ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6290/2021

Ședința publică din data de 9 decembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 04.05.2018 reclamantele A., B., C., D., E. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministrul Justiției, Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Hunedoara:

Prin sentința civilă nr. 1756 din 21 mai 2019 Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele:

"Admite excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Justiției în ceea ce privește capătul de cerere privind despăgubirile.

Respinge capătul de cerere privind despăgubirile formulat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia. Respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Alba Iulia, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.

Respinge în rest acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E. în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Hunedoara, ca neîntemeiată."

Împotriva sentinței au declarat recurs D., C., B., A. și E., criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., au solicitat casarea hotărârii, respingerea excepțiilor invocate de pârâți și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a admis, în mod nelegal, excepțiile lipsei calitatii procesuale pasive invocate de pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Alba Iulia, cu privire la capătul de cerere având ca obiect despăgubirile, față de calitatea acestora de ordonatori de credite și, prin dispozitiv a respins acest capăt de cerere fată de cei doi pârâți ca fiind formulat împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, însă nu s-a pronunțat pe fond asupra celorlalte capete de cerere formulate în contradictoriu cu cei doi pârâți în discuție.

Primul capăt al cererii are ca obiect anularea ordinului nr. 580/C/06.02.2018 și emiterea unor noi ordice de salarizare, prin menținerea tuturor sporurilor reglementate de lege, în procentele prevăzute de actul normativ în vigoare. Instanța a respins pe fond acțiunea doar în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Hunedoara, această entitate nefiind emitentul ordinului contestat. Prin urmare, raportat la conținutul dispozitivului și considerentele hotărârii atacate, rezultă că în speță nu a fost soluționată pe fond acțiunea formulată împotriva pârâților Ministrul Justiției și Curtea de Apel Alba Iulia.

De asemenea, în mod nelegal s-a respins pe fond acțiunea în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Hunedoara, dat fiind faptul că dispozițiile art. 25 alin. (1) din Legea cadru nr. 153/2017, reținute de instanță ca temei al respingerii acțiunii pe fond, reglementează un plafon maxim al sporurilor de 30% din suma salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare, însă cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite, nu prin raportare la drepturile salariale ale fiercărui reclamant în parte, interpretarea dată textului de lege de către instanța de fond fiind profund greșită. Prin răspunsul emis de pârâtul Ministerul Justiției la contestația administrativă nu se contestă dreptul reclamantelor la cele trei sporuri: - sporul pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase; - sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, - sporul pentru confidențialitate.

Instanța de fond a însumat în mod nelegal procentele celor trei categorii de sporuri pentru fiecare reclamant în parte (25% risc + 15% condiții grele + 5% confidențialitate), această operațiune nefiind prevăzută și nici permisă de lege, câtă vreme plafonul maxim al sporurilor de 30% se calculează exclusiv prin raportare la totalul cumulat al sporurilor prevăzute în bugetul ordonatorului de credite și nu prin raportate la cuantumul indemizatiei de baza al salariatului.

Cu referire la cuantumul maxim al sporurilor, recurentele au arătat că de la regula generală stabilită prin art. 25 din Legea nr. 153/2017, legea prevede însă o serie de excepții derogatorii. În acest sens, în Secțiunea "Sporuri și drepturi salariale specifice (cap. III, secțiunea III), prin art. 24 s-a stabilit că "Limita maximă a sporurilor, compensațiilor, indemnizațiilor, adaosurilor, majorărilor, primelor, premiilor și a altor elemente ale venitului salarial specific fiecărui domeniu de activitate este prevăzută în prezenta lege și în anexele nr. 1 - VIII." În concret, pentru familia ocupatională "Justitie" - Anexa V legiuitorul a înțeles să impună, printr-o normă specială, un plafon maxim total al sporurilor de 45%. Prin urmare, fiind în prezența unor norme speciale derogatorii, acestea trebuiau aplicate prioritar în raport de norma generală.

În final, recurentele au arătat că își mențin capătul de cerere având ca obiect plata despăgubirilor constând în repararea prejudiciului produs prin neplata sporurilor cuvenite începând cu data de 01.01.2018, actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății integrale și obligarea pârâților la dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective. În justificarea cererii de actualizare cu indicele de inflație, precum și a cererii de obligare a pârâților la plata dobânzilor legale penalizatoare, au invocat Deciziile Înaltei Curți de Casație si Justiție nr. 2/2014 - Completul competent sa judece recursul in interesul legii și Decizia nr. 21/2015 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a statuat că în cazul neexecutării unei obligații de plată a salariului, repararea integrală a prejudiciului presupune atât actualizarea cu indicele de inflație a sumei datorate (acoperirea pierderii efective suferite de creditor) cât și plata dobânzii legale (beneficiul de care este lipsit salariatul).

