-au pus în aplicare dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016, respectiv au fost stabilite în beneficiul intimaților-reclamanți drepturile salariate cuvenite începând cu data de 01.07.2018, în aplicarea Legii-cadru nr. 153/2017, calculate având în vedere valoarea de referință sectorială de 463,5 RON.

Din lectura atentă a cererii de chemare în judecată, solicită instanței de control judiciar să constate că reclamanții au solicitat anularea OMJ nr. 3069/C/2018 și obligarea pârâților la emiterea ordinelor de încadrare cu luarea în considerare a tuturor sporurilor în procent legal (în total de 45%) respectiv acordarea, pe lângă sporul pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de 15% și a sporurilor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 25% din indemnizația de încadrare și sporul pentru păstrarea confidențialității, în procent de 5% din indemnizația de încadrare.

Curtea de Apel București și-a întemeiat soluția de admitere a cererii de chemare în judecată și anularea ordinului emis de ministrul justiției pe dispozițiile art. 7 lit. i) din Legea - cadru nr. 153/2017, care definește "sporul" și cu înlăturarea dispozițiilor cuprinse în art. 25 alin. (1) din Legea - cadru nr. 153/2017.

A mai reținut prima instanță că, "atâta vreme cât ordonatorul de credite nu demonstrează faptul depășirii acelui nivel legal prin recunoașterea sporurilor la un cuantum procentual similar/identic, marja de apreciere a Ministerului Justiției nu își poate găsi un temei normativ în textul legal amintit".

"În aceste condiții, odată recunoscut de ministrul justiției în beneficiul unui judecător din cadrul Judecătoriei Petroșani un nivel cumulat total de 17,05% al sporurilor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și al sporului pentru păstrarea confidențialității raportat la indemnizația de încadrare brută lunară (cazul reclamantei I.), același nivel cumulat trebuie acordat și celorlalți judecători ale căror drepturi salariate sunt stabilite în integralitate prin prisma Legii-cadru nr. 153/2017, respectiv pentru reclamanții D., G. lutiana, H., E., J. și F.".

Sentința civilă recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale stabilite în art. 25 din Legea - cadru nr. 153/2017 potrivit căruia:

"Limitarea sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor și a altor drepturi - alin. (1) Suma sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizațiilor de încadrare și a indemnizațiilor lunare, după caz."

În ceea ce privește acordarea sporurilor, potrivit OMJ nr. 3069/C/2018, solicită să se constate caracterul de oportunitate al acestei decizii adoptată de Ministerul Justiției, având în vedere că în conformitate cu art. 5 din Capitolul VIII al Anexei V - Familia Ocupațională de funcții bugetare "Justiție și Curtea Constituțională", din Legea - cadru nr. 153/2017, sporurile care li se cuvin intimaților-reclamanți, potrivit legii, nu sunt de 25%, respectiv 5%, existând posibilitatea ca acestea să fie stabilite și în procent mai mic, întrucât sunt "până la 25%", respectiv "până la 5%", după cum urmează:

Art. 5 din Anexa V stabilește în mod expres:

"Judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la curțile de apel, tribunale, tribunalele specializate și judecătorii, procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, personal de specialitate juridică asimilat magistraților, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, asistenții judiciari, inspectorii judiciari, personalul auxiliar de specialitate, personalul de specialitate criminalistică și personalul auxiliar de specialitate criminalistică din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice și al laboratoarelor de expertize criminalistice, ofițerii și agenții de poliție judiciară, precum și specialiștii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, personalul de probațiune beneficiază și de un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, respectiv de un spor pentru păstrarea confidențialității de până la 5%, aplicate la salariul de bază lunar, respectiv la indemnizația lunară de încadrare."

Astfel, Ministerul Justiției, în calitate de ordonator de credite, are obligația de a respecta dispozițiile art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 mai sus enunțate, potrivit cărora "Suma sporurilor (...) acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază (...)".

Ordinul ministrului justiției nr. 3069/C/2018, anexele privitoare la reclamanți a fost emis cu respectarea acestor dispoziții proprii cuprinse în art. 25 din Legea - cadru nr. 153/2017, determinând o aplicare și limitare a sporurilor acordate intimaților-reclamanți, acordate individual, pentru fiecare persoană în parte.