Intimații-pârâți Tribunalul Hunedoara și Ministerul Justiției au depus întâmpinare și fără a invoca excepții au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii primei instanțe.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 580/C din 6.02.2018 au fost stabilite drepturile salariale cuvenite reclamantelor începând cu data de 1.01.2018, prin reîncadrarea în funcție cu menținerea cuantumului brut al indemnizației de încadrare și al sporurilor, potrivit celor menționate în dreptul fiecăreia în cuprinsul anexelor.

Reclamantele au contestat ordinul menționat din perspectiva cuantumului și modului de stabilire a sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și a sporului pentru păstrarea confidențialității. Au susținut, în esență, că cele două sporuri, deși sunt prevăzute de lege în formă procentuală, de 25% și 5% aplicate la indemnizația brută de încadrare, nu au fost astfel stabilite și acordate în actele de salarizare, ci s-a prevăzut doar un cuantum specific, cumulat, al celor două sporuri, care, raportat la indemnizația de încadrare, se situează sub procentul legal de 30%.

Soluționând cererea dedusă judecății, instanța de fond a apreciat-o a fi neîntemeiată, reținând că reclamantelor nu le este recunoscut necondiționat dreptul la acordarea sporurilor în cuantum maxim, ci cuantumul acestora este supus unei duble condiționări: încadrarea fiecărui spor în limitele din Anexa V și interdicția depășirii pragului prevăzut de 25 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, respectiv 30% din suma indemnizațiilor de încadrare aferentă ordonatorului de credite.

În privința susținerilor recurentelor subsumate cazurilor de casare reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., referitoare la modul de soluționare a excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Justiției și Curtea de Apel Alba Iulia, urmată de o neanalizare a celorlalte capete de cerere formulate în contradictoriu cu cei doi pârâți, Înalta Curte reține caracterul nefondat al acestora.

Astfel, instanța de fond a reținut în mod corect lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și a Curții de Apel Alba Iulia, având în vedere lipsa unui raport juridic direct cu aceștia. Totodată, nu trebuie confundată obligația Ministerului Justiției de a face demersuri, în calitate de ordonator principal de credite, pentru asigurarea sumelor reprezentând eventuale diferențe salariale cuvenite reclamantelor, cu obligația de plată efectivă a respectivelor diferențe.

În același timp, contrar susținerilor recurentelor, Înalta Curte constată că în speță nu se poate vorbi despre nesoluționarea pe fond a acțiunii formulate împotriva pârâților Ministerul Justiției și Curtea de Apel Alba Iulia.

Câtă vreme din verificarea considerentelor hotărârii recurate se constată că s-a motivat lipsa calității procesuale pasive a celor doi pârâți doar în ceea ce privește capătul de cerere privind plata despăgubirilor, rezultă că instanța a apreciat că aceștia au calitate procesuală pasivă pe capetele de crere principale, iar lipsa menționării acestora în dispozitiv reprezintă o eroare, a cărei îndreptare se poate realiza pe altă cale procedurală.

De asemenea, nu se poate susține că instanța nu a soluționat pe fond acțiunea formulată împotriva pârâților Ministerul Justiției și Curtea de Apel Alba Iulia, câtă vreme motivarea hotărârii relevă examinarea legalității ordinului contestat și a modului de stabilire a drepturilor salariale (indemnizație de încadrare și sporurile aferente).

În privința motivului de recurs vizând greșita aplicare și interpretare normelor de drept material, Înalta Curte are în vedere următoarele norme din Legea nr. 153/2017, incidente speței:

Art. 24 - "Limita maximă a sporurilor, compensațiilor, indemnizațiilor, adaosurilor, majorărilor, primelor, premiilor și a altor elemente ale venitului salarial specific fiecărui domeniu de activitate este prevăzută în prezenta lege și în anexele nr. 1 – VIII".

Art. 25 alin. (1) - "(1) Suma sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizațiilor de încadrare și a indemnizațiilor lunare, după caz".

Totodată, potrivit art. 4 și 5 din Anexa V, cap. VIII:

Art. 4 – "(1) Pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, personalul prevăzut la art. 1 beneficiază de un spor de până la 15% din salariul de bază sau, după caz, din indemnizația de încadrare, corespunzător timpului lucrat."

Art. 5 – "Judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la curțile de apel, tribunale, tribunalele specializate și judecătorii, procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, personal de specialitate juridică asimilat magistraților, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, asistenții judiciari, inspectorii judiciari, personalul auxiliar de specialitate, personalul de specialitate criminalistică și personalul auxiliar de specialitate criminalistică din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice și al laboratoarelor de expertize criminalistice, ofițerii și agenții de poliție judiciară, precum și specialiștii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, personalul de probațiune beneficiază și de un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, respectiv de un spor pentru păstrarea confidențialității de până la 5%, aplicate la salariul de bază lunar, respectiv la indemnizația lunară de încadrare".