Din analiza dispozițiilor legale, rezultă că textul nu garantează intimaților-reclamanți obținerea unui cuantum cumulat al sporurilor în procent fix din salariul de bază, cuantumul acestora urmând a fi determinat pe aplicarea unei duble condiționări:

- încadrarea fiecărui spor în limitele maxime prevăzute de Anexa V (până la 25%, până la 15% și până la 5%);

- interdicția depășirii cumulate a pragului prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, de 30% din suma indemnizațiilor de încadrare aferentă ordonatorului de credite".

În final, recurentul-pârât a solicitat înlăturarea susținerilor instanței de fond, cu privire la recunoașterea de către ministrul justiției în beneficiul unui judecător din cadrul Judecătoriei Petroșani un nivel cumulat total de 17,05% al sporurilor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și al sporului pentru păstrarea confidențialității raportat la indemnizația de încadrare brută lunară (cazul reclamantei I.) și acordarea acestui nivel cumulat și celorlalți judecători, respectiv pentru reclamanții D., G. luliana, H., E., J. și F., ale căror drepturi salariale au fost stabilite în integralitate prin prisma Legii-cadru nr. 153/2017.

Prin motivele de recurs formulate, pârâta Curtea de Apel Alba Iulia cu privire la diferențele de procent între sporurile de condiții vătămătoare, de risc și de confidențialitate între magistrați și la aplicabilitatea în procent maxim a prevederilor art. 4 și 5 din Anexa V din Legea nr. 153/2017 a arătat că, la data de 31 decembrie 2017, indemnizațiile brute ale magistraților pot fi și sunt stabilite la nivelul maxim doar prin raportare la aceeași funcție, grad, gradație, vechime în muncă și în specialitate, aceleași condiții de studii, din cadrul întregii familii ocupaționale "Justiție" conform Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016.

Magistrații și întreg personalul din Justiție au beneficiat de sporurile de risc și suprasolicitare neuropsihică și de confidențialitate în baza Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice (în anul 2010), respectiv Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice (în anii 2011-2017).

Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% și sporul de confidențialitate de 15% recunoscute prin hotărâri judecătorești emise în aplicarea legislației anterioare datei de 1 ianuarie 2010, data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009, au fost luate în considerare la adoptarea acestei legi-cadru și incluse parțial în indemnizația de încadrare sub formă de adaus (25% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și 10% pentru asigurarea confidențialității), diferența fiind inclusă în indemnizația brută sub formă de cuantum sporuri, conform art. 4 din Anexa nr. VI - Reglementări specifice personalului din sistemul justiției, Legea nr. 330/2009.

Câtă vreme aceste drepturi s-au menținut în această formă - de cuantum - în salariile brute acordate în perioada 2010 - 2017, soluția instanței de a acorda același procent de 17,5% pentru sporurile de risc și suprasolicitare neuropsihică și de confidențialitate începând cu data de 01.07.2018 este nefondată, luând în considerare faptul că acest cuantum diferă în funcție de vechimea efectivă în muncă și în funcție a fiecărui magistrat, iar o astfel de dispoziție ar conduce la o acordare fără a se ține cont de vechimile efectiv realizate de reclamanți.

Chiar din sentința recurată și din actele de la dosarul cauzei reiese faptul că, D., G., H., E., J. și F. au vechimi în muncă și în funcție diferite, astfel încât egalizarea dispusă de către instanță la procentul total de 17,5% conduce la încălcarea prevederilor legale referitoare la acordarea diferențiată a drepturilor salariale în condiții identice de vechime, contrar și Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016, aplicabilă din această perspectivă și după intrarea în vigoare a legii de salarizare nr. 153/2017, mai exact și etapei corespunzătoare datei de 01.01.2018, iar de acest aspect trebuie să se țină cont chiar și în condițiile în care o parte dintre reclamanți ar ajunge cu indemnizația de încadrare la valoarea celei din 2022.

Prin motivele de recurs formulate, pârâtul Tribunalul Hunedoara a arătat că, neavând atribuții de stabilire a drepturilor salariale, ci doar de plată efectivă a drepturilor salariale stabilite de ordonatorul principal de credite prin ordin de salarizare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Tribunalului Hunedoara, în raport de obiectul cauzei de față, ce vizează în principal anularea Ordinului MJ 3069/C/2018 și emiterea unor noi ordine cu luarea în considerare a tuturor sporurilor în alt cuantum decât cel în care au fost stabilite prin ordinul de salarizare a cărui anulare se solicită.