Înalta Curte va respinge ca nefondate criticile de nelegalitate formulate de recurentele-reclamante, menținând soluția primei instanțe, cu observația că acestea s-au rezumat, în calea de atac, la reluarea argumentelor din cuprinsul cererii de chemare în judecată, fără a contesta efectiv considerentele sentinței recurate.

Se constată, astfel, că instanța de fond a făcut o corectă interpretare în cauză a dispozițiilor Legii nr. 153/2017, anterior citate, în condițiile în care legiuitorul nu a prevăzut acordarea de sporuri în procent fix din indemnizație, ci a statuat o limită maximă în care trebuie să se încadreze fiecare spor în parte, prevăzând și condiția ca suma sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță, acordate cumulat, să nu depășească 30% din totalul bugetului salarial pentru fiecare ordonator de credite.

În speță, reclamantele au beneficiat de acordarea sporurilor de risc și confidențialitate și a sporului pentru condiții deosebite de muncă, cu respectarea condiționării prevăzute de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, respectiv aceea a respectării pragului maxim de 30% din suma indemnizațiilor de încadrare aferentă ordonatorului de credite. Cumulat, cele trei tipuri de sporuri acordate reclamanților respectă pragul prevăzut de art. 25 din Legea nr. 153/2017, iar individual fiecare spor se încadrează în limitele maxime prevăzute de art. 4 și 5 din Anexa V Cap. VIII la lege.

Înalta Curte are în vedere și faptul că, prin Decizia nr. 15/2021 din 28 iunie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 921 din 27 septembrie 2021, s-a statuat că: "În interpretarea unitară a dispozițiilor art. 38 alin. (3) lit. a) și alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, raportate la art. 4 și 5 din capitolul VIII secțiunea I din anexa nr. V la aceeași lege, suma sporurilor acordate personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea nu trebuie să depășească limita prevăzută de art. 25 din aceeași lege, raportată la ordonatorul de credite care stabilește drepturile salariale."

Prin această decizie interpretativă, obligatorie pentru instanțele de judecată de la publicarea în Monitorul Oficial, s-a stabilit în mod definitiv că, prin sintagma "fără a depăși limita prevăzută la art. 25", care se regăsește în cuprinsul art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, se instituie interdicția stabilirii și acordării unui cuantum al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, peste limita de 30 % din suma salariilor de bază, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Totodată, în considerentele deciziei interpretative s-a mai statuat că indicarea nivelului maxim al sporurilor nu exclude posibilitatea ca nivelul sporurilor, stabilite și acordate de fiecare ordonator de credite, să fie inferior nivelului maxim prevăzut de art. 4 și 5 din capitolul VIII secțiunea I din anexa nr. V din Legea-cadru nr. 153/2017, ca urmare a aplicării limitei prevăzute de art. 25 alin. (1) din legea-cadru (paragraful nr. 84), că responsabilitatea stabilirii și acordării drepturilor salariale în care sunt incluse și sporurile revine ordonatorului de credite din cadrul fiecărei instituții sau autorități publice (paragraful nr. 86) și că este contrară prevederilor art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 raportarea la sporurile mai mari acordate salariaților care fac parte din aceeași categorie de personal, dar care sunt angajați în cadrul altui ordonator de credite (ultima teză a paragrafului nr. 86).

În speță, recurentelor le-a fost acordat sporul pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase la valoarea maximă de 15% din indemnizația brută lunară, iar în ceea ce privește sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică și sporul pentru păstrarea confidențialității, acestea au fost stabilite la o valoare cumulată de până în 15 % din salariul de bază, fiind astfel respectată atât limita maximă aferentă fiecărui spor, cât și limita maximă aplicabilă tuturor sporurilor.

După cum în mod corect a reținut și instanța de fond, acordarea globală a sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și a sporului pentru păstrarea confidențialității nu reprezintă o practică administrativă nelegală, contrară Legii nr. 153/2017, stabilirea concretă a cuantumului sporurilor salariale intrând în marja de apreciere a angajatorului, iar acest raționament este confirmat de considerentele nr. 84 și nr. 86 ale Deciziei nr. 15/2021, anterior prezentate.

În consecință, în speță nu se poate decela o cauză de nulitate a ordinului de salarizare atacat, dedusă din modul de stabilire a sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și a sporului pentru păstrarea confidențialității cuvenite reclamantelor, instanța de fond pronunțând o soluție legală de respingere a acțiunii, dată cu corecta interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 24 și 25 alin. (1), raportat la art. 4 și 5 din Anexa V, cap. VIII la Legea nr. 153/2017.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentința recurată nu este afectată de nelegalitate și nu poate fi reformată prin prisma cazurilor de casare invocate, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantele D., C., B., A. și E. împotriva sentinței civile nr. 1756 din 21 mai 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 09 decembrie 2021.