Or, stabilirea drepturilor salariale ale reclamanților, trecute, actuale sau viitoare, este o atribuție a Ministerului Justiției, nu a Tribunalului Hunedoara, motiv pentru care a apreciat că Tribunalul Hunedoara nu are calitate procesuală pasivă în cauză. În măsura în care, printr-un ordin de salarizare emis pe numele reclamanților, s-ar stabili că acestora li se cuvin drepturi salariale suplimentare cu siguranță Tribunalul Hunedoara, în virtutea atribuțiilor de ordonator terțiar de credite, va efectua plățile cuvenite conform drepturilor stabilite în favoarea reclamanților.

Intimații-reclamanți nu au depus întâmpinare.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluție s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererilor de recurs la data de 11 martie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenții-pârâți, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate și vor fi admise.

Intimații-reclamanți au învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care au solicitat, în principal, anularea Ordinului nr. 3069/C/2018 și obligarea pârâților la emiterea ordinelor de încadrare pentru judecători în sensul stabilirii drepturilor de indemnizație cu luarea în considerare a tuturor sporurilor în procentul legal (în total de 45 %), respectiv acordarea, pe lângă sporul de pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de 15 % și a următoarelor sporuri: - sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 25% din indemnizația de încadrare; - sporul pentru păstrarea confidențialității, în procent de 5% din indemnizația de încadrare.

Prima instanță a admis, în parte, cererea dedusă judecății, a anulat, în parte, Ordinul ministrului justiției nr. 3069/C/2018 în ceea ce privește Anexele nr. 225, 226, 228, 229, 233 și 234 în limita cuantumului sporurilor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și al sporului pentru păstrarea confidențialității, cu consecința obligării părții pârâte Ministerul Justiției la emiterea unui nou ordin de stabilire drepturi salariale în sensul acordării începând cu data de 01.07.2018 în beneficiul fiecărei părți reclamante - D., G., H., E., J. și F. - a unui procent total de 17,05% al sporurilor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și al sporului pentru păstrarea confidențialității raportat la indemnizația de încadrare brută lunară.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că odată recunoscut de ministrul justiției în beneficiul unui judecător din cadrul Judecătoriei Petroșani un nivel cumulat total de 17,05% al sporurilor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și al sporului pentru păstrarea confidențialității raportat la indemnizația de încadrare brută lunară (cazul reclamantei I.), același nivel cumulat trebuie acordat și celorlalți judecători ale căror drepturi salariale sunt stabilite în integralitate prin prisma Legii-cadru nr. 153/2017, respectiv pentru reclamanții D., G., H., E., J. și F..

Învestită cu soluționarea cererilor de recurs, Înalta Curte constată că pârâții și-au întemeiat motivele de recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față acest motiv este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale este greșită.

Astfel, prin Ordinul nr. 3069/C/07.08.2018, emis de Ministrul Justiției, în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice, cu modificările și completările ulterioare s-a stabilit că începând cu data de 01.01.2018, judecătorii din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel Alba Iulia, prevăzuți în Anexele nr. 1-244 la acest ordin, beneficiază de drepturile salariale menționate în anexe.

Potrivit art. 25 din Capitolul III secțiunea III a Legii nr. 153/2017, "suma sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariile gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizațiilor de încadrare și a indemnizațiilor lunare, după caz."

Art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017 prevede că "cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții."

Alin. (6) al aceluiași articol stipulează că:

"în situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022 " .

Așa fiind, Înalta Curte constată că, prin raportare la Anexele la Ordinul nr. 3069/C/07.08.2018 drepturile salariale sunt corect calculate în considerarea dispozițiilor art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017. Sporurile acordate au fost majorate cu 25% începând cu 1 ianuarie 2018, la nivelul acordat pentru luna decembrie 2017 și cu respectarea limitei de 30%, astfel cum aceasta este prevăzută de art. 25, Cap. III, secțiunea III a Legii nr. 153/2017.

De asemenea, Înalta Curte reține că potrivit art. 38 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, legiuitorul a prevăzut o aplicare etapizată a acesteia, astfel încât pentru anul 2018 sunt aplicabile dispozițiile din cuprinsul acestui act normativ, care, pe de o parte, stabilește exact cuantumul majorării salariale față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, iar, pe de altă parte, impune două limitări, respectiv limitarea tuturor sporurilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite și limitarea salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare la nivelul celor stabilite pentru anul 2022, în cazul în care urmare a majorărilor din 2018, acestea ar fi mai mari.

Deși, prima instanță a observat că reclamanților nu le este recunoscut necondiționat dreptul la acordarea cumulată a celor 3 tipuri de sporuri în cuantumul lor maxim, ci doar dreptul la acordarea sporurilor, cuantumul acestora urmând a fi determinat prin aplicarea unei duble condiționări: încadrarea fiecărui spor în limitele maxime prevăzute în Anexa V (până la 25%, până la 15% și până la 5%) și, totodată, interdicția depășirii cumulate a pragului prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, de 30% din suma indemnizațiilor de încadrare aferentă ordonatorului de credite, în mod greșit a considerat că limita de 30% nu privește nivelul indemnizației individuale stabilite de ordinul litigios, ci odată recunoscut de ministrul justiției în beneficiul unui judecător un nivel cumulat de 17,5 % al sporurilor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și al sporului pentru păstrarea confidențialității raportat la indemnizația de încadrare brută lunară, același nivel cumulat trebuie acordat și celorlalți judecători ale căror drepturi salariale sunt stabilite în integralitate prin prisma Legii-cadru nr. 153/2017.

Înalta Curte constată că în dosarul de fond a fost depus Ordinul nr. 35/C/04.01.2019 emis de Ministerul Justiției în considerarea Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016 prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3

1

alin. (1

1

) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016 și a Ordinului nr. 75/15.03.2018, emis de Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și în aplicarea dispozițiilor Ordinului ministrului justiției nr. 2066/C/24.05.2018, prin care s-a statuat la art. 1: alin. (1), că în perioada 9.04.2015 - 30.11.2015, drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel Alba Iulia se stabilesc prin raportare la valoarea de referință sectorială de 421,36 RON; alin. (2) în perioada 01.12.2015 - 31.12.2017 drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel Alba Iulia se stabilesc prin raportare la valoarea de referință sectorială 463,5 RON; alin. (3) în perioada 01.01.2018 - 30.06.2018, în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 153/2017, drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel Alba Iulia se recalculează, având în vedere cele menționate la alin. (2). De asemenea, la art. 2 s-a stipulat că plata drepturilor salariale se realizează numai după asigurarea fondurilor necesare în bugetele Ministerului Justiției, Curții de Apel Alba Iulia și tribunalelor din circumscripția acesteia, în acord cu prevederile legale care reglementează finanțele publice.

Pe de o parte, Înalta Curte având în vedere aplicarea etapizată a legii, astfel cum rezultă din voința legiuitorului clar exprimată, reține că pentru anul 2018, cuantumul sporurilor este condiționat de respectarea plafonului prevăzut de art. 25 din Legea nr. 153/2017, chiar dacă Anexa V a Legii-cadru nr. 153/2017 prevede pentru domeniul de activitate "Justiție" sporuri de până la 45% din salariul de bază sau după caz, din îndemnizația de încadrare, aceasta fiind lăsată la aprecierea ordonatorului principal de credite.

În plus, aceste dispoziții nu prevăd în mod imperativ un astfel de cuantum maxim, legiuitorul folosind sintagma "până la", iar împrejurarea că aplicabilitatea dispozițiilor art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017 a condus la determinarea diferită a cuantumului sporurilor cuvenite altui magistrat nu poate fi reținută, având în vedere limitările impuse de Legea nr. 153/2017.

Înalta Curte constată că, Ministerul Justiției, în calitate de ordonator de credite, are obligația de a respecta dispozițiile art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 mai sus enunțate, potrivit cărora "Suma sporurilor (...) acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază (...)", precum și faptul că, Ordinul ministrului justiției nr. 3069/C/2018 și anexele privitoare la reclamanți au fost emise cu respectarea acestor dispoziții proprii, determinând o aplicare și limitare a sporurilor acordate intimaților-reclamanți, acordate individual, pentru fiecare persoană în parte.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că prima instanță a reținut în considerentele hotărârii pronunțate, cu privire la reclamanții D., G., H., E., J., F. și I. că din lectura Anexei la Ordinul litigios rezultă că au fost acordate toate sporurile în discuție, chiar dacă reflectarea lor nu s-a făcut diferențiat, ci cumulat.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că acțiunea formulată de reclamanții D., G., H., E., J. și F. este neîntemeiată și o va respinge.

Pentru considerentele expuse, fiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa în parte sentința recurată și în rejudecare, va respinge acțiunea formulată de reclamanții D., G., H., E., J. și F., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Hunedoara, ca neîntemeiată și va menține restul dispozițiilor sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 1221 din 28 martie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, sentința recurată și în rejudecare respinge acțiunea formulată de reclamanții D., G., H., E., J. și F., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Hunedoara, ca neîntemeiată.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 aprilie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